Decent (decentă)
Decent (decentă), adjectiv
Sinonime: cuviincios, cumsecade, la locul său, respectuos, politicos; pudic, ruşinos, sfios; acceptabil, onorabil.  
 
Decenţă
Decenţă, substantiv feminin
Sinonime: bună-cuviinţă, ruşine, pudoare, politeţe.  
 
Decentrare
Decentrare, substantiv
Sinonime: excentrare.  
 

Acceptabil (acceptabilă)
Acceptabil (acceptabilă), adjectiv
Sinonime: accesibil, admisibil, bun, bunicel, convenabil, corect, credibil, decent, moderat, mulțumitor, onest, plauzibil, potrivit, rezonabil, satisfăcător, scuzabil, suportabil, sustenabil, tolerabil, valabil, verosimil, (familiar) pasabil, (învechit) de primire, (învechit) sortabil, (învechit) suferibil, (învechit) suferit, (livresc) modic.  
 
Binecrescut (binecrescută)
Binecrescut (binecrescută), adjectiv
Sinonime: cuviincios, cumsecade, educat, respectuos, politicos, decent, la locul lui, de treabă, cuminte.  
 
Cuviincios (cuviincioasă)
Cuviincios (cuviincioasă), adjectiv
Sinonime: politicos, respectuos, binecrescut, decent, cumsecade, educat, la locul lui, de treabă; adecvat, cerut, conform, convenabil, corespunzător, cuvenit, indicat, meritat, necesar, nimerit, oportun, potrivit, recomandabil, recomandat, trebuincios, trebuitor.  
 
Cuviinţă
Cuviinţă, substantiv feminin
Sinonime: politeţă, decenţă, curtoazie, respect.  
 
Cuvios
Cuvios, adjectiv
Sinonime: credincios, cucernic, cuviincios, decent, evlavios, inteligent, milostiv, omenos, pios, politicos, preacredincios, religios, sfânt, smerit, (franțuzism) devot, (în limbajul bisericesc) drept, (învechit și regional) smernic, (învechit) asemănător, (învechit) bine-credincios, (învechit) blagocestiv, (învechit) distins, (învechit) frumos, (învechit) înțelept, (învechit) just, (învechit) motivat, (învechit) pietos, (învechit) postnic, (învechit) potrivit, (învechit) pravoslavnic, (învechit) preapodobit, (învechit) preapodobnic, (învechit) râvnitor, (învechit) respectuos, (învechit) suficient, (variantă) (învechit) cuvinios, (variantă) (învechit) cuvinos.

Cuvios, substantiv
Sinonime: călugăr, cucernic, reverend, sfânt.  
 
Discret (discretă)
Discret (discretă), adjectiv
Sinonime: circumspect, decent, delicat, distins, furtiv, măsurat, moderat, modest, numeric, pal, ponderat, prudent, pudic, reticent, reținut, rezervat, silențios, sobru, timid, (fizică) cuantificat, (fizică) discontinuu, (învechit şi regional) tainic.  
 
Pudic (pudică)
Pudic (pudică), adjectiv
Sinonime: ruşinos, sfios, decent, moral.  
 
Pudoare
Pudoare, substantiv feminin
Sinonime: ruşine, decenţă, sfială, reticenţă, castitate, moralitate.  
 
Discreţie
Discreţie, substantiv
Sinonime: circumspecție, decență, moderație, modestie, ponderație, reținere, rezervă, secret, tăcere.  
 
Indecență
Indecență, substantiv
Sinonime: imoralitate, impertinență, impudență, impudicitate, impudoare, inconveniență, insolență, irespect, ireverență, lascivitate, licență, licențiozitate, lipsă de decență, necuviință, nerușinare, obscenitate, pornografie, purtare necuviincioasă, scabrozitate, trivialitate, turpitudine, vulgaritate, (franțuzism) devergondaj, (învechit și figurat) volnicie, (învechit și popular) mascara, (învechit și popular) măscară, (învechit și popular) măscăriciune, (învechit și popular) măscărie, (învechit și popular) scârnăvie, (învechit) imodestie, (învechit) necuvioșie.  
 
Pudiciţie
Pudiciţie, substantiv
Sinonime: bună-cuviință, decență, jenă, manieră, pudoare, rușine, sfială.  
 
Discrețiune
Discrețiune, substantiv
Sinonime: (învechit) circumspecție, decență, discernământ, înțelepciune, măsură, moderație, modestie, precauție, prudență, reținere, rezervă, simplicitate, sobrietate, tact, (variantă) discreție.  
 
Pudibond
Pudibond, adjectiv
Sinonime: cast, decent, prud, pudic, puritan, reținut, rezervat, rușinos, timid, victorian, (variantă) pudibund.  
 
Neîngrijire
Neîngrijire, substantiv
Sinonime: apatie, delăsare, dezordine, indiferență, indolență, inerție, insensibilitate, lipsă de decență, lipsă de grijă, neatenție, necuviință, neglijență, nepăsare, paragină, pasivitate, placiditate, tembelism, (familiar) nengrijire, (învechit) negrijă, (livresc) incurie.  
 
Urbanitate
Urbanitate, substantiv
Sinonime: bună-cuviință, civilitate, comportare civilizată, cuviință, decență, omenie, politețe, respect, urbanism, (învechit) celibilâc.  
 
Urbanism
Urbanism, substantiv
Sinonime: bună-cuviință, cuviință, decență, politețe, respect, urbanistică, urbanitate.  
 
 


Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

RSS


Meniu
Dictoo.eu
Dictoo.eu
Dictoo
Dicționar