Loc, substantiv neutru
Sinonime: spaţiu, întindere; punct de plecare, origine, obârşie; situaţie, post, funcţie, poziţie, rang, treaptă.  Local, substantiv neutru
Sinonime: birt, bodegă, clădire, han, imobil, ospătărie, proprietate, remiză, restaurant, sediu.  Local (locală), adjectiv
Sinonime: ambiant, apropiat, circumscris, învecinat, limitat, provincial, regional, restrâns, suburban, (învechit) localnic.  Localemente, adverb (învechit)
Sinonime: în manieră locală, (învechit) localicește.  Localitate, substantiv feminin
Sinonime: sat, aşezare, comună, oraş.  Localiza, verb
Sinonime: a fixa, a determina, a încadra, a indica locul; a restrânge, a limita, a delimita; a adapta, a aclimatiza, a introduce.  Localizabil, adjectiv
Sinonime: adaptabil, databil, determinabil, situabil.  Localizare, substantiv
Sinonime: adaptare, datare, detectare, determinare, fixare, limitare, poziționare, prelucrare, situare, (învechit) localizație, (învechit) localizăciune.  Localizat, adjectiv
Sinonime: adaptat, bornat, circumscris, datat, delimitat, detectat, determinat, limitat, poziționat, prelucrat, reperat, situat, spațializat.  Localizație, substantiv (învechit)
Sinonime: localizare, (învechit) localizațiune, (învechit) localizăciune.  Localnic, substantiv masculin
Sinonime: băştinaş, de baștină, indigen, omul-locului.  Locandă, substantiv
Sinonime: birt, cârciumă, han, ospătărie, otel, restaurant, (variantă) locantă.  Locandier, substantiv
Sinonime: (învechit) birtaș, hangiu, ospătar; (variantă) locantier.  Locantă, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: ospătărie, birt, han, restaurant, pensiune.  Locaş, substantiv neutru
Sinonime: adăpost, locuinţă, încăpere, aşezare, casă, sălaş, reşedinţă; biserică, mănăstire.  Locatar, substantiv masculin
Sinonime: chiriaş, coabitant, colocatar, coocupant, ocupant, proprietar, sublocatar, (învechit, în Moldova) chirigiu, (prin Transilvania) salău.  Locaţie, substantiv feminin
Sinonime: aranjare, arendare, chirie, concesiune, dispunere, închiriere, leasing, reînchiriere, (învechit și regional) năiem, (învechit și regional) năimeală, (învechit și regional) simbrie, (învechit) năimire, (învechit) orânduire, (Transilvania) tapșă, (variantă) locațiune.  Locator, substantiv
Sinonime: posesor, proprietar; (locator radio) radar, radiolocator; (tehnică) reper.  Locel, substantiv
Sinonime: (botanică) lojă mică.  Lock-out, substantiv
Sinonime: grevă patronală.  Locma, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: afacere, avantaj, câştig, chilipir, îndestulare; clătită, mâncare bună, plăcintă (turcească), prăjitură (orientală), sinecură.  Locomobil (locomobilă), adjectiv
Sinonime: deplasabil, mobil.  Locomotiv, adjectiv (învechit)
Sinonime: locomotor.

Locomotiv, substantiv (învechit)
Sinonime: locomotivă.  Locomotivă, substantiv
Sinonime: automotor, locomobilă, maşină, tren, (învechit şi popular) car de foc, (învechit) trăsură cu aburi, (regional) ţug.  Locotenent, substantiv
Sinonime: adjunct, ajutor, asesor, asistent, colaborator, locțiitor, ofițer, secund, (figurat) braț drept; (învechit) porucic, poruşnic; (locotenent domnesc) regent; (locotenent-colonel) (rusism învechit) podpolcovnic.  Locotenenţă, substantiv
Sinonime: regenţă; (locotenenţă domnească) căimăcămie.  Locotiţă, substantiv (regional)
Sinonime: (botanică) clocotici, clocotiș.  Locotractor, substantiv
Sinonime: locomotivă de mică putere.  Locțiitor, substantiv masculin
Sinonime: substitut, înlocuitor, suplinitor.  Locuacitate, substantiv (învechit)
Sinonime: limbuție, locvacitate, (învechit) locvacitație.  Locui, verb
Sinonime: a domicilia, a şedea, a fi stabilit, a sta, a-şi avea locuința.  Locuinţă, substantiv feminin
Sinonime: casă, apartament, încăpere, clădire, sediu; domiciliu, lăcaş, aşezare, (popular) sălaş.  Locuit (locuită), adjectiv
Sinonime: ocupat, neliber; populat.  Locuitor, substantiv
Sinonime: aborigen, autohton, băștinaș, citadin, compatriot, consătean, contadin, emigrant, emigrat, imigrant, indigen, insular, localnic, mahalagiu, mărginaș, mărginean, ocupant, persoană, resortisant, rezident, sătean, târgoveț, țăran, (figurat) suflet, (grecism învechit) simpatriot, (învechit) lăcuitor, (învechit) sălășluitor, (livresc) pământean; (la plural) orășenime, populație, târgovețime, țărănime, (învechit și regional) poporime, (învechit) poporație, (învechit) public.  Locul, substantiv
Sinonime: alveolă, cavitate, (botanică) lojă, (variantă) loculă.  Locular, adjectiv
Sinonime: (botanică) bilocular, cvadrilocular, împărțit în mai mulți loculi, închis în alveole, multilocular, plurilocular, trilocular.  Locuţ, substantiv
Sinonime: (anatomie) placentă.  Locuție, substantiv
Sinonime: locuțiune.  Locuțiune, substantiv feminin
Sinonime: (lingvistică) clișeu, construcție, dicton, elocuție, elocuțiune, expresie, formă, formulă, frază, grup de cuvinte, idiotism, sintagmă, turnură, (învechit) idiotismă, (învechit) locuție.  Locutor, substantiv
Sinonime: emițător, enunțiator, interlocutor, vorbitor.  Locvace, adjectiv
Sinonime: bavard, clănțău, comunicativ, disert, elocvent, expansiv, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, prolix, verbos, volubil, vorbă-lungă, vorbăreţ.  Locvacitate, substantiv
Sinonime: bavardaj, elocință, elocvență, facondă, flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, logoree, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, verbiaj, verbozitate, vervă, volubilitate, vorbăraie, vorbărie.  

---

Aborigen (aborigenă), adjectiv
Sinonime: băştinaş, autohton, indigen, pământean, originar, nativ, localnic, omul locului.  Adăpost, substantiv neutru
Sinonime: refugiu, pavăză, ocrotire, protecţie, oblăduire; bârlog, clădire, ascunzătoare, depozit, garaj, haltă, hangar, chioșc, loc.  Ad-interim, adjectiv
Sinonime: interimar, locţiitor, provizoriu, supleant, tranzitoriu.  Aduna, verb
Sinonime: a strânge, a pune la un loc, a colecta, a îngrămădi, a culege, a concentra, a însuma, a reuni, a condensa.  Aiurea, adverb
Sinonime: în alt loc, departe, altundeva, altfel decât trebuie, anapoda.  Alia, verb
Sinonime: a se uni, a se întovărăşi, a se solidariza; a împreuna, a amesteca (prin topire), a pune la un loc, a fuziona, a (se) lega.  Altundeva, adverb
Sinonime: aiurea, în alt loc.  Arie, substantiv feminin
Sinonime: suprafaţă, întindere, loc, domeniu, zonă; cântec, melodie.  Aşezare, substantiv feminin
Sinonime: fixare, stabilire, instalare, punere, aranjare, amenajare, situare, dispunere; casă, adăpost, locuinţă; localitate, comună, oraş; poziție.  Aşezat (aşezată), adjectiv
Sinonime: cuminte, liniștit, calm, la locul lui, cumpătat, serios, măsurat, chibzuit, potolit, instalat.  Autohton (autohtonă), adjectiv
Sinonime: băştinaş, localnic, de loc, aborigen, indigen, pământean, nativ, local.  Ba, adverb (familiar şi regional)
Sinonime: nu, nicidecum, de loc, de fel, nici vorbă, nici pomeneală, nici gând, nici de fel, nici de leac, da de unde, ţi-ai găsit, vorbă să fie, în nici un caz, aş!, (regional) baiu!

Bă, interjecție (familiar)
Sinonime: mă, măi, hei, fă, bre; tii, măi-măi, ia uite, aoleo.  Bar, substantiv neutru
Sinonime: restaurant, loc de petrecere, birt, bistrou, braserie, bufet, cafenea, tavernă.  Baştină, substantiv feminin
Sinonime: origine, loc de naştere, ţară.  Băştinaş (băştinaşă), adjectiv
Sinonime: autohton, indigen, localnic, aborigen, nativ, de loc.  Binecrescut (binecrescută), adjectiv
Sinonime: cuviincios, cumsecade, educat, respectuos, politicos, decent, la locul lui, de treabă, cuminte.  Bântui, verb
Sinonime: a face ravagii, a pustii, a devasta, a năpăstui; a frecventa, a obseda, a preocupa; a locui.  Bârlog, substantiv neutru
Sinonime: culcuş, vizuină; cocină, coteţ; (figurat) locuinţă, casă, cămin, adăpost, sălaş.  Broşa, verb
Sinonime: a lega, a cartona, a compacta; a lipi la un loc.

Broșă, substantiv
Sinonime: broșetă, tijă; bijuterie; agrafă.  Cantona, verb
Sinonime: a (se) adăposti, a (se) caza, a (se) instala, a bivuaca, a campa, a confina, a găzdui, a încartirui, a poposi, a rămâne pe loc; (figurat) a se limita, a se stabili.  Capăt (capete), substantiv neutru
Sinonime: punct final, margine, extremitate, limită, cap, terminaţie; fragment, rămăşiţă, bucată; (capete de lege, locuțiune) articole.  Capelă, substantiv feminin
Sinonime: bonetă, chipiu, şapcă; biserică, paraclis, templu, bazilică, lăcaş de cult, loc de închinăciune; orchestră, fanfară.  Casa, verb
Sinonime: a anula, a desfiinţa; a scoate din serviciu, a scoate din uz.

Casă, substantiv feminin
Sinonime: imobil, clădire, locuinţă, cămin, domiciliu, familie, dinastie, neam; întreprindere, firmă; casierie, ghişeu de plăţi; coşmelie.

Casa, substantiv articulat
Sinonime: (astronomie) gemma, perla.  Catedrală, substantiv feminin
Sinonime: biserică, templu, locaş divin.  Căimăcămie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: locotenenţă, regenţă.  Cetăţean, substantiv masculin
Sinonime: supus, locuitor; orăşean, târgoveţ.  Circumlocuţiune, substantiv feminin
Sinonime: perifrază, locuţiune.  Circumscrie, verb
Sinonime: a delimita, a încadra, a limita, a localiza, a restrânge.  Citadelă, substantiv feminin
Sinonime: fortăreaţă, cetate, întăritură, loc întărit.  Câmp, substantiv
Sinonime: șes, câmpie, platou; ogor, cultură; (figurat) loc, spaţiu, întindere, arie, domeniu; (geografie) (câmp de gheaţă) aisfild, (câmp de pietre) mare de pietre; (câmpul muncii) producţie; (lingvistică) (câmp asociativ) câmp noţional, câmp semantic; ţară.

Camp, substantiv
Sinonime: (regional) cuarț (amestecat cu elemente metalice).  Clinti, verb
Sinonime: a urni, a mişca din loc, a deplasa, a clăti.  Coloniza, verb
Sinonime: a popula; (învechit) a aşeza, a locui, a ocupa, a invada.  Colţ, substantiv
Sinonime: bucată, fărâmă; loc retras, refugiu, ascunziş, cotlon, ungher, unghi, (regional) corn, cot, (Oltenia şi Transilvania) ungheţ; extremitate; (colţul gurii) comisură; canin, dinte, măsea, zimţ; ţintă, (regional) cui; (botanică) (colţul-babei) (regional) păducheriţă, păducherniţă, păduchele-calului, păduchele-elefantului.  Comasa, verb
Sinonime: a amesteca, a combina, a concentra, a grupa, a împreuna, a îngrămădi, a pune la un loc, a reuni, (învechit și regional) a însorări.  Combina, verb
Sinonime: a amesteca, a aranja, a asambla, a asocia, a asorta, a calcula, a chibzui, a comasa, a dispune, a fuziona, a îmbina, a împreuna, a îngrămădi, a lega, a organiza, a plămădi, a plănui, a plăsmui, a potrivi, a prepara, a pune la cale, a pune la un loc, a reprezenta în minte, a reuni, a uni într-o anumită ordine, a urzi.  Compensa, verb
Sinonime: a pune la loc, a (se) echilibra, a despăgubi, a satisface; a (se) contrabalansa, a (se) cumpăni, a precumpăni, (livresc) a (se) pondera.  Contra, prepoziție
Sinonime: împotriva, în schimbul, pentru, în loc de, asupra, (învechit) către, despre, spre, contrar.

Contra, adverb
Sinonime: împotrivă, (învechit şi regional) potrivă.

Contra, verb
Sinonime: a contrazice; (sport) a da o contră, a se opune, a rezista.  Culcuş, substantiv neutru
Sinonime: pat; vizuină, bârlog, adăpost, aşezare, casă, cămin, domiciliu, locuinţă, sălaş; (botanică) (culcuşul-vacii) vulturică.  Cumsecade, adjectiv
Sinonime: binecrescut, blajin, blând, bun, calm, cinstit, corect, corespunzător, cu purtări bune, cuviincios, de bună credinţă, de ispravă, de treabă, educat, îngăduitor, înțelegător, loial, omenos, onest, pașnic, politicos, potrivit, prietenos, tolerant, (învechit) omenit.

Cumsecade, adverb
Sinonime: bine, convenabil, cum se cere, cum se cuvine, la locul lui, omenește, perfect, strașnic, (învechit și regional) tare.  Cuprins, substantiv neutru
Sinonime: conţinut; întindere, suprafaţă, spaţiu, loc, ţinut, regiune; tablă de materii, sumar, întins, teritoriu, (învechit) cuprindere, olat, limită, (rar) perimetru, (învechit) ocol, (rar) plin, corp, materie, (învechit) registru, scară, sumă, (grecism învechit) pinax; cotropire, gard, invadare, invazie, împrejmuire, încălcare, îngrăditură, năpădire, ulucă.

Cuprins, adjectiv
Sinonime: avut, bogat, înstărit, ocupat, prins, situat.  Cuviincios (cuviincioasă), adjectiv
Sinonime: politicos, respectuos, binecrescut, decent, cumsecade, educat, la locul lui, de treabă; adecvat, cerut, conform, convenabil, corespunzător, cuvenit, indicat, meritat, necesar, nimerit, oportun, potrivit, recomandabil, recomandat, trebuincios, trebuitor.  Dancing, substantiv neutru
Sinonime: local, bar.  Decent (decentă), adjectiv
Sinonime: cuviincios, cumsecade, la locul său, respectuos, politicos; pudic, ruşinos, sfios; acceptabil, onorabil.  Demara, verb
Sinonime: a porni, a o lua din loc, (figurat) a-şi lua avânt.  Depozit (depozite), substantiv neutru
Sinonime: abaldă, magazie, loc de păstrare; rezervă, acumulare; strat, depunere, sediment.  Deranjat (deranjată), adjectiv
Sinonime: răvăşit, răscolit, stânjenit, stingherit, defectat, tulburat, în neorânduială, mutat din loc, zăpăcit, ciufulit, defect, stricat.  Destinaţie, substantiv feminin
Sinonime: scop, ţintă, finalitate, funcţie; loc, aşezare, punct de sosire; (învechit) săvârşire, săvârşit.  Disloca, verb
Sinonime: a strămuta, a (se) deplasa, a (se) urni, a (se) mișca din loc, a aluneca; a (se) desprinde; a (se) luxa, a (se) scrânti, a ieși din articulație, a se dezarticula; a dezlocui.  Distanţa, verb
Sinonime: a rări, a lăsa distanţă, a îndepărta, a detaşa, a spaţia, a depăși, a devansa, a mări.

Distanţă, substantiv feminin
Sinonime: ecart, depărtare, spaţiu, interval, (Transilvania) scopot, (popular) cale, (învechit) loc, bucată, (regional) postată, lungime; (la figurat, rar) deosebire, diferență.  Domicilia, verb
Sinonime: a locui, a sta, a-şi avea locuinţa.