Uni, verb
Sinonime: a împreuna, a îmbina, a lipi, a lega, a aduna, a reuni, a cupla, a conexa, a conecta, a ralia; a cădea de acord, a se pune de acord; a se căsători; a se alipi, a se întovărăşi.  Unic (unică), adjectiv
Sinonime: unul, numai unul, singur, doar unul, altul nu, un singur exemplar; (figurat) incomparabil, fără seamăn, excepţional, nemaivăzut, nemaiîntâlnit, neasemuit.  Unicamente, adverb (învechit)
Sinonime: exclusiv, numai, (învechit) strictamente, (rar) simplamente.  Unicat, substantiv
Sinonime: exemplar unic, original, piesă unică.  Unicelular, adjectiv
Sinonime: monocelular.  Unicitate, substantiv
Sinonime: anticonformism, exemplaritate, identitate, individualitate, originalitate, reprezentativitate, singularitate, specificitate, tipicitate, unitate.  Uniciune, substantiv (învechit)
Sinonime: alianță, unire, unitate, (variantă) unăciune, (variantă) uneciune.  Unicolor, adjectiv
Sinonime: monocromatic, monocrom, uni.  Unicord, adjectiv
Sinonime: monocord; (despre instrumente muzicale) cu o singură coardă.  Unicorn, substantiv
Sinonime: inorog, licorn, monocer, (mamifer cetaceu) narval.  Unidimensional, adjectiv
Sinonime: cu o singură dimensiune, monodimensional.  Unidimensionare, substantiv
Sinonime: unidimensionalizare.  Unifica, verb
Sinonime: a uni, a uniformiza, a strânge laolaltă, a face uniform, a deveni unitar, a sistematiza.  Unificator, adjectiv
Sinonime: coeziv, integrator, împreunător, reunificator.  Uniform (uniformă), adjectiv
Sinonime: la fel, fără variaţii, omogen, nediferenţiat, unitar, egal, acelaşi, invariabil, identic; monoton, banal, şters, fără relief.  Uniformitate, substantiv feminin
Sinonime: nediferenţiere, invariabilitate, omogenitate, egalizare, monotonie; simetrie, regularitate, proporţionalitate.  Uniformiza, verb
Sinonime: a aplana, a face să fie uniform, a nivela, a omogeniza, a se alinia, a standardiza.  Uniformizant, adjectiv
Sinonime: nivelator, standardizant, uniformizator.  Uniformizare, substantiv
Sinonime: aliniere, banalizare, depersonalizare, monotonizare, omogenizare, standardizare.  Unilateral (unilaterală), adjectiv
Sinonime: arbitrar, discreționar, limitat, mărginit, represiv.  Unilateralism, substantiv
Sinonime: poziție unilaterală, unilateralitate.  Unilateralitate, substantiv
Sinonime: unidimensionalitate, unilateralism, (învechit) unilaturalitate, (învechit) unilăturalitate.  Unilocular, adjectiv
Sinonime: (botanică) cu o singură lojă, locular.  Unionism, substantiv
Sinonime: sindicalism, trade-unionism.  Uniovular, adjectiv
Sinonime: (biologie) monozigot, uniovulat.  Uniovulat, adjectiv
Sinonime: (biologie) cu un singur ovul, uniovular.  Unipar, adjectiv
Sinonime: primipară.  Unisemantic, adjectiv
Sinonime: (lingvistică) monosemantic.  Unisemantism, substantiv
Sinonime: (lingvistică) monosemantism, monosemie.  Unisepal, adjectiv
Sinonime: monosepal.  Unisexual, adjectiv
Sinonime: monogam, monosexuat, unisexuat.  Unisexuat, adjectiv
Sinonime: (botanică) monogam, monosexuat, (rar) unisexual.  Unisilab, adjectiv
Sinonime: monosilab, monosilabic.  Unisilabic, adjectiv
Sinonime: monosilab, monosilabic.  Unison, substantiv
Sinonime: acord, armonie, concordanță, conformitate, consonanță, eufonie, euritmie; (locuţiune; la unison) împreună, în același timp, în acord, în armonie, în bloc, în comun, în cor, pe o singură voce, simultan.  Unisonanţă, substantiv
Sinonime: acord, armonie, consonanţă.  Unistratificat, adjectiv
Sinonime: monostratificat.  Unit, adjectiv
Sinonime: acolat, aglutinat, anexat, asociat, coalescent, contopit, fuzionat, îmbinat, împreunat, înfrăţit, îngemănat, legat, reunit, unificat, (figurat) conjugat; (și substantivat) (biserică) greco-catolic, (rar) uniat.  Unitar (unitară), adjectiv
Sinonime: egal, inseparabil, la fel, omogen.  Unitarian, substantiv
Sinonime: protestant, unitarist.  Unitate, substantiv
Sinonime: cifră, număr, unu; armonie, coeziune, fraternitate, identitate, indivizibilitate, legătură, omogenitate, solidaritate, tot indivizibil, tot unitar, uniformitate, unime, unire, (unitate statistică) individ; armată, batalion, divizie, formație militară, oaste, pluton, regiment, secție, trupă; departament, firmă, institut, instituție, întreprindere, minister, prefectură, sector, sferă.  Unitoare, substantiv (învechit)
Sinonime: (gramatică) cratimă.  Unitor, adjectiv (învechit)
Sinonime: (gramatică) singular.  Uniune, substantiv feminin
Sinonime: unire, alianţă, legătură, fuziune; ligă, federaţie, confederaţie, asociaţie.  Univers, substantiv neutru
Sinonime: lume, cosmos; globul terestru, crugul pământesc, pământul.  Universal (universală), adjectiv
Sinonime: comun, obştesc, de obşte, general; vestit, ilustru, celebru, faimos, foarte cunoscut, recunoscut.  Universalist, adjectiv
Sinonime: apatrid, catolic, ecumenic, internaționalist, latitudinar, universal.  Universaliza, verb
Sinonime: a extrapola, a face universal, a generaliza, a mondializa, a răspândi în întreaga lume.  Universalizare, substantiv
Sinonime: generalizare, globalizare, mondializare, planetarizare, sistematizare.  Universitate, substantiv
Sinonime: academie, alma mater, conservator, facultate, institut, instituție de învățământ superior.  Academic (academică), adjectiv
Sinonime: conform, convențional, universitar, distins, solemn.  Aglutina, verb
Sinonime: a (se) uni, a (se) contopi, a (se) reuni, a (se) amesteca.  Agrega, verb
Sinonime: a (se) alipi, a (se) contopi, a (se) uni, a (se) amesteca.  Alia, verb
Sinonime: a se uni, a se întovărăşi, a se solidariza; a împreuna, a amesteca (prin topire), a pune la un loc, a fuziona, a (se) lega.  Alipi, verb
Sinonime: a (se) lipi, a (se) alătura, a (se) ataşa, a încorpora, a adera, a (se) suda, a (se) uni.  Amestec, substantiv neutru
Sinonime: imixtiune, ingerinţă, intervenţie, participare; combinare, împreunare, asociere, unire; conglomerat, melanj, metisaj.  Anexa, verb
Sinonime: a acapara, a adăuga, a alătura, a alipi, a asocia, a ataşa, a confedera, a face un act de anexiune, a încorpora, a îngloba, a juxtapune, a lipi, a monopoliza, a pune, a racorda, a reuni, a uni, (învechit) a întrupa.  Anost (anostă), adjectiv
Sinonime: plicticos, plictisitor, searbăd, banal, neinteresant, de rând, fad, monoton, uniform.  Armată, substantiv feminin
Sinonime: harmată, militărie, oaste, oștire, putere, serviciu militar, stagiu, unitate militară, (figurat) cârd, (figurat) ceată, (figurat) grămadă, (figurat) grup, (figurat) mulţime, (figurat) sabie, (ieşit din uz) armadie, (învechit și popular) ostășie, (învechit și regional) armadă, (învechit și regional) șirag, (învechit și regional) tabără, (învechit) armie, (învechit) ordie, (învechit) ostășime, (învechit) oștenie, (învechit) oștime, (învechit) silă, (învechit) soldăție, (învechit) tărie, (învechit) voinicie, (la plural) trupe, (popular și familiar) cătănie, (regional) miliție.  Bairac, substantiv neutru (învechit)
Sinonime: steag, drapel; unitate (militară), companie.  Bloc, substantiv neutru
Sinonime: bucată, stei, aglomerat; casă cu etaje, imobil; alianţă, înţelegere, grup, coaliţie, cartel, uniune.  Branșa, verb
Sinonime: a racorda, a face un branşament, a face legătura, a conecta, a uni.

Branșă, substantiv feminin
Sinonime: meserie, profesiune, ocupaţie, îndeletnicire, funcţie, slujbă; ramură, domeniu, sector de activitate, disciplină, specialitate, secțiune; aripă; ramificație.  Branşament, substantiv neutru
Sinonime: racordare, legătură, conectare, contact, unire, joncțiune, cuplare.  Brigadă, substantiv feminin
Sinonime: echipă, unitate, grup, pluton, formație, trupă.  Căsătorie, substantiv feminin
Sinonime: bigamie, casă, căsătorie, căsnicie, coabitare, conviețuire, cununie, însurat, însurătoare, mariaj, măritat, măritiș, menaj, mezalianță, monogamie, nuntă, partidă, poliandrie, poligamie, protogamie, recăsătorire, trigamie, unire, uniune, viaţă conjugală, (grecism învechit) sinichesion, (învechit) însurăciune, (învechit) maritagiu, (livresc) matrimoniu, (poetic) himeneu, (popular) căpătuială, (popular) căpătuire, (popular) însoțire, (popular) luare, (popular) mărit, (popular) nuntire, (popular) nuntit, (rar) confareație, (rar) gospodărie, (rar) însurare, (rar) măritare.  Circumscripţie, substantiv feminin
Sinonime: circă, unitate administrativă, raion.  Coaliţie, substantiv feminin
Sinonime: alianţă, asociere, unire.  Coaliza, verb
Sinonime: a se solidariza, a se alia, a se asocia, a se uni, a face front comun.  Coeziune, substantiv feminin
Sinonime: (figurat) legătură, unitate, solidaritate, interdependenţă.  Colectiv, substantiv neutru
Sinonime: comitet, consiliu, colegiu.

Colectiv, adjectiv
Sinonime: general, colegial, comun, comunitar, global, unanim, universal.  Combina, verb
Sinonime: a amesteca, a aranja, a asambla, a asocia, a asorta, a calcula, a chibzui, a comasa, a dispune, a fuziona, a îmbina, a împreuna, a îngrămădi, a lega, a organiza, a plămădi, a plănui, a plăsmui, a potrivi, a prepara, a pune la cale, a pune la un loc, a reprezenta în minte, a reuni, a uni într-o anumită ordine, a urzi.  Combinaţie, substantiv feminin
Sinonime: acord, amalgam, amestec, aranjament, asociere, calcul, combinare, compus, contract, convenție, corp compus, gând, idee, intenție, îmbinare, împreunare, îngemănare, întâlnire de dragoste, înțelegere, învoială, învoire, legământ, manevră, melanj, mixtură, pact, plan, proiect, reunire, sinteză, socoteală, tranzacție, unire, (argou) șustă, (învechit și popular) legătură, (învechit) așezământ, (învechit) cuvânt, (învechit) simfonie, (învechit) sulf, (învechit) șart, (popular) târg, (popular) tocmeală, (popular) tocmire, (prin Muntenia) prinsoare, (variantă) combinațiune.  Companie, substantiv feminin
Sinonime: tovărăşie, însoţire, grup; anturaj; (damă de companie) escortă; adunare, congres, miting, dumă, reuniune; cortegiu, echipaj; armată, batalion, trupă, unitate, (termen militar) (învechit şi popular) roată; asociație, societate, întreprindere; (expresie) (a ține companie) a acompania.  Comunitate, substantiv feminin
Sinonime: colectivitate, asociație, adunare, cartel, congregație, convenție, corporație, fraternitate, ghildă, grup, societate, uniune; (comunitate etnică) etnie.  Conciliere, substantiv feminin
Sinonime: împăcare, unire, acord, conciliaţie.  Concurs, substantiv neutru
Sinonime: acord, ajutor, alpiniadă, aport, aprobare, asentiment, aviz, balcaniadă, campionat, colaborare, competiţie, confruntare, consimțământ, consimțire, contribuție, cupă, examen, îngăduință, întrecere, învoială, învoire, joc, meci, olimpiadă, partidă, permisiune, serviciu, spartachiadă, sprijin, șalanj, turneu, universiadă, voie, voință, vrere, (figurat) întâlnire, (învechit și regional) faliment, (învechit) concurșum, (învechit) încuviințare, (la plural) oficii.  Conexa, verb
Sinonime: a uni, a reuni, a grupa, a alătura, a face legătura.  Conjuga, verb (rar)
Sinonime: a se îmbina, a se uni, a se alătura.  Conjugare, substantiv feminin
Sinonime: flexiune verbală; îmbinare, împletire, unire.  Conspira, verb
Sinonime: a complota, a conjura, a organiza o conspirație, a unelti, a urzi (o conspirație), (figurat) a concura spre un scop unic, (figurat) a lucra, (figurat) a țese, (învechit și figurat) a împleti, (învechit) a intriga, (învechit) a mașina, (învechit) a măiestri, (învechit) a mreji, (învechit) a zavistui.  Constant (constantă), adjectiv
Sinonime: statornic, consecvent, neschimbător; fidel, credincios, invariabil, neschimbat, uniform; permanent, (livresc) imuabil; staţionar.  Constanţă, substantiv feminin
Sinonime: statornicie, fidelitate, consecvenţă, invariabilitate, uniformitate, (livresc) imuabilitate.

Constantă, substantiv
Sinonime: invariant; (articulat) (constanta lui Planck) cuantă de acţiune.  Contopi, verb
Sinonime: a se uni, a se unifica, a fuziona, a se amesteca.  Conveni, verb
Sinonime: a cădea de acord, a se învoi, a se înţelege; a corespunde, a fi pe plac, a fi potrivit, a(-i) plăcea, a prefera; (popular) a se ajunge, a se uni, (prin Muntenia) a se îndogăţi, (Banat) a se toldui, (învechit) a se lovi, a se târgui, a se tocmi, a veni, (grecism învechit) a se simfonisi; a accepta, (învechit) a pristăni.  Cosmic (cosmică), adjectiv
Sinonime: astral, ceresc, interplanetar, universal, sideral, spaţial.  Cosmopolit (cosmopolită), adjectiv
Sinonime: universal, de pretutindeni; (figurat) pestriţ, amestecat.  Cosmos, substantiv neutru
Sinonime: univers, lume.  Costum, substantiv neutru
Sinonime: complet, compleu, îmbrăcăminte, port, rând de haine, taior, travesti, ţinută, uniformă, (învechit) costium, (la plural) haine; (locuțiune) (costum de scânduri) coșciug.  Cratimă, substantiv feminin
Sinonime: liniuță de unire.  Cupla, verb
Sinonime: a uni, a lega, a ataşa; a face legătura.  Descreţi, verb
Sinonime: a netezi, a nivela, a uniformiza; (rar) a (se) descrunta.  Dubla, verb
Sinonime: a capitona, a căptuşi, a deveni dublu, a duplica, a executa un dublaj, a îndoi, a înlocui (un actor), a însoți, a multiplica, a pune în dublu, a reduplica, a se mări de două ori, a secunda, a uni două câte două, (despre nave) a ocoli un cap, (învechit) a îndupleca, (sport) a depăși cu un tur un concurent.

Dublă, substantiv
Sinonime: baniţă, dublu-decalitru, (filmare) cadru returnat, (la unele jocuri cu zaruri) pereche, (variantă) dublu.  Efort, substantiv neutru
Sinonime: strădanie, străduinţă, sforţare, silinţă, osteneală, străduială, sârguinţă, râvnă, caznă, opintire, opinteală, trudă, greutate, încercare; (fizică) (efort unitar) tensiune.  Egal (egală), adjectiv
Sinonime: deopotrivă, de o seamă, la fel, identic, de aceeaşi lungime, de aceeaşi lăţime, de aceeaşi grosime; neschimbat, statornic, invariabil, constant, neschimbător, uniform; (figurat) monoton, plictisitor, anost.  Egala, verb
Sinonime: a nivela, a netezi, a uniformiza, a compensa, a contrabalansa, a cumpăni, a echilibra, a egaliza, a echivala, a ajunge; (sport) a face scorul egal.  Egalitate, substantiv feminin
Sinonime: potrivire, identitate, paritate, uniformitate; netezime, regularitate.  Extraordinar (extraordinară), adjectiv
Sinonime: neobişnuit, nemaipomenit, excepţional, formidabil, deosebit, minunat, impresionant, abracadabrant, epatant, colosal, enorm, fabulos, fantastic, fenomenal, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntâlnit, nemaivăzut, nesfârşit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaș, (livresc) mirabil, (învechit) manin, necrezut, (figurat) piramidal, (argou) mortal, titanic, cumplit, special, perfect.  Facultate, substantiv feminin
Sinonime: capacitate, posibilitate, aptitudine, calitate, însuşire, talent; academie, campus, colegiu, institut de învățământ superior, universitate.  Fălţui, verb
Sinonime: a prelucra cu falțul; a netezi, a alinia, a nivela, a uniformiza; a împături, a îndoi; (tehnică) a lămbui.  Făptură, substantiv feminin
Sinonime: fiinţă, vietate, vieţuitoare, creatură; trup, statură, înfăţişare, aspect, conformaţie, structură; animal, vedere, natură, fire, lume, univers; configuraţie, divinitate, dumnezeu, fizionomie, formă, idol, profil, zeitate, zeu.