Îngădui, verb
Sinonime: a permite, a admite, a tolera, a fi de acord, a lăsa să, a da voie, a încuviinţa, a consimţi.  Îngăduială, substantiv
Sinonime: cedare, concesie, indulgență, încetineală, îngăduință, îngăduire, păsuire, permisiune, răbdare, răgaz, timp îndelungat, toleranță, tolerare, voie.  Îngăduinţă, substantiv feminin
Sinonime: amânare, aprobare, asentiment, autorizație, bunăvoinţă, clemenţă, generozitate, iertare, indulgenţă, încuviinţare, îngăduire, înţelegere, mărinimie, milă, păsuială, păsuire, permisiune, răgaz, toleranţă, voie, (învechit și popular) milostenie, (învechit) priință, (învechit) răbdare, (popular) îngăduială, (rar) tolerantism, (turcism învechit) musaadea.  Îngăduire, substantiv
Sinonime: amânare, îngăduință, păsuială, păsuire, răgaz.  Îngăduit, adjectiv
Sinonime: admis, lăsat liber, permis, tolerat; (regional; bou îngăduit) bou încet.

Îngăduit, substantiv
Sinonime: îngăduire.  Îngăduitor (îngăduitoare), adjectiv
Sinonime: binevoitor, blând, bun, compătimitor, concesiv, cumsecade, de treabă, generos, iertător, indulgent, împăciuitor, îndurător, înţelegător, mărinimos, milos, milostiv, omenos, tolerant, (învechit și regional) milostivnic, (învechit) cruțător, (învechit) milosârd, (învechit) milosârdnic, (învechit) mizericordios, (învechit) omenit, (învechit) priincios, (învechit) priitor, (învechit) răbdător, (livresc) clement.  Îngăduitoriu, adjectiv (învechit)
Sinonime: blând, bun, concesiv, iertător, indulgent, împăciuitor, îngăduitor, înțelegător, răbdător, tolerant.  

---

Acorda, verb
Sinonime: a atribui, a da, a aproba, a îngădui, a permite, a ajusta, a alinia, a autoriza, a consimți.  Admite, verb
Sinonime: a accepta, a consimţi, a fi de acord, a încuviinţa, a aproba, a îngădui, a permite, a agrea, a suporta, a tolera.  Autorizaţie, substantiv feminin
Sinonime: împuternicire, drept, permisiune, îngăduință, licență, act, document, aprobare, permis.  Blajin (blajină), adjectiv
Sinonime: blând, prietenos, îngăduitor, tolerant, calm, potolit, lin, domol, liniştit, paşnic, omenos.  Blând (blândă), adjectiv
Sinonime: blajin, prietenos, omenos, îngăduitor, bun, calm, potolit, lin, domol, liniştit, paşnic, cuminte, ascultător, cuviincios, de treabă, plăcut.  Blândeţe, substantiv feminin
Sinonime: bunătate, îngăduinţă, clemenţă, toleranţă, noblețe, calm, omenie, prietenie.  Bun (bună), adjectiv
Sinonime: cumsecade, binevoitor, generos, amabil, de inimă; de treabă; blând, prietenos, îngăduitor, blajin, calm, paşnic, potolit, liniştit, cuminte, ascultător, cuviincios; agreabil, plăcut, satisfăcător, convenabil, util, binevenit, de preţ, potrivit, corespunzător, apt; înzestrat, destoinic, iscusit, capabil, dibaci, abil, vrednic; valabil, nealterat, nescăzut, neuzat, în circulaţie.  Bunătate, substantiv feminin
Sinonime: buneţe, cumsecădenie, omenie, generozitate, bunăvoinţă, amabilitate, blândeţe, îngăduinţă.  Bunăvoinţă, substantiv feminin
Sinonime: îngăduinţă, amabilitate, tragere de inimă; râvnă, zel, sârg; afecţiune, cordialitate, prietenie.  Clemenţă, substantiv feminin
Sinonime: indulgenţă, îndurare, generozitate, îngăduinţă, bunătate, blândeţe.  Concede, verb
Sinonime: a accepta, a admite, a aproba, a concesiona, a consimţi, a îndupleca, a îngădui, a învoi, a da voie, a încuviinţa, a lăsa, a permite, a primi.  Concesie, substantiv feminin
Sinonime: îngăduinţă, permisiune, trecere cu vederea.  Concurs, substantiv neutru
Sinonime: acord, ajutor, aport, aprobare, asentiment, aviz, balcaniadă, campionat, colaborare, competiţie, confruntare, consimțământ, consimțire, contribuție, cupă, examen, îngăduință, întrecere, învoială, învoire, joc, meci, olimpiadă, partidă, permisiune, serviciu, sprijin, șalanj, turneu, universiadă, voie, voință, vrere, (figurat) întâlnire, (învechit și regional) faliment, (învechit) concurșum, (învechit) încuviințare, (la plural) oficii.  Cumsecade, adjectiv
Sinonime: bun, la locul lui, onest, corect, loial, de bună credinţă, de treabă, cinstit; prietenos, blând, blajin, paşnic, calm, îngăduitor, tolerant, educat, politicos, cuviincios, binecrescut.

Cumsecade, adverb
Sinonime: bine, omeneşte.  Da, verb
Sinonime: a oferi, a dărui, a acorda, a preda, a înmâna, a întinde, a furniza, a procura, a împrumuta, a dona, a ceda, a transmite, a atribui, a conferi, a plăti, a restitui, a jertfi, a vinde, a deplasa, a ajunge, a abate, a nimeri, a aluneca, a întoarce, a arunca, a împrăştia, a izbi, a trage, a face, a produce, a rodi, a apărea, a scoate, a provoca, a hărăzi, a îngădui, a permite, a desfăşura, a susţine, a trasa, a fâţâi, a cerne, a vopsi, a unge, a cădea, a ura; a azvârli, a întâmpla, a juca, a năpusti, a năvăli, a pomeni, a precipita, a prezenta, a repezi, a reprezenta, a sări, a tăbărî, a tălmăci, a traduce, a transpune, a veni, a zvârli.

Da, adverb
Sinonime: desigur, fireşte, (învechit şi regional) dar, (turcism, în Moldova) helbet.  Dezlegare, substantiv feminin
Sinonime: rezolvare, soluţie, lămurire; voie, permisiune, îngăduire, încuviinţare, aprobare, acord.  Dispensă, substantiv feminin
Sinonime: scutire, permisie; autorizaţie, îngăduinţă.

Dispensa, verb
Sinonime: a se lipsi, a renunţa; a scuti, a exonera, a se sustrage.  Ierta, verb
Sinonime: a trece cu vederea, a absolvi, a scuti, a îngădui.  Împăciuitor (împăciuitoare), adjectiv
Sinonime: conciliant, conciliator, îngăduitor, pacificator, (învechit) împăcăcios, (învechit) înduplecător.  Încuviinţa, verb
Sinonime: a aproba, a consimţi, a fi de acord, a îngădui, a permite.  Învoi, verb
Sinonime: a (se) angaja, a (se) tocmi, a (se) uni, a accepta, a adera la, a admite, a aproba, a concilia, a consimţi, a conveni, a face pe voie, a fi în concordanță, a încuviința, a îngădui, a lăsa, a pactiza, a permite, a primi, a se împăca, a se îndupleca, a se înțelege, a se potrivi, a se reconcilia, a se vorbi, a trăi în bună înțelegere, a voi, a vrea, (Banat) a se toldui, (grecism învechit) a se simfonisi, (învechit și popular) a se prinde, (învechit și regional) a se grăi, (învechit și regional) a se pleca, (învechit) a aprobălui, (învechit) a favoriza, (învechit) a fi de acord, (învechit) a mulțumi, (învechit) a ogodi, (învechit) a pristăni, (învechit) a se lovi, (învechit) a se târgui, (învechit) a veni, (livresc) a concede, (Moldova și Bucovina) a pozvoli, (popular) a se ajunge, (popular) a se pogodi, (prin Muntenia) a se îndogăți.  Învoială, substantiv feminin
Sinonime: acord, angajament, angajare, aprobare, aranjament, asentiment, aviz, combinație, condiție, consimţământ, consimțire, contract, convenţie, împăcare, încuviințare, îngăduință, îngăduire, înţelegere, învoire, legământ, pact, permisie, permisiune, tranzacție, voie, voință, vorbă, vrere, (argou) șustă, (învechit și popular) legătură, (învechit și regional) poslușanie, (învechit și regional) slobozenie, (învechit) așezământ, (învechit) concesie, (învechit) concurs, (învechit) cuvânt, (învechit) pozvol, (învechit) sfat, (învechit) simfonie, (învechit) sulf, (învechit) șart, (învechit) volnicie, (Moldova și Bucovina) pozvolenie, (popular) târg, (popular) tocmeală, (popular) tocmire, (prin Banat) pogoadă, (prin Muntenia) prinsoare, (prin Oltenia și Banat) pogodeală, (regional) tocmă.  Lăsa, verb
Sinonime: a părăsi, a abandona, a ceda, a renunţa, a lepăda; a învoi, a îngădui, a permite, a admite, a accepta; a produce, a întipări, a provoca; a se apleca, a se îndoi, a se denivela.  Legal (legală), adjectiv
Sinonime: legiuit, conform legii, drept, normal; îngăduit, permis, admis.  Licit (licită), adjectiv
Sinonime: admis, autorizat, îngăduit, legal, legitim, permis, regulat, tolerat.  Milostenie, substantiv feminin
Sinonime: ajutor, altruism, binefacere, bunăvoință, clemenţă, danie, grație, har, iertare, indulgenţă, îndurare, îngăduință, înțelegere, mărinimie, milă, milostivire, ofrandă, pomană.  Milostiv (milostivă), adjectiv
Sinonime: milos, îndurător, bun, blând; binevoitor, îngăduitor, iertător, clement, indulgent.  Mulţumi, verb
Sinonime: a accepta, a admite, a aproba, a avea de ajuns, a bucura, a compensa, a consimți, a despăgubi, a exprima gratitudine, a fi recunoscător, a gratifica, a încuviința, a îndupleca, a îngădui, a învoi, a lăsa, a nu pretinde mai mult, a permite, a primi, a răsplăti, a răspunde la o urare, a răspunde la un salut, a recompensa, a satisface, a se limita, a se socoti satisfăcut, a spune mulțumesc, (Banat, Transilvania și Moldova) a joi, (învechit) a blagodari, (popular) a îndestula, (variantă) a mulțămi.  Omenos (omenoasă), adjectiv
Sinonime: agreabil, blând, bun, cumsecade, de treabă, îngăduitor, înţelegător, milos, plăcut, plin de omenie, uman, (învechit) omenit.  Opri, verb
Sinonime: a stăvili, a înceta, a curma, a bara, a întrerupe, a stopa, a împiedica, a nu îngădui, a ţine pe loc; a zăbovi, a rămâne undeva, a staţiona; a (se) stăpâni, a (se) înfrâna, a (se) abţine.  Pacient (pacientă), adjectiv
Sinonime: răbdător, supus, ascultător, îngăduitor, obedient.  Paciență, substantiv feminin
Sinonime: răbdare, îngăduinţă, supunere, ascultare, obedienţă.  Păsui, verb
Sinonime: a îngădui, a permite, a lăsa, a admite, a tolera; a învoi, a da răgaz, a amâna.  Permisiune, substantiv feminin
Sinonime: învoire, încuviinţare, îngăduire, autorizaţie, voie; aprobare.  Permite, verb
Sinonime: a încuviinţa, a aproba, a autoriza, a admite; (reflexiv) a îndrăzni, a cuteza, a (-şi) îngădui; a tolera, a accepta, a suporta, a răbda.  Slobozenie, substantiv feminin
Sinonime: libertate, autonomie, independenţă; permisiune, îngăduinţă, voie, aprobare, dezlegare.  Suferi, verb
Sinonime: a suporta, a îndura, a răbda; a tolera, a admite, a îngădui, a permite, a consimţi.  Suporta, verb
Sinonime: a îndura, a răbda, a suferi; a admite, a tolera, a îngădui; a susţine, a rezista la (ceva), a purta.  Tolera, verb
Sinonime: a permite, a admite, a îngădui, a suporta, a îndura, a răbda.  Volnicie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: acord, aprobare, asentiment, autonomie, autoritate, autorizaţie, aviz, calitate, capacitate, cădere, competenţă, consimţământ, consimţire, destoinicie, drept, independenţă, încuviinţare, îndreptăţire, îngăduinţă, învoială, învoire, libertate, neatârnare, permisiune, pregătire, pricepere, seriozitate, suveranitate, valoare, voie, voință, vrednicie, vrere.  Clement, adjectiv
Sinonime: iertător, indulgent, îndurător, îngăduitor, milostiv.  Compătimitor, adjectiv
Sinonime: binevoitor, îngăduitor, înţelegător, mărinimos, milos, milostiv, (învechit) milosârd, priincios, priitor.  Concesiv, adjectiv
Sinonime: indulgent, îngăduitor, tolerant, (învechit) răbdător.  Cruţător, adjectiv
Sinonime: econom; bun, îndurător, îngăduitor, milos, milostiv.  Intoleranță, substantiv
Sinonime: dogmatism, exclusivism, fanatism, intransigență, lipsă de toleranță, lipsă de îngăduință, neîngăduință, neîngăduire, netoleranță, sectarism, șovinism; alergie.  Mansuetudine, substantiv
Sinonime: altruism, benignitate, blândețe, bunătate, filantropie, generozitate, îngăduință, răbdare, magnanimitate, milă, omenie.  Îndritui, verb
Sinonime: a autoriza, a îndreptăţi, a îngădui, a justifica, a permite.  Iertăciune, substantiv
Sinonime: iertare, îngăduință, permisiune, scuză.  Volnici, verb
Sinonime: a (se) strădui, a accepta, a admite, a canoni, a căzni, a chinui, a concepe, a dezrobi, a elibera, a emancipa, a forţa, a frământa, a împuternici, a îndreptăți, a îngădui, a învesti cu drepturi, a lăsa liber, a libera, a munci, a necăji, a osteni, a permite, a răbda, a salva, a scăpa, a scoate, a sforţa, a sili, a suferi, a suporta, a tolera, a trudi, a zbate, a zbuciuma, a-și da silința.  Mizericordos, adjectiv
Sinonime: bun, îndurător, îngăduitor, milos, milostiv, (variantă) mizericordios.