Or, conjuncție
Sinonime: dar, însă; deci.  Oră, substantiv feminin
Sinonime: ceas; clipă, moment; lecţie, prelegere.  Orăcăială, substantiv
Sinonime: gălăgie, larmă, miorcăire, ocăcăit, orăcăire, orăcăit, (învechit) pupăire, (rar) miorcăit, (regional) miorcoteală, (regional) miorcotire.  Orăcăire, substantiv
Sinonime: ocăcăit, orăcăială, orăcăit, plânset, scâncet, (rar) miorcăit, (regional) miorcoteală, (regional) miorcotire.  Oracol, substantiv neutru
Sinonime: adevăr, aruspice, astrolog, augur, destin, devinație, divinație, enunţ, ghicitoare, ghicitor, pitie, predicție, preot, preoteasă, prevestire, prezicător, prezicere, profet, profetesă, profeție, pronostic, sibilă, vaticinator, vaticinație, veritate, (variantă) oracul.  Oracul, substantiv
Sinonime: oracol.  Oracular, adjectiv
Sinonime: de oracol, sentențios, (învechit) oraculos.  Oraculos, adjectiv (învechit)
Sinonime: oracular.  Oraculum, substantiv (învechit)
Sinonime: oracol, (învechit) oracul.  Oraj, substantiv
Sinonime: furtună, vijelie.  Orajos, adjectiv
Sinonime: furtunos, vijelios, (variantă) oragios.  Oral (orală), adjectiv
Sinonime: verbal, din gură.  Orând, substantiv
Sinonime: orândă.  Orândă, substantiv
Sinonime: (învechit și regional) arendă; cârciumă, han; datină, destin, fatalitate, fel, menire, mod, noroc, obicei, ordin, predestinare, rânduială, soartă, stil, tradiție, ursit, ursită, uz, uzanță, zodie, (variantă) orând.  Orândar, substantiv
Sinonime: (învechit, regional) arendaș, orândaş; cârciumar, hangiu.  Orândărie, substantiv (învechit)
Sinonime: arendare, luare în orândă (arendă).  Orândaş, substantiv
Sinonime: (regional) arendaş, orândar; cârciumar.  Orândator, substantiv
Sinonime: (învechit) arendaş, orândar.  Orândui, verb
Sinonime: a aşeza, a aranja, a organiza, a întocmi, a grupa; a pune la cale, a hotărî, a dispune, a porunci; a numi, a desemna, a fixa, a învesti, a însărcina.  Orânduială, substantiv feminin
Sinonime: rânduială, ordine, disciplină, orânduire; hotărâre, dispoziţie, ordin.  Orânduire, substantiv
Sinonime: aranjare, clasare, decizie, dispoziție, formațiune (socială), hotărâre, întocmire, învestire, ordin, organizare, poruncă, regim, reglementare, regulare, repartizare, sistem, societate, stabilire, (învechit) regularisire, (orânduire economică) bază economică; (orânduire feudală) feudalism, feudalitate, societate feudală.  Orânduitor, substantiv (învechit)
Sinonime: organizator, (variantă) orânduitoriu.  Oranist, substantiv
Sinonime: cerine, baldachin, (variantă) uranisc.  Oranj, adjectiv (rar)
Sinonime: portocaliu.  Oranjadă, substantiv
Sinonime: (băutură răcoritoare) oranj, suc.  Oranz, substantiv
Sinonime: (învechit) portocal.  Orar, substantiv
Sinonime: calendar, grafic, plan, planning, program, tabel, tablou, (învechit) ceas, (învechit) ceasornic; (la ceas) ac, indicator; (veșmânt bisericesc) etolă, stolă, (învechit) aorar, (învechit) orariu, (regional) arar, (regional) urar.

Orar, adjectiv
Sinonime: (învechit) oral, (învechit) orariu; (învechit) (cerc orar) median ceresc.  Orăşenesc, adjectiv
Sinonime: citadin, urban, (învechit și regional) târgoveț; nemţesc.  Orăşeneşte, adverb
Sinonime: ca la oraș, nemţeşte, (rar) târgoveţeşte.  Orășenie, substantiv
Sinonime: orășenism.  Orăşenime, substantiv
Sinonime: (rar) târgoveţime, (învechit) jupânime.  Orăşeniza, verb
Sinonime: a (se) citadiniza, (rar) a (se) târgoveți, a (se) urbaniza, a deveni oraș, a deveni orășean, a se adapta la viața orășenească.  Orăşenizare, substantiv
Sinonime: urbanizare, (rar) citadinizare.  Orăşenizat, adjectiv
Sinonime: citadinizat, urbanizat.  Orăstică, substantiv feminin
Sinonime: măzăriche-neagră.  Orătănii, substantiv feminin la plural
Sinonime: păsări, galiţe.  Oraţie, substantiv feminin
Sinonime: conăcărie, olăcărie.  Oratoare, substantiv feminin
Sinonime: conferențiară, declamatoare, predicatoare, purtătoare de cuvânt, speakeriță, spicheriță, șpicheriță, vorbitoare.  Orator, substantiv masculin
Sinonime: conferențiar, debater, declamator, logograf, predicator, purtător de cuvânt, retor, speaker, spicher, șpicher, tribun, vorbitor, (învechit) ambasador, (învechit) sol, (învechit) vornic, (prin Bucovina) predicant, (rar) cuvântător, (variantă) (învechit) oratore.  Oratore, substantiv (învechit)
Sinonime: orator.  Oratorește, adverb
Sinonime: ca oratorii, (învechit) în proză.  Oratoric, adjectiv
Sinonime: de orator, declamator, oratorial, (învechit) oratoriu.  Oratorie, substantiv feminin
Sinonime: elocvență, oratorism, retorică, (învechit) limbuție, (învechit) ritorie; oratoriu.  Oratorism, substantiv
Sinonime: oratorie.  Oratoriu, substantiv neutru
Sinonime: cantată, orație, (învechit) capelă, (învechit) paraclis, (rar) oratorie.  Orb (oarbă), adjectiv
Sinonime: chior; instinctiv, iraţional, necontrolat; întunecos, neclar, învăluit.  Orbeca, verb (învechit și regional)
Sinonime: a bâjbâi, a dibui, a orbecăi, a pipăi.  Orbecăi, verb
Sinonime: a bâjbâi, a dibui, a pipăi, a rătăci, (învechit și regional) a orbeca, (regional) a horhăi, (regional) a moșcoti, (variantă) a orbăcăi.  Orbecăială, substantiv
Sinonime: bâjbâială, bâjbâire, bâjbâit, bâjbâitură, dibuială, dibuire, dibuit, întunecime, orbecăire, orbecăit, (învechit și regional) orbecare.  Orbecăire, substantiv
Sinonime: bâjbâială, bâjbâire, bâjbâit, bâjbâitură, dibuială, dibuire, dibuit, orbecăială, orbecăit, rătăcire, (învechit și regional) orbecare, (regional) orbăcăire.  Abject (abjectă), adjectiv
Sinonime: abominabil, detestabil, dezgustător, groaznic, grosolan, ignobil, incalificabil, infam, înfiorător, josnic, mârșav, mișel, mizerabil, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, odios, oribil, repugnant, respingător, rușinos, sordid, ticălos, (Banat) bedaș, (figurat) infect, (figurat) murdar, (învechit și regional) ticăit, (învechit) fărădelege, (învechit) vil, (popular) becisnic, (regional) pălăvatic, (regional) proclet.  Abominabil (abominabilă), adjectiv
Sinonime: abject, cumplit, cutremurător, dezgustător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimântător, macabru, monstruos, odios, oribil, repugnant, respingător, sângeros, teribil, urât, zguduitor.  Aborigen (aborigenă), adjectiv
Sinonime: băştinaş, autohton, indigen, pământean, originar, nativ, localnic, omul locului.  Acar, substantiv masculin
Sinonime: macagiu, muncitor feroviar; cutioară, cutiuță, (regional) acarniță, (regional) acăriță.

Acar, adverb (învechit și regional)
Sinonime: acăr, măcar.

Acar, conjuncție (regional)
Sinonime: cu toate că, deși, fie, măcar că, ori.  Actual (actuală), adjectiv
Sinonime: de azi, contemporan, din zilele noastre, prezent, la ordinea zilei, în uz, curent, modern.  Acvilă, substantiv feminin
Sinonime: (ornitologie) hoală, iepurar, ortan, pajură, uligaie, vultan, vultur, zgripțor, zgripțoroaică, (rar) aceră, (regional) aciră.  Adesea, adverb
Sinonime: des, adeseori, repetat, de multe ori, frecvent, zilnic.  Ambiţie, substantiv feminin
Sinonime: orgoliu, mândrie, înfumurare; aspiraţie, râvna, dorinţă.  Ambițios (ambițioasă), adjectiv
Sinonime: orgolios, mândru, încăpăţânat, căpos, îndrăzneț, pretențios, temerar.  Amenaja, verb
Sinonime: a aranja, a orândui, a pune la punct, a pregăti, a organiza, a ordona.  Amic, substantiv masculin
Sinonime: alter ego, camarad, coleg, companion, confident, cunoscut, cunoștință, frate, însoțitor, ortac, partener, prieten, relație, tovarăş, văr, (popular) fârtat, (învechit) libovnic, prietnic, soț, soție.  Aranja, verb
Sinonime: a potrivi, a pune de acord, a sistematiza, a rândui, a rostui, a armoniza; (reflexiv) a se găti, a se pune la punct; a amenaja, a instala, a organiza.  Aranjament, substantiv neutru
Sinonime: acord, înţelegere, învoială, concordanţă; plan, proiect, prospect; organizare, alcătuire.  Armată, substantiv feminin
Sinonime: harmată, militărie, oaste, oștire, putere, serviciu militar, stagiu, unitate militară, (figurat) cârd, (figurat) ceată, (figurat) grămadă, (figurat) grup, (figurat) mulţime, (figurat) sabie, (ieşit din uz) armadie, (învechit și popular) ostășie, (învechit și regional) armadă, (învechit și regional) șirag, (învechit și regional) tabără, (învechit) armie, (învechit) ordie, (învechit) ostășime, (învechit) oștenie, (învechit) oștime, (învechit) silă, (învechit) soldăție, (învechit) tărie, (învechit) voinicie, (la plural) trupe, (popular și familiar) cătănie, (regional) miliție.  Ascendenţă, substantiv feminin
Sinonime: origine, obârşie, strămoşie; ancestru, filiație, genealogie, ereditate.  Aşezare, substantiv feminin
Sinonime: fixare, stabilire, instalare, punere, aranjare, amenajare, situare, dispunere; casă, adăpost, locuinţă; localitate, comună, oraş; poziție.  Atroce, adjectiv
Sinonime: cumplit, teribil, groaznic, fioros, sângeros, crunt, îngrozitor, oribil, dureros, feroce, insuportabil, monstruos.  Autentic (autentică), adjectiv
Sinonime: real, veridic, verosimil, indiscutabil, indubitabil, netăgăduit, nefalsificat, adevărat, neîndoios, cert, sigur; original.  Autoritate, substantiv feminin
Sinonime: prestigiu, valoare morală, consideraţie; somitate, erudit, savant, specialist; instituţie, organizaţie, oficiu, administrație, comandament, guvern, putere.  Avan (avană), adjectiv
Sinonime: straşnic, groaznic, cumplit, crud, rău, hain, teribil, oribil.  Aversiune, substantiv feminin
Sinonime: abhorare, antipatie, dezgust, greaţă, oroare, repulsie, resentiment, scârbă, silă, ură.  Axa, verb
Sinonime: a centra, a fixa, a echilibra; a se baza pe (ceva).

Axă, substantiv
Sinonime: (matematică) dreaptă orientată.  Balenă, substantiv feminin
Sinonime: belugă, cașalot, cetaceu, jubartă, megapter, orcă, (învechit) chit; fanon, (turcism învechit) balâcdiș; lamă, lamelă; (astronomie; articulat) (învechit) chitul.  Banal (banală), adjectiv
Sinonime: comun, obişnuit, de rând, ordinar, plat, nesemnificativ.  Banditism, substantiv neutru
Sinonime: brigandaj, crimă organizată, criminalitate, gangsterism, hoție, jaf, nelegiuire, odiozitate, tâlhărie, (învechit și regional) tâlhărit, (învechit) tâlhărășug, (învechit) tâlhărire, (învechit) tâlhărșag, (învechit) tâlhușag, (regional) robălie.  Baroc (barocă), adjectiv
Sinonime: (despre stil) rococo; (figurat) bizar, ciudat, abracadabrant, excentric, exuberant, extravagant, insolit, original.  Baştină, substantiv feminin
Sinonime: origine, loc de naştere, ţară.  Baza, verb (reflexiv)
Sinonime: a se sprijini, a se rezema, a se propti; (figurat) a se încrede, a avea încredere, a se lăsa în nădejdea (cuiva), a se bizui, a conta (pe cineva sau pe ceva).

Bază, substantiv feminin
Sinonime: temelie, fundament, fundație; temei, esenţă, valoare; origine, izvor, rădăcină, sorginte; armătură; piedestal, soclu.  Bilet, substantiv neutru
Sinonime: act, bilețel, bon, buletin, cartelă, chitanță, cupon, epistolă, epistolie, inter-rail, notă scrisă, permis, răvaş, recipisă, scrisoare, scrisorică, tichet, titlu de transport, (bilet de ordin) cambie, (popular) țidulă; (bilet de bancă) bancnotă, cupură, hârtie, hârtie-monedă, (învechit) asignat, (învechit) asignație, (învechit) bancă, (învechit) bumașcă, (prin Transilvania și Maramureș) băncută.  Bimensual (bimensuală), adjectiv
Sinonime: (de două ori pe lună) bilunar; (o dată la două luni) bimestrial.  Bizarerie, substantiv feminin
Sinonime: anomalie, ciudăţenie, curiozitate, extravaganţă, excentricitate, curiozitate, fantezie, bazaconie, monstruozitate, nebunie, originalitate, paradox, singularitate.  Bâjbâi, verb
Sinonime: a orbecăi, a orbeca; a mişuna, a furnica, a roi.  Bâjbâială, substantiv feminin
Sinonime: orbecăială, orbecăire, orbecăit, bâjbâit, bâjbâire; furniceală, roială.  Blestemat (blestemată), adjectiv
Sinonime: afurisit, jurat, urgisit, oropsit, nenorocit; rău, mizerabil, ticălos, mişel, infam; excomunicat, renegat; mârşav, netrebnic, josnic, abject.  Borât (borâtă), adjectiv (rar)
Sinonime: dezgustător, hidos, urât, diform, grețos, oribil, respingător.  Breaslă, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: asociaţie, organizație; tagmă, rang, cin; meserie, profesiune, ocupaţie, îndeletnicire, funcţie, slujbă; branșă.  Brâncă (brânci), substantiv feminin
Sinonime: (regional) gheară, labă, mână; anghină, (boală contagioasă) erizipel, orbalț; (botanică) buberic, căpriţă, cornul-salcei, guşterariţă, guşteriţă, iarba-porcului, iarbă grasă, iarbă-sărată, mătură-roşie, sărătură-roşie, săricică, sărigea, soloneţ, zămoşiţă, (brânca-ursului) crucea-pământului, (rar) salicornie, (regional) brâncariţă; (variantă, substantiv masculin) brânci.  Broda, verb
Sinonime: a înflora, a decora, a orna, a ornamenta, (regional) a împopistra; (figurat) a născoci, a inventa, a descoperi, a scorni.  Calic (calică), adjectiv
Sinonime: sărac, oropsit, sărman, sărăntoc, cerşetor; zgârcit, avar, harpagon, zgârie-brânză, scump; egoist.  Caligrafic (caligrafică), adjectiv
Sinonime: scris frumos, ordonat, îngrijit, citeţ, adus din condei.  Camaraderie, substantiv feminin
Sinonime: prietenie; colegialitate, tovărăşie, ortăcie, amiciție.  Canonic (canonică), adjectiv
Sinonime: autentic, canonial, conform, convenabil, dogmatic, în spirit religios, legitim, normativ, obligatoriu, ortodox, regulamentar; (drept canonic) drept bisericesc.  Capelă, substantiv feminin
Sinonime: bonetă, chipiu, şapcă; biserică, paraclis, templu, bazilică, lăcaş de cult, loc de închinăciune; orchestră, fanfară.  Capelmaistru, substantiv masculin (învechit)
Sinonime: dirijor, şef de orchestră.  Carte, substantiv feminin
Sinonime: abecedar, aide-memoire, broșură, elzevir, enciclopedie, in-cuarto, in-cvarto, in-folio, in-octavo, manuscris, (la plural) memorii, operă, roman, scriere, silabar, tipăritură, volum; (figurat) cultură, învăţătură, ştiinţă; (învechit și popular) act, carnet, document, dovadă, imprimat, înscris, jurnal, livret, ordin, registru, scrisoare.  Cat, substantiv neutru
Sinonime: etaj.

Cât, prepoziție
Sinonime: ca, precum.

Cât, conjuncție
Sinonime: că, de, încât; ca, cum, precum; oricât; ci, ce, cum.

Cât, adverb
Sinonime: (popular) precât; ce.

Cât, substantiv
Sinonime: (matematică) (învechit) câtuitor, cuprinzător, cvoţient, petrecător.  Cauza, verb
Sinonime: a produce, a provoca, a pricinui, a determina, a da naştere.

Cauză, substantiv feminin
Sinonime: motiv, pricină, ocazie; origine, obârşie, punct de plecare, fundament; (juridic) proces; afacere, interes; convingere.  Călăuzi, verb
Sinonime: a conduce, a îndruma, a povăţui, a învăţa, a ghida; (reflexiv) a se lua (după ceva), a se orienta, a urma.  Cătăni, verb (popular)
Sinonime: a face armata, a face serviciul militar, a lua în armată, a înrola; (figurat) a muştrului, a pune la respect, a ţine sub ordine, a ţine din scurt.  Ceas, substantiv neutru
Sinonime: oră, moment, timp, vreme; ceasornic, orologiu; contor.