Împuternicire, substantiv feminin
Sinonime: autorizare, mandat, procură, delegaţie.  

---

Abilitate (abilități), substantiv feminin
Sinonime: agilitate, ușurință, îndemânare, pricepere, destoinicie, iscusinţă, dibăcie, ingeniozitate, virtuozitate; (la plural) deprinderi, obiceiuri, șmecherii, șiretlicuri; (termen juridic) aptitudine legală, delegație, împuternicire, mandat, procură.  Autorizaţie, substantiv feminin
Sinonime: împuternicire, drept, permisiune, îngăduință, licență, act, document, aprobare, permis.  Mandat, substantiv neutru
Sinonime: comandă, instrucţiune, împuternicire, însărcinare, ordin, poruncă, procură, septenat, solie.  Misiune, substantiv feminin
Sinonime: ambasadă, apostolat, comisie, datorie, delegaţie, deputațiune, deputăție, evanghelizare, expediție, funcție, împuternicire, însărcinare, legaţie, mandat, menire, post, reprezentanță diplomatică, rol, rost, sacerdoțiu, sarcină, solie, vocație, (învechit) misie.  Procura, verb
Sinonime: a achiziţiona, a obţine, a găsi, a face rost; a produce, a pricinui, a cauza, a da naştere.

Procură, substantiv feminin
Sinonime: mandat, împuternicire, delegaţie.  Putere, substantiv feminin
Sinonime: forţă, tărie, capacitate, eficacitate, posibilitate, putinţă; sănătate, vigoare, voinicie, rezistenţă; autoritate, stăpânire, dominaţie; împuternicire, drept, autorizaţie, competenţă; (popular) deplinătate, toi, miez.  Comision, substantiv
Sinonime: indemnitate, remiză, (învechit) provizion; delegare, mandatare, împuternicire, procură; comandă, mandat; bacșiș, (popular) șpagă.  Delegaţie, substantiv
Sinonime: împuternicire, mandat, procură, (livresc) abilitate, (învechit) procuraţie, vechilet, vechilimea, vechilâc, (grecism învechit) plirexusiotită; (învechit) ambasadă, solie.  Analepsie, substantiv
Sinonime: (medicină) împuternicire, înzdrăvenire.  Drept, adverb
Sinonime: aţă, direct, perpendicular, vertical, (învechit) prost, ţeapăn; adevărat, just, corect; chiar, exact, întocmai, precis, tocmai, (popular) oblu, taman, (învechit şi regional) prisne, (prin Oltenia) tam, (învechit, în Transilvania) acurat, (popular, figurat) curat.

Drept, substantiv
Sinonime: jurisprudenţă, (învechit şi popular, la plural) legile, (învechit) drit; calitate, împuternicire, privilegiu; (drept de preferință) prioritate; (drept de reproducere) (englezism) copyright.

Drept, prepoziție
Sinonime: lângă, de, în față, alături de, pentru, ca, în calitate de, în loc de; (drept care) așadar, prin urmare, deci.  Procuraţie, substantiv
Sinonime: delegaţie, împuternicire, mandat, procură.  Investire, substantiv
Sinonime: plasament, plasare.

Învestire, substantiv
Sinonime: confirmare într-o demnitate, împuternicire, înscăunare.  Învestitură, substantiv
Sinonime: împuternicire, întronizare, (variantă) investitură.

Investitură, substantiv
Sinonime: desemnare, instalare, împuternicire, încoronare, învestitură, nominație.  Plirexusiotită, substantiv
Sinonime: delegaţie, împuternicire, mandat, procură.  Înzdrăvenire, substantiv
Sinonime: fortificare, îndreptare, înfiripare, însănătoșire, întărire, întremare, lecuire, reconfortare, refacere, restabilire, ridicare, tămăduire, tonificare, vindecare, (învechit și popular) împuternicire, (rar) reconfort; (învechit) sănătoșare, tămăduință, vracevanie; (popular) sculare, tămăduială.  Acreditare, substantiv
Sinonime: acreditat, atestare, confirmare, împuternicire, validare.  Rescripție, substantiv (învechit)
Sinonime: împuternicire, mandat (de ridicare de bani).  Vechilet, substantiv (învechit)
Sinonime: autorizație, delegaţie, împuternicire, mandat, procură, putere.  Vechilimea, substantiv (învechit)
Sinonime: delegație, împuternicire, mandat, procură, putere.  Vechilâc, substantiv (învechit)
Sinonime: delegație, împuternicire, mandat, procură, reprezentare, substituire.  Înfiripare, substantiv
Sinonime: alcătuire, apariție, fortificare, ivire, îndreptare, înjghebare, întărire, întremare, înzdrăvenire, reconfortare, refacere, restabilire, tonificare, (învechit și popular) împuternicire, (rar) reconfort.  Refacere, substantiv
Sinonime: creștere, fortificare, îndreptare, înfiripare, însănătoșire, întărire, întregire, întremare, înviorare, înzdrăvenire, lecuire, modificare, normalizare, prefacere, prelucrare, recompunere, reconfortare, reconstituire, reconstrucție, redresare, regenerare, regenerescență, reparare, reparat, reparație, restabilire, restaurare, ridicare, schimbare, tămăduire, tonificare, transformare, vindecare, (figurat) remontare, (învechit și figurat) sculătoare, (învechit și popular) împuternicire, (învechit și regional) meremet, (învechit și regional) meremetiseală, (învechit și regional) meremetisire, (învechit și regional) preînnoire, (învechit) meremetisit, (învechit) regenerație, (învechit) sănătoșare, (învechit) tămăduință, (învechit) vracevanie, (popular) dregere, (popular) dres, (popular) sculare, (popular) tămăduială, (prin Moldova) prefai, (rar) reconfort, (rar) reconstituție, (rar) reconstruire, (rar) redresament, (regional) răpăluit.  Delegare, substantiv
Sinonime: delegat, delegație, împuternicire, mandat, (învechit) procurație, (rar) autosupunere.  Întemeiere, substantiv
Sinonime: binecuvântare (a tinerilor căsătoriți), constituire, creare, făurire, fundare, instituire, înfăptuire, înființare, înrădăcinare, întărire, întemeiat, organizare, realizare, (figurat) consolidare, (învechit) apărare, (învechit) împuternicire, (rar) statornicire, (rar) zidire.  Întemeiat, adjectiv
Sinonime: așezat pe baze sigure, clădit, confirmat, consolidat, fondat, fundamentat, în plină vigoare, îndreptățit, îngrijit, înrădăcinat, întărit, just, justificat, legitim, logic, motivat, pus pe temelii, rațional, serios, solid, temeinic, (figurat) așezat la vorbă, (figurat) binecuvântat, (învechit) apărat, (livresc) îndrituit, (rar) zidit.

Întemeiat, substantiv
Sinonime: consolidare, instituire, înființare, înrădăcinare, întărire, întemeiere, (învechit) apărare, (învechit) împuternicire, (rar) zidire.

Întemeiat, adverb
Sinonime: bazat pe (ceva), drept, just, serios, temeinic.  Îndreptare, substantiv
Sinonime: ameliorare, ameliorație, călăuzire, conducere, corectare, corectiv, corectură, corijare, dezdoire, dezvinovățire, dirijare, fortificare, ghidare, îmbunătățire, îndreptat, îndreptățire, îndrumare, îndrumat, înfiripare, însănătoșire, întărire, întremare, înzdrăvenire, lecuire, netezire, nivelare, normalizare, orientare, pretext, reconfortare, rectificare, redresare, refacere, remediere, restabilire, retuș, retușare, ridicare, schimbare, scuzare, tămăduire, tonificare, vindecare, (figurat) reparare, (învechit și figurat) sculare, (învechit și figurat) sculătoare, (învechit și popular) împuternicire, (învechit) document oficial, (învechit) dreptate, (învechit) îndireptare, (învechit) îndreptăciune, (învechit) mântuire, (învechit) poruncă, (învechit) principiu conducător, (învechit) răsplată, (învechit) sănătoșare, (învechit) sentință, (învechit) tămăduință, (învechit) vracevanie, (învechit; la plural) act justificativ, (popular) tămăduială, (rar) reconfort, (rar) rectificație.  Tonificare, substantiv
Sinonime: fortificare, îndreptare, înfiripare, întărire, întremare, înzdrăvenire, reconfortare, refacere, restabilire, revigorare, tonifiere, (învechit și popular) împuternicire, (rar) reconfort.  Reconfortare, substantiv
Sinonime: fortificare, îndreptare, înfiripare, întărire, întremare, înzdrăvenire, odihnă, reconfort, recreare, recreație, refacere, restabilire, tonificare, (învechit și popular) împuternicire.  Credențional, substantiv (învechit)
Sinonime: împuternicire, mandat, permis de intrare; listă de delegați.