Demnitate, substantiv feminin
Sinonime:
prestigiu, gravitate, sobrietate; rang, ierarhie, treaptă socială, poziţie, (învechit) cin, dregătorie, ifos, orânduială, şedere, vrednicie, titlu, onoare.
Cin, substantiv neutru (învechit) Sinonime:
rang, demnitate; tagmă, ordin călugăresc; (regional) luntre, barcă, lotcă, caic, şaică.
Destoinicie, substantiv feminin
Sinonime:
abilitate, aptitudine, capacitate, competență, cunoaștere temeinică, demnitate, dexteritate, dibăcie, diligență, eminență, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemânare, înțelegere, moștenire, pătrundere, pregătire, pricepere, sârguință, seriozitate, știință, talent, ușurință, valoare, vrednicie, (învechit și popular) hărnicie, (învechit și regional) meșterie, (învechit) iscusire, (învechit) marafet, (învechit) merit, (învechit) nimereală, (învechit) nimerire, (învechit) perilipsis, (învechit) piotimie, (învechit) practică, (învechit) precepătură, (învechit) pricepătură, (învechit) priceput, (învechit) vârtoșie, (învechit) vârtute, (învechit) volnicie, (popular) meșteșug, (popular) meșteșugire, (regional) apucătură, (regional) pamet, (regional) pricepuție, (variantă) (învechit) dostoinicie.
Distincţie, substantiv feminin
Sinonime:
deosebire, diferenţă, diferențiere, discriminare, separație; demnitate, fineţe, grație, eleganţă, strălucire, maiestate; premiu, recompensă; bun-gust, rafinament, subtilitate.
Josnic (josnică), adjectiv Sinonime:
decăzut, netrebnic, abject, nedemn, nemernic, mârşav, mizerabil, repugnant, scârbos, respingător, detestabil, ticălos, nemernic, infam, mişel, mojic, ordinar, lipsit de demnitate.
Onoare, substantiv feminin Sinonime:
probitate, corectitudine, cinste, integritate; prestigiu, vază, reputaţie; mândrie, orgoliu, demnitate; consideraţie, respect, preţuire, stimă.
Poziţie, substantiv feminin
Sinonime:
alură, amplasare, aşezare, atitudine, caz, circumstanță, condiție, conjunctură, demnitate, dispoziție, figură, graviditate, ipostază, împrejurare, loc, opinie, orientare, părere, port, post, postură, poză, profesiune, punct de vedere, rang, sarcină, situare, situație (socială), stare, treaptă, ținută, unghi, (figurat) context, (învechit) împrejur-stare, (învechit) încunjurare, (învechit) peristas, (învechit) pozițiune, (învechit) prilejire, (învechit) stat, (rar) stațiune.
Șefie, substantiv feminin Sinonime:
demnitate, rang, funcţie, conducere, direcţie, comandament.
Titlu, substantiv neutru
Sinonime:
antet, apelație, atribuţie, brevet, calitate, certificat, demnitate, denominație, denumire, designație, diplomă, drept, funcție, intitulare, manșetă, nume, numire, obligație, rang, rubricariu, subtitlu, titru, (figurat) bază legală, (învechit) spiță, (învechit) stat, (învechit) titol, (învechit) titulă, (învechit) tituluș.
Vrednicie, substantiv feminin Sinonime:
hărnicie, capacitate, îndemânare, pricepere; vitejie, curaj, temeritate; cinste, demnitate, onestitate.
Dregătorie, substantiv
Sinonime:
demnitate, poziţie, rang, treaptă.
Investire, substantiv
Sinonime:
plasament, plasare. Învestire, substantiv
Sinonime:
confirmare într-o demnitate, împuternicire, înscăunare.
Dignitate, substantiv
Sinonime:
demnitate.
Primăție, substantiv
Sinonime:
(învechit) funcție, demnitate, calitate de primat.
Lichelism, substantiv
Sinonime:
comportare de lichea, lipsă de demnitate și de corectitudine, netrebnicie, puşlamalâc.
Indignitate, substantiv
Sinonime:
abjecție, dezonoare, infamie, lipsă de demnitate, nemernicie, oprobriu, ticăloșie.
Ighemonicon, substantiv (învechit)
Sinonime:
ceremonie fastuoasă, demnitate, fast, ifos, lux, măreție, mândrie (emfatică), pompă, somptuozitate, splendoare, strălucire.
Şedere, substantiv
Sinonime:
adăpost, adunare, așezare, casă, cămin, demnitate, domiciliu, inactivitate, inacțiune, inerție, întrunire, lenevie, lipsă de activitate, locuință, locuire, neactivitate, oprire, pasivitate, poziție, rang, reședință, reuniune, sălaș, sediu, stat, ședință, treaptă, (învechit) catismă.
Catadicsi, verb
Sinonime:
a binevoi, a găsi de cuviință, a socoti de demnitatea sa, (variantă) a catadixi, (variantă) a catandisi.
Mărire, substantiv
Sinonime:
amplificare, amploare, apoteoză, aroganță, augmentare, autoritate, binecuvântare, bulbucare, căscare, cârmuitor, cinste, cinstire, conducător, creștere, demnitar, demnitate, dezvoltare, dilatare, dimensiune, domnie, elogiere, elogiu, exaltare, extensiune, extindere, faimă, fală, fruntaș, fudulie, glorie, glorificare, grandoare, holbare, infatuare, intensificare, înălțime, înfumurare, îngâmfare, înmulțire, întărire, întețire, laudă, lărgire, lăudare, maiestate, majorare, măreție, mărit, măsură, multiplicare, omagiu, orgoliu, potențare, preamărire, preaslăvire, proporție, proslăvire, punct culminant, putere, rang, ridicare, rotunjire, scumpire, semeție, slavă, slăvire, splendoare, sporire, strălucire, suire, tărie, trufie, umflare, urcare, vanitate, zgâire, zgâit, (învechit) atotputernicie, (învechit) mărie, (învechit) mărime, (învechit) mândrie, (învechit) pohfală, (învechit) pohvalenie, (învechit) prealăudare, (învechit) preaslăvie, (învechit) sărbătorire, (popular și familiar) belire, (popular și familiar) bleojdire, (popular) boboșare, (popular) boldire, (regional) măreață. Mărire, interjecție
Sinonime:
osana, slavă.
Destoinici, verb
Sinonime:
a da demnitate, a face vrednic, a se învrednici.
