Îngădui, verb Sinonime:
a permite, a admite, a tolera, a fi de acord, a lăsa să, a da voie, a încuviinţa, a consimţi.
Îngăduială, substantiv
Sinonime:
cedare, concesie, indulgență, încetineală, îngăduință, îngăduire, păsuire, permisiune, răbdare, răgaz, timp îndelungat, toleranță, tolerare, voie.
Îngăduinţă, substantiv feminin
Sinonime:
amânare, aprobare, asentiment, autorizație, bunăvoinţă, clemenţă, generozitate, iertare, indulgenţă, încuviinţare, îngăduire, înţelegere, mărinimie, milă, păsuială, păsuire, permisiune, răgaz, toleranţă, voie, (învechit și popular) milostenie, (învechit) priință, (învechit) răbdare, (popular) îngăduială, (rar) tolerantism, (turcism învechit) musaadea.
Îngăduire, substantiv
Sinonime:
amânare, îngăduință, păsuială, păsuire, răgaz.
Îngăduit, adjectiv
Sinonime:
admis, lăsat liber, permis, tolerat; (regional; bou îngăduit) bou încet. Îngăduit, substantiv
Sinonime:
îngăduire.
Îngăduitor (îngăduitoare), adjectiv
Sinonime:
binevoitor, blând, bun, compătimitor, concesiv, cumsecade, de treabă, generos, iertător, indulgent, împăciuitor, îndurător, înţelegător, mărinimos, milos, milostiv, omenos, tolerant, (învechit și regional) milostivnic, (învechit) cruțător, (învechit) milosârd, (învechit) milosârdnic, (învechit) mizericordios, (învechit) omenit, (învechit) priincios, (învechit) priitor, (învechit) răbdător, (livresc) clement.
Îngăduitoriu, adjectiv (învechit)
Sinonime:
blând, bun, concesiv, iertător, indulgent, împăciuitor, îngăduitor, înțelegător, răbdător, tolerant.
Acorda, verb Sinonime:
a atribui, a da, a aproba, a îngădui, a permite, a ajusta, a alinia, a autoriza, a consimți.
Admite, verb Sinonime:
a accepta, a consimţi, a fi de acord, a încuviinţa, a aproba, a îngădui, a permite, a agrea, a suporta, a tolera.
Autorizaţie, substantiv feminin Sinonime:
împuternicire, drept, permisiune, îngăduință, licență, act, document, aprobare, permis.
Blajin (blajină), adjectiv Sinonime:
blând, prietenos, îngăduitor, tolerant, calm, potolit, lin, domol, liniştit, paşnic, omenos.
Blând (blândă), adjectiv Sinonime:
blajin, prietenos, omenos, îngăduitor, bun, calm, potolit, lin, domol, liniştit, paşnic, cuminte, ascultător, cuviincios, de treabă, plăcut.
Blândeţe, substantiv feminin Sinonime:
bunătate, îngăduinţă, clemenţă, toleranţă, noblețe, calm, omenie, prietenie.
Bun (bună), adjectiv Sinonime:
cumsecade, binevoitor, generos, amabil, de inimă; de treabă; blând, prietenos, îngăduitor, blajin, calm, paşnic, potolit, liniştit, cuminte, ascultător, cuviincios; agreabil, plăcut, satisfăcător, convenabil, util, binevenit, de preţ, potrivit, corespunzător, apt; înzestrat, destoinic, iscusit, capabil, dibaci, abil, vrednic; valabil, nealterat, nescăzut, neuzat, în circulaţie.
Bunătate, substantiv feminin Sinonime:
buneţe, cumsecădenie, omenie, generozitate, bunăvoinţă, amabilitate, blândeţe, îngăduinţă.
Bunăvoinţă, substantiv feminin Sinonime:
îngăduinţă, amabilitate, tragere de inimă; râvnă, zel, sârg; afecţiune, cordialitate, prietenie.
Clemenţă, substantiv feminin Sinonime:
indulgenţă, îndurare, generozitate, îngăduinţă, bunătate, blândeţe.
Concede, verb
Sinonime:
a accepta, a admite, a aproba, a concesiona, a consimţi, a îndupleca, a îngădui, a învoi, a da voie, a încuviinţa, a lăsa, a permite, a primi.
Concesie, substantiv feminin Sinonime:
îngăduinţă, permisiune, trecere cu vederea.
Concurs, substantiv neutru
Sinonime:
acord, ajutor, alpiniadă, aport, aprobare, asentiment, aviz, balcaniadă, campionat, colaborare, competiţie, confruntare, consimțământ, consimțire, contribuție, cupă, examen, îngăduință, întrecere, învoială, învoire, joc, meci, olimpiadă, partidă, permisiune, serviciu, spartachiadă, sprijin, șalanj, turneu, universiadă, voie, voință, vrere, (figurat) întâlnire, (învechit și regional) faliment, (învechit) concurșum, (învechit) încuviințare, (la plural) oficii.
Cumsecade, adjectiv
Sinonime:
binecrescut, blajin, blând, bun, calm, cinstit, corect, corespunzător, cu purtări bune, cuviincios, de bună credinţă, de ispravă, de treabă, educat, îngăduitor, înțelegător, loial, omenos, onest, pașnic, politicos, potrivit, prietenos, tolerant, (învechit) omenit. Cumsecade, adverb
Sinonime:
bine, convenabil, cum se cere, cum se cuvine, la locul lui, omenește, perfect, strașnic, (învechit și regional) tare.
Da, verb
Sinonime:
a oferi, a dărui, a acorda, a preda, a înmâna, a întinde, a furniza, a procura, a împrumuta, a dona, a ceda, a transmite, a atribui, a conferi, a plăti, a restitui, a jertfi, a vinde, a deplasa, a ajunge, a abate, a nimeri, a aluneca, a întoarce, a arunca, a împrăştia, a izbi, a trage, a face, a produce, a rodi, a apărea, a scoate, a provoca, a hărăzi, a îngădui, a permite, a desfăşura, a susţine, a trasa, a fâţâi, a cerne, a vopsi, a unge, a cădea, a ura; a azvârli, a întâmpla, a juca, a năpusti, a năvăli, a pomeni, a precipita, a prezenta, a repezi, a reprezenta, a sări, a tăbărî, a tălmăci, a traduce, a transpune, a veni, a zvârli. Da, adverb
Sinonime:
desigur, fireşte, (învechit şi regional) dar, (turcism, în Moldova) helbet.
Dezlegare, substantiv feminin Sinonime:
rezolvare, soluţie, lămurire; voie, permisiune, îngăduire, încuviinţare, aprobare, acord.
Dispensă, substantiv feminin Sinonime:
scutire, permisie; autorizaţie, îngăduinţă. Dispensa, verb
Sinonime:
a se lipsi, a renunţa; a scuti, a exonera, a se sustrage.
Ierta, verb Sinonime:
a trece cu vederea, a absolvi, a scuti, a îngădui.
Împăciuitor (împăciuitoare), adjectiv
Sinonime:
conciliant, conciliator, îngăduitor, pacificator, (învechit) împăcăcios, (învechit) înduplecător.
Încuviinţa, verb Sinonime:
a aproba, a consimţi, a fi de acord, a îngădui, a permite.
Învoi, verb
Sinonime:
a (se) angaja, a (se) tocmi, a (se) uni, a accepta, a adera la, a admite, a aproba, a concilia, a consimţi, a conveni, a face pe voie, a fi în concordanță, a încuviința, a îngădui, a lăsa, a pactiza, a permite, a primi, a se împăca, a se îndupleca, a se înțelege, a se potrivi, a se reconcilia, a se vorbi, a trăi în bună înțelegere, a voi, a vrea, (Banat) a se toldui, (grecism învechit) a se simfonisi, (învechit și popular) a se prinde, (învechit și regional) a se grăi, (învechit și regional) a se pleca, (învechit) a aprobălui, (învechit) a favoriza, (învechit) a fi de acord, (învechit) a mulțumi, (învechit) a ogodi, (învechit) a pristăni, (învechit) a se lovi, (învechit) a se târgui, (învechit) a veni, (livresc) a concede, (Moldova și Bucovina) a pozvoli, (popular) a se ajunge, (popular) a se pogodi, (prin Muntenia) a se îndogăți.
Învoială, substantiv feminin
Sinonime:
acord, angajament, angajare, aprobare, aranjament, asentiment, aviz, combinație, condiție, consimţământ, consimțire, contract, convenţie, împăcare, încuviințare, îngăduință, îngăduire, înţelegere, învoire, legământ, pact, permisie, permisiune, tranzacție, voie, voință, vorbă, vrere, (argou) șustă, (învechit și popular) legătură, (învechit și regional) poslușanie, (învechit și regional) slobozenie, (învechit) așezământ, (învechit) concesie, (învechit) concurs, (învechit) cuvânt, (învechit) pozvol, (învechit) sfat, (învechit) simfonie, (învechit) sulf, (învechit) șart, (învechit) volnicie, (Moldova și Bucovina) pozvolenie, (popular) târg, (popular) tocmeală, (popular) tocmire, (prin Banat) pogoadă, (prin Muntenia) prinsoare, (prin Oltenia și Banat) pogodeală, (regional) tocmă.
Lăsa, verb Sinonime:
a părăsi, a abandona, a ceda, a renunţa, a lepăda; a învoi, a îngădui, a permite, a admite, a accepta; a produce, a întipări, a provoca; a se apleca, a se îndoi, a se denivela.
Legal (legală), adjectiv
Sinonime:
admis, conform legii, drept, edictal, îngăduit, legiuit, normal, permis.
Licit (licită), adjectiv
Sinonime:
admis, autorizat, îngăduit, legal, legitim, permis, regulat, tolerat.
Mărinimie, substantiv feminin
Sinonime:
bărbăție, bravură, bunătate, bunăvoinţă, culanță, curaj, cutezanță, dărnicie, dârzenie, forță morală, generozitate, încumetare, îndrăzneală, îngăduință, înțelegere, liberalitate, milă, munificență, neînfricare, noblețe, semeție, temeritate, (familiar) galantonie, (figurat) larghețe, (învechit și popular) milostenie, (învechit) filotimie, (învechit) magnanimitate, (învechit) marinimie, (învechit) marinimozitate, (învechit) mărime, (învechit) priință, (turcism învechit) musaadea.
Mărinimos (mărinimoasă), adjectiv
Sinonime:
ales, binevoitor, bun, compătimitor, culant, darnic, galant, galanton, generos, îngăduitor, înțelegător, măreț, milos, milostiv, munificent, nobil, plin de măreție, plin de mărinimie, (figurat) larg, (învechit) dăruitor, (învechit) filotim, (învechit) magnanim, (învechit) marinim, (învechit) marinimos, (învechit) milosârd, (învechit) priincios, (învechit) priitor.
Milostenie, substantiv feminin
Sinonime:
ajutor, altruism, binefacere, bunăvoință, clemenţă, danie, grație, har, iertare, indulgenţă, îndurare, îngăduință, înțelegere, mărinimie, milă, milostivire, ofrandă, pomană.
Milostiv (milostivă), adjectiv Sinonime:
milos, îndurător, bun, blând; binevoitor, îngăduitor, iertător, clement, indulgent.
Mulţumi, verb
Sinonime:
a accepta, a admite, a aproba, a avea de ajuns, a bucura, a compensa, a consimți, a despăgubi, a exprima gratitudine, a fi recunoscător, a gratifica, a încuviința, a îndupleca, a îngădui, a învoi, a lăsa, a nu pretinde mai mult, a permite, a primi, a răsplăti, a răspunde la o urare, a răspunde la un salut, a recompensa, a satisface, a se limita, a se socoti satisfăcut, a spune mulțumesc, (Banat, Transilvania și Moldova) a joi, (învechit) a blagodari, (popular) a îndestula, (variantă) a mulțămi.
Omenos (omenoasă), adjectiv
Sinonime:
agreabil, blând, bun, cumsecade, de treabă, îngăduitor, înţelegător, milos, plăcut, plin de omenie, uman, (învechit) omenit.
Opri, verb Sinonime:
a stăvili, a înceta, a curma, a bara, a întrerupe, a stopa, a împiedica, a nu îngădui, a ţine pe loc; a zăbovi, a rămâne undeva, a staţiona; a (se) stăpâni, a (se) înfrâna, a (se) abţine.
Pacient (pacientă), adjectiv Sinonime:
răbdător, supus, ascultător, îngăduitor, obedient.
Paciență, substantiv feminin Sinonime:
răbdare, îngăduinţă, supunere, ascultare, obedienţă.
Păsui, verb Sinonime:
a îngădui, a permite, a lăsa, a admite, a tolera; a învoi, a da răgaz, a amâna.
Permis, substantiv neutru
Sinonime:
acreditare, agrement, autorizație, bilet de tranzit, certificat, consimțământ, dispensă, exeat, învoire, licență, pasavant, permisie, permisiune, viză, (învechit și regional) slobozenie, (învechit) pitac. Permis, adjectiv
Sinonime:
acceptat, admis, admisibil, autorizat, consimțit, încuviințat, îngăduit, legal, legitim, licit, tolerat.
Permisiune, substantiv feminin Sinonime:
învoire, încuviinţare, îngăduire, autorizaţie, voie; aprobare.
Permite, verb Sinonime:
a încuviinţa, a aproba, a autoriza, a admite; (reflexiv) a îndrăzni, a cuteza, a (-şi) îngădui; a tolera, a accepta, a suporta, a răbda.
Slobozenie, substantiv feminin Sinonime:
libertate, autonomie, independenţă; permisiune, îngăduinţă, voie, aprobare, dezlegare.
Suferi, verb Sinonime:
a suporta, a îndura, a răbda; a tolera, a admite, a îngădui, a permite, a consimţi.
Suporta, verb Sinonime:
a îndura, a răbda, a suferi; a admite, a tolera, a îngădui; a susţine, a rezista la (ceva), a purta.
Tolera, verb Sinonime:
a permite, a admite, a îngădui, a suporta, a îndura, a răbda.
Volnicie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
acord, aprobare, asentiment, autonomie, autoritate, autorizaţie, aviz, calitate, capacitate, cădere, competenţă, consimţământ, consimţire, destoinicie, drept, independenţă, încuviinţare, îndreptăţire, îngăduinţă, învoială, învoire, libertate, neatârnare, permisiune, pregătire, pricepere, seriozitate, suveranitate, valoare, voie, voință, vrednicie, vrere.
Amânare, substantiv
Sinonime:
amânat, încetinire, întârziere, moratoriu, păsuială, păsuire, prelungire, prolongație, prorogare, prorogație, răgaz, retard, suspendare, tărăgănare, tergiversare, zăbavă, (învechit și regional) răzbun, (popular) îngăduință, (popular) îngăduire, (rar) tergiversațiune, (Transilvania) tămândare.
Clement, adjectiv
Sinonime:
iertător, indulgent, îndurător, îngăduitor, milostiv.
Compătimitor, adjectiv
Sinonime:
binevoitor, îngăduitor, înţelegător, mărinimos, milos, milostiv, (învechit) milosârd, priincios, priitor.
Concesiv, adjectiv
Sinonime:
indulgent, îngăduitor, tolerant, (învechit) răbdător.
Cruţător, adjectiv
Sinonime:
econom; bun, îndurător, îngăduitor, milos, milostiv.
Intoleranță, substantiv
Sinonime:
dogmatism, exclusivism, fanatism, intransigență, lipsă de toleranță, lipsă de îngăduință, neîngăduință, neîngăduire, netoleranță, sectarism, șovinism; alergie.
Mansuetudine, substantiv
Sinonime:
altruism, benignitate, blândețe, bunătate, filantropie, generozitate, îngăduință, răbdare, magnanimitate, milă, omenie.
Îndritui, verb
Sinonime:
a autoriza, a îndreptăţi, a îngădui, a justifica, a permite.
Iertăciune, substantiv
Sinonime:
iertare, îngăduință, permisiune, scuză.
Volnici, verb
Sinonime:
a (se) strădui, a accepta, a admite, a canoni, a căzni, a chinui, a concepe, a dezrobi, a elibera, a emancipa, a forţa, a frământa, a împuternici, a îndreptăți, a îngădui, a învesti cu drepturi, a lăsa liber, a libera, a munci, a necăji, a osteni, a permite, a răbda, a salva, a scăpa, a scoate, a sforţa, a sili, a suferi, a suporta, a tolera, a trudi, a zbate, a zbuciuma, a-și da silința.
Mizericordos, adjectiv
Sinonime:
bun, îndurător, îngăduitor, milos, milostiv, (variantă) mizericordios.
Remisiv, adjectiv
Sinonime:
ascultător, docil, iertător, îngăduitor, supus.
Permisiv, adjectiv
Sinonime:
indulgent, îngăduitor, laxist, liberal, tolerant.
Păsuire, substantiv
Sinonime:
amânare, păsuială, prelungire, răgaz, (învechit și regional) răzbun, (popular) îngăduință, îngăduire.
Musaadea, substantiv
Sinonime:
(învechit) bunăvoință, favoare, îngăduință, înțelegere, mărinimie, milă, protecție; licență, permis.
Milosârdnic, adjectiv
Sinonime:
bun, îndurător, îngăduitor, milos, milostiv.
Milostivnic, adjectiv
Sinonime:
bun, îndurător, îngăduitor, milos, milostiv.
Obicni, verb
Sinonime:
a accepta, a admite, a concepe, a îndura, a îngădui, a învăța să, a pătimi, a păți, a permite, a primi, a răbda, a suferi, a suporta, a tolera, a trage.
Pozvol, substantiv
Sinonime:
acord, aprobare, asentiment, aviz, consimțământ, consimțire, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, permisiune, voie, voință, vrere.
Pozvolenie, substantiv
Sinonime:
acord, aprobare, asentiment, aviz, consimțământ, consimțire, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, permisiune, voie, voință, vrere.
Posluşanie, substantiv
Sinonime:
(învechit) acord, aprobare, ascultare, asentiment, aviz, consimțământ, consimțire, dezlegare, dispoziție, funcție, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, muncă, permisiune, post, serviciu, slujbă, supunere, voie, voință, vrere; (variante) posloșanie, poslujenie, poslușenie, puslușanie.
Ogodi, verb
Sinonime:
(învechit) a accepta, a admite, a agodi, a aproba, a aștepta, a consimți, a fi plăcut, a încuviința, a îndupleca, a îngădui, a îngriji, a învoi, a lăsa, a permite, a plăcea, a primi, a respecta, a se târgui, a se tocmi, a trăi după plac, a trăi liber, a vedea de.
Milosârd, adjectiv
Sinonime:
(învechit) binevoitor, bun, compătimitor, îndurător, îngăduitor, înțelegător, mărinimos, milos, milostiv.
Neriguros, adjectiv
Sinonime:
fugitiv, indulgent, îngăduitor, sumar, superficial, tolerant.
Pozvoli, verb
Sinonime:
(regional) a accepta, a admite, a aproba, a autoriza, a consimți, a încuviința, a îndupleca, a îngădui, a învoi, a lăsa, a permite, a primi.
Pozvolire, substantiv
Sinonime:
(învechit) autorizație, încuviințare, îngăduință, permisiune.
Pristui, verb
Sinonime:
(regional) a conviețui, a îndura, a îngădui, a pătimi, a păți, a răbda, a suferi, a suporta, a tolera, a trage, a se ascunde.
Agădăi, verb (învechit)
Sinonime:
a îngădui, (învechit) a agădui.
Încuviinţare, substantiv
Sinonime:
acceptare, acord, admitere, aprobare, asentiment, aviz, consimțământ, consimțire, îngăduință, învoială, învoire, permisiune, voie, voință, vrere, (învechit și regional) poslușanie, (învechit și regional) slobozenie, (învechit) concurs, (învechit) pozvol, (învechit) sfat, (învechit) volnicie, (Moldova și Bucovina) pozvolenie.
Răbdare, substantiv
Sinonime:
chin, durere, indulgență, încercare, îngăduință, îngăduire, nădejde, patimă, păs, pătimire, perseverență, speranță, stăruință, suferință, tenacitate, toleranță, (învechit) târpenie, (livresc) paciență. Răbdare, substantiv
Sinonime:
(cu valoare de imperativ) Așteaptă!
Iertător, adjectiv
Sinonime:
clement, indulgent, îndurător, îngăduitor, milostiv, tolerant.
Toleranţă, substantiv
Sinonime:
abatere, acutumanță, derogație, indulgență, îngăduință, îngăduire, mansuetudine, (învechit) răbdare, (popular) îngăduială, (rar) tolerantism.
Tolerantism, substantiv
Sinonime:
indulgență, îngăduință, îngăduire, toleranță.
Tolerant, adjectiv
Sinonime:
acomodant, benign, bun, complezent, comprehensiv, concesiv, culant, debonar, deferent, iertător, indulgent, îngăduitor, laxist, magnanim, pacient, permisiv, (învechit) îndurător, (învechit) latitudinar, (învechit) răbdător.
Priincios, adjectiv (popular)
Sinonime:
adecvat, avantajos, binevenit, binevoitor, bun, compătimitor, favorabil, fericit, folositor, indicat, îngăduitor înțelegător, mărinimos, milos, milostiv, nimerit, oportun, potrivit, prielnic, propice.
Priinţă, substantiv (popular)
Sinonime:
ajutor, amabilitate, bunăvoință, câștig, cinste, credință, devotament, fidelitate, folos, îngăduință, înțelegere, mărinimie, milă, necesitate, prietenie, profit, serviabilitate, serviciu, simpatie, statornicie, trebuință, utilitate, (învechit) prielnicie.
Honipsi, verb (învechit)
Sinonime:
a digera, a distruge, a mistui; (de obicei în construcții negative) a îngădui, a simpatiza, a suferi, a suporta, a tolera.
Omenit, adjectiv (învechit)
Sinonime:
amabil, binevoitor, blând, bun, cinstit, cumsecade, îngăduitor, înțelegător, omenos, onest, onorabil, onorat, prețuit, respectabil, respectat, stimabil, stimat, venerabil.
Miloserdnic, adjectiv (învechit)
Sinonime:
bun, îndurător, îngăduitor, milos, milostiv, (variantă) milosârdnic.
Tolerare, substantiv
Sinonime:
acceptare, îngăduire, permitere, suportare, toleranță, (învechit) îngăduială.
Permitere, substantiv
Sinonime:
acceptare, aprobare, autorizare, încuviințare, îngăduire, învoire, tolerare.
Învoința, verb (învechit)
Sinonime:
a acorda, a da voie, a încuviința, a îngădui, a permite. Învoință, substantiv (învechit)
Sinonime:
acord, concordanță, consimțământ, învoire.
Învoințare, substantiv (învechit)
Sinonime:
încuviințare, îngăduință, permisiune.
Autorizare, substantiv
Sinonime:
abilitare, autenticitate, autorizație, autorizațiune, delegare, exequatur, foc verde, împuternicire, împuternicit, îndreptățire, îngăduire, învestitură, permisiune, permitere, plenipotență, (învechit) hochimat, (învechit) îndrituire, (învechit) pozvolenie, (rar) autorizat.
Mâlcomișare, substantiv (învechit)
Sinonime:
blândețe, îngăduință, smerenie.
Suportare, substantiv
Sinonime:
admitere, îndurare, îngăduire, permitere, răbdare, susținere, tolerare, (învechit) suferire.
Suportiv, adjectiv
Sinonime:
încurajator, îngăduitor, înțelegător, permisiv, sprijinitor, susținător, tolerant.
