Fineţe, substantiv feminin
Sinonime: delicateţe, gingășie, grație, gracilitate, eleganță, șarm, suplețe, tenuitate; acuitate, subtilitate, ingeniozitate, agerime, perspicacitate, sagacitate; nobleţe, diplomație, distincţie, rafinament, rafinare, sensibilitate, tact.  

---

Delicateţe, substantiv feminin
Sinonime: atenție, discreție, finețe, firavitate, fragilitate, gingăşie, graţie, nobleţe, politețe, suavitate, subtilitate, (învechit) delicatență, (variantă) delicateță.  Distincţie, substantiv feminin
Sinonime: deosebire, diferenţă, diferențiere, discriminare, separație; demnitate, fineţe, grație, eleganţă, strălucire, maiestate; premiu, recompensă; bun-gust, rafinament, subtilitate.  Fragilitate, substantiv feminin
Sinonime: gingăşie, delicateţe, fineţe; friabilitate.  Frăgezime, substantiv feminin
Sinonime: prospeţime, delicateţe, fineţe, gingăşie, tinereţe.  Gingăşie, substantiv feminin
Sinonime: frăgezime, graţie, delicateţe, fineţe, subţirime; sensibilitate, blândeţe, duioşie, tandreţe.  Gratie, substantiv feminin
Sinonime: bară de metal, grătar, grilaj, grilă, rețea, spalier, spetează, vergea, zăbrea, (popular) ostreţ, (Transilvania) roştei.

Graţie, substantiv feminin
Sinonime: avantaj, bunăvoință, concesie, dar, delicateţe, drăgălăşenie, eleganţă, favoare, fineţe, gingăşie, graţiere, har, milă, mlădiere, protecţie, supleţe, zvelteţe, (învechit) măiestrie, (plural) farmece, (plural) nuri.

Graţie, prepoziție
Sinonime: cu ajutorul, datorită, mulțumită.  Moliciune, substantiv feminin
Sinonime: adormire, anemie, apatie, aromeală, aromire, astenie, ațipeală, ațipire, debilitare, debilitate, delăsare, delicateţe, destindere, dulceață, epuizare, extenuare, fineţe, flexibilitate, graţie, impasibilitate, inactivitate, indiferență, indolență, istoveală, istovire, lene, lipsă de putere, lipsă de sprinteneală, lipsă de vioiciune, moleșeală, moleșire, oboseală, pasivitate, relaxare, secătuire, sfârşeală, slăbiciune, slăbire, somnolență, toropeală, toropire, trândăveală, trândăvie, (figurat) inerție, (figurat) sleire, (învechit) nelucrare, (rar) inacțiune, (rar) molătate, (rar) obosire, (rar) somnie, (rar) somnoroșie.  Rafinament, substantiv neutru
Sinonime: fineţe, subtilitate; viclenie, perfidie, prefacere.  Suavitate, substantiv feminin
Sinonime: delicateţe, gingăşie, fineţe.  Şic, substantiv neutru
Sinonime: eleganță, distincție, bun gust, fineţe, dichis, găteală.  Tact, substantiv neutru
Sinonime: măsură, cadenţă, ritm; abilitate, fineţe, cumpănire, socoteală.  Acuitate, substantiv feminin
Sinonime: clarviziune, delicatețe, finețe, inteligență, pătrundere, perspicacitate, sagacitate, sensibilitate, vivacitate.  Zvelteţe, substantiv
Sinonime: eleganță, finețe, gracilitate, graţie, suplețe, tenuitate.  Tenuitate, substantiv
Sinonime: finețe deosebită; îngrijire, ordonare, subtilitate.  Subtilitate, substantiv
Sinonime: acuitate, distincţie, fineţe, ingeniozitate, judecată subtilă, luciditate, perspicacitate, rafinament, raționament.  Subţietate, substantiv
Sinonime: distincție, finețe, rafinament, subțiime, subţirime; (la plural) subtilități.  Savoare, substantiv
Sinonime: aromă, buchet, delectare, deliciu, desfătare, farmec, finețe, gust plăcut, haz, încântare, odoare, plăcere, suculenţă, șarm, voluptate, vrajă.  Venustate, substantiv
Sinonime: eleganță, farmec, finețe, frumusețe, grație, șarm.  Superfin, adjectiv
Sinonime: de cea mai bună calitate, de o finețe rară, extrafin, foarte fin, superior, suprafin.  Subţirenie, substantiv
Sinonime: subţirime; (figurat) finețe, subtilitate.  Preciziune, substantiv
Sinonime: acuratețe, brevitate, claritate, concizie, conciziune, dexteritate, exactitate, exactitudine, fidelitate, finețe, justețe, meticulozitate, netitate, precizie, rigoare, siguranță; explicație, informație precisă, lămurire, precizare, specificație.  Rudimentarism, substantiv
Sinonime: lipsă de finețe, primitivism, rudimentaritate.  Subțiime, substantiv
Sinonime: finețe, subtilitate.  Rafinare, substantiv
Sinonime: cultivare, finețe, rafinaj, rafinament, stilare, subtilitate, (figurat) cioplire, (figurat) cizelare, (figurat) șlefuire.  Frăgețime, substantiv (învechit)
Sinonime: delicatețe, finețe, frăgezime, gingășie, prospețime.