Norma, verb
Sinonime: a aranja, a fixa, a legifera, a orândui, a reglementa, a stabili.

Normă, substantiv feminin
Sinonime: canon, cartă, cod, convenție, criteriu, cutumă, directivă, dispoziție, indicație, instrucțiune, îndrumare, învățătură, lege, model, normativ, precept, prescripție, prevedere, principiu, protocol, rânduială, recomandare, regulă, standard, tipic, (învechit și regional) rost, (învechit) mărturie, (învechit) porunceală, (învechit) poruncită, (învechit) pravilă, (învechit) prescript, (învechit) regulativ, (învechit) tocmeală, (popular) poruncă, (rar) semn.  Normal (normală), adjectiv
Sinonime: obişnuit, firesc, natural; sănătos, teafăr, întreg, neatins.  Normalist, substantiv
Sinonime: normalian, (învechit) preparandist, (germanism învechit) preparand.  Normaliza, verb
Sinonime: a (se) conforma, a armoniza, a codifica, a depersonaliza, a deveni normal, a elabora norme interne, a face să se conformeze unei norme, a raționaliza, a redresa, a regla, a regula, a regulariza, a reveni la normal, a standardiza, a supune unei norme, a unifica, a uniformiza.  Normalizare, substantiv
Sinonime: redresare, revenire la normal.  Normat, adjectiv
Sinonime: măsurat, reglementat, regulat, standardizat.  Normativ, adjectiv
Sinonime: canonic, prescriptiv.

Normativ, substantiv
Sinonime: directivă, indicație, instrucțiune, îndreptar, îndrumare, normă, recomandare, (învechit) regulativ.  

---

Aberant (aberantă), adjectiv
Sinonime: greşit, eronat, denaturat, absurd, anormal, derezonabil, nebunesc, grotesc, ilogic, paradoxal, stupid; care diferă, care se abate (de la normal), care se îndepărtează de normal.  Canonic (canonică), adjectiv
Sinonime: autentic, canonial, conform, convenabil, dogmatic, în spirit religios, legitim, normativ, obligatoriu, ortodox, regulamentar; (drept canonic) drept bisericesc.  Codifica, verb
Sinonime: a coda, a face legi, a legifera, a legiui, a normaliza, a raționaliza, a reglementa, a reuni într-un cod, a sistematiza, a stabili legi.  Comandament, substantiv neutru
Sinonime: autoritate, organ de comandă, organ de conducere, putere, stat-major, ștab; canon, cerință, comandă, decalog, exigență, imperativ, intimare, lege, necesitate, nevoie, normă, obligație, ordin, poruncă, precept, pretenție, regulă, trebuință, ucaz, ultimat, ultimatum.  Comun (comună), adjectiv
Sinonime: obştesc, general; obişnuit, normal, frecvent, banal, de rând.  Criteriu, substantiv neutru
Sinonime: punct de vedere, principiu, normă.  Curat (curată), adjectiv
Sinonime: îngrijit, curăţat; (figurat) integru, cinstit, pur, nevinovat, candid; (figurat) senin, clar, transparent, limpede; neamestecat, în stare pură, nepătat, (regional) neîntinat, (Transilvania) tistaş, spălat, nativ, veritabil, natural, adevărat, bun, nealterat, nestricat, nevătămător, neviciat, oxigenat, ozonat, proaspăt, purificat, salubru, sănătos, tare, cast, corect, distinct, evident, feciorelnic, fecioresc, firesc, ideal, incoruptibil, inocent, leal, necoruptibil, neprihănit, net, normal, obişnuit, onest, platonic, precis, pudic, spovedit, virgin, virginal, desluşit, lămurit.  Desigur, adverb
Sinonime: sigur, negreşit, neîndoios, bineînţeles, fără îndoială, absolut, cert, fireşte, garantat, indiscutabil, natural, neîndoielnic, normal, precis; da.  Directivă, substantiv feminin
Sinonime: instrucţiune, indicaţie, normă, dispoziţie, ordin, îndrumare, normativ, recomandare, (învechit) regulativ.  Dispoziţie, substantiv feminin
Sinonime: stare sufletească; hotărâre, ordin, indicaţie, normă, prescripţie, prevedere, (învechit şi regional) rost, (învechit) prescript, clauză, poruncă, (popular) porunceală, (învechit) aşezământ, carte, farmuta, învăţătură, mandat, orânduială, orânduire, pitac, poruncită, povelenie, povelire, pravilă, rânduială, strânsoare, şart, tertip, ucaz, (rusism învechit) pricaz, consemn, situaţie, stare; (la plural) toane, voie, (regional, la plural) duşi, poftă, tendinţă.  Dogmă, substantiv feminin
Sinonime: normă, teză, prescripţie, regulă.  Firesc (firească), adjectiv
Sinonime: natural, normal, obişnuit, de la sine înţeles, (învechit) fireş, (figurat) curat, regulat; (cu rol de substantiv) naturaleţe.  Fireşte, adverb
Sinonime: natural, bineînţeles, negreşit, desigur, de bună seamă, normal.  Fixa, verb
Sinonime: a (se) stabili, a pironi, a imobiliza, a împietri, a înţepeni; a (se) stabiliza, a (se) statornici; a (se) hotărî, a se decide; a rândui, a ordona, a dispune, a norma, a prescrie; a (se) prinde, (regional) a proţăpi, a pune, a (se) pecetlui, a asambla, a se agăţa, a amplasa, a posta, a aținti, a-i rămâne, (figurat) a se grava, a se imprima, a se întipări, a se săpa, (învechit, figurat) a se tipări, a alege, a institui, a determina, a preciza, (învechit) a defige, a însemna, a statori, a calcula, a consfinți.  Îndreptar, substantiv neutru
Sinonime: călăuză, ghid, îndrumător; normă, regulă, lege, canon.  Legal (legală), adjectiv
Sinonime: legiuit, conform legii, drept, normal; îngăduit, permis, admis.  Lege, substantiv feminin
Sinonime: acțiune, autoritate, canon, cartă, cauză, cod, condamnare, confesiune, constituție, consuetudine, credinţă, cult, cutumă, datină, decizie, decret, dispoziţie, drept, dreptate, echitate, fel, hotărâre, judecată, justiție, normă, obicei, obiceiul pământului, obligaţie, ordin, ordonanță, osândă, pedeapsă, precept divin, proces, putere, rânduială, regulament, regulă, religie, rezoluție, rit, sentință, statut, tipic, tradiţie, tribunal, uz, uzanță, verdict, (învechit și popular) ucaz, (învechit) codice, (învechit) edict, (învechit) firman, (învechit) legiuire, (învechit) pravilă, (învechit) reglement, (învechit) testament; (lege logică) expresie validă, tautologie, teză logică.  Legiui, verb
Sinonime: a legifera, a norma, a face legi; a institui, a stabili, a impune, a stipula.  Legiuire, substantiv feminin
Sinonime: lege, normă, dispoziţie.  Libertate, substantiv feminin
Sinonime: abatere de la normă, aprobare, autonomie, dezinvoltură, independenţă, indeterminism, învoire, liber-arbitru, libertinaj, libertinism, licență, neatârnare, nonconformism, permisiune, suveranitate, ușurință, (învechit și popular) slobozenie, (învechit și regional) slobozie, (învechit) liberaliciune, (învechit) nedependență, (învechit) volnicie, (popular) revoluție, (rar) timp liber.  Logic (logică), adjectiv
Sinonime: raţional, firesc, natural, normal.  Metodic (metodică), adjectiv
Sinonime: chibzuit, cu metodă, de metodică, făcut după o normă, făcut după un plan, logic, metodologic, orânduit, ordonat, organizat, regulat, sistematic, (învechit) metodicesc.

Metodic, adverb
Sinonime: cu metodă, în mod regulat, organizat, sistematic, (învechit) metodicește.  Natural (naturală), adjectiv
Sinonime: real, efectiv, neîndoielnic, incontestabil, indiscutabil; simplu, firesc, normal, neprefăcut, sincer, cinstit.  Natural, adverb
Sinonime: fireşte, desigur, bineînţeles, negreşit, normal.  Obicei, substantiv neutru
Sinonime: deprindere, obişnuinţă, învăţ, nărav; datină, rânduială, cutumă, uz; lege, normă, prescripţie.  Obişnuit (obișnuită), adjectiv
Sinonime: acomodat, banal, caracteristic, clasic, comun, consacrat, consfințit, cotidian, cunoscut, curent, dedat, deprins, familiar, familiarizat, firesc, frecvent, natural, normal, oarecare, ordinar, prozaic, răspândit, regulat, simplu, specific, tradițional, uzual, zilnic, (figurat) curat, (învechit) fireș, (învechit) prost, (învechit) prostesc, (rar) sacramental, (învechit) obicinuit, (învechit) obiciuit.  Postulat, substantiv neutru
Sinonime: adevăr, principiu, normă, lege.  Pravilă, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: lege, dispoziţie, normă.  Precept, substantiv neutru
Sinonime: principiu, regulă, învăţătură, normă, lege, povaţă.  Principiu, substantiv neutru
Sinonime: bază, cauză, concepţie, convingere, credinţă, criteriu, doctrină, dogmă, fundament, ipoteză, lege, normă, noțiune, origine, părere, postulat, precept, premisă, punct de vedere, rânduială, regulă, sistem, sursă, teorie, tocmeală, (învechit) pravilă, (plural) rudimente; (variante) (învechit) princip, prințip, principie.  Reglementa, verb
Sinonime: a aranja, a orândui; a norma, a legifera, a pune în ordine.  Regulă, substantiv feminin
Sinonime: normă, lege, canon, rânduială, ordine; (popular) menstruaţie, period.  Rânduială, substantiv feminin
Sinonime: ordine, şir, regulă, obicei, datină, lege, canon, normă, dispoziţie, directivă; ceremonial, protocol, rit, ritual, tipic.  Sistem, substantiv neutru
Sinonime: structură, totalitate; normă, uz, obicei; model, tip, tipar, marcă.  Sistematiza, verb
Sinonime: a aranja, a așeza, a clasa, a clasifica, a conceptualiza, a corecta, a dispune, a distribui, a face sistematic, a grupa, a împărți, a întocmi, a moderniza, a normaliza, a orândui, a ordona, a organiza, a perfecţiona, a potrivi, a pune, a raționaliza, a rândui, a reglementa, a regula, a regulariza, a repartiza, a standardiza, a structura, (popular) a chiti, (popular) a drege, (popular) a tocmi.  Standardiza, verb
Sinonime: a conforma, a face stereotip, a limita la un standard, a norma, a normaliza, a raționaliza, a regulariza, a sistematiza, a șabloniza, a tipiza, a uniformiza.  Statut, substantiv neutru
Sinonime: regulament, normare, lege, dispoziţii generale.  Tipic, substantiv neutru
Sinonime: obicei, tradiţie; normă, regulă.  Uzanţă, substantiv feminin
Sinonime: convenienţă, convenție, cutumă, datină, normă, obicei, practică uzuală, rânduială, regulă, tipic, uz, (învechit) şart.  Abroga, verb
Sinonime: (a scoate din vigoare un act normativ) a aboli, a anula, a desființa, a infirma, a invalida, a revoca, a suprima.  Exact, adverb
Sinonime: bine, corect, precis, întocmai, literal, textual, ad-litteram, fix, punct, (figurat) matematic, normal, regulat, riguros, drept, așa, chiar.  Fireş, adjectiv
Sinonime: firesc, natural, normal, obişnuit.  Eutrofic, adjectiv
Sinonime: hrănit bine; dezvoltat normal.  Apotemă, substantiv
Sinonime: normală, perpendiculară.  Perpendiculară, substantiv
Sinonime: (învechit) perpendiculă, apotemă, normală.  Eupnee, substantiv
Sinonime: respirație bună, respirație normală.  Readapta, verb
Sinonime: a (se) adapta din nou, a reveni treptat la un mod de viață normal.  Obnubila, verb
Sinonime: (despre vedere, memorie) a (se) întuneca, a deveni mai slab, a se umbri, a slăbi, a-și pierde starea normală.  Barem (bareme), substantiv
Sinonime: curs, listă, normă, repertoriu, scară, tabel (de calcul), tarif.  Devianță, substantiv
Sinonime: (psihologie; prin raport cu o normă) deviere, îndepărtare.