Însurăciune, substantiv
Sinonime:
(învechit) căsătorie, însurat, însurătoare.
Căsătorie, substantiv feminin
Sinonime:
bigamie, casă, căsătorie, căsnicie, coabitare, conviețuire, cununie, însurat, însurătoare, mariaj, măritat, măritiș, menaj, mezalianță, monogamie, nuntă, partidă, poliandrie, poligamie, protogamie, recăsătorire, trigamie, unire, uniune, viaţă conjugală, (grecism învechit) sinichesion, (învechit) însurăciune, (învechit) maritagiu, (livresc) matrimoniu, (poetic) himeneu, (popular) căpătuială, (popular) căpătuire, (popular) însoțire, (popular) luare, (popular) mărit, (popular) nuntire, (popular) nuntit, (rar) confareație, (rar) gospodărie, (rar) însurare, (rar) măritare.
Însurătoare, substantiv
Sinonime:
căsătorie, căsnicie, însurat, însurare, mariaj, (învechit) însurăciune.
Însurare, substantiv (învechit)
Sinonime:
căsătorie, însurat, însurătoare, (figurat) unire, (învechit) însurăciune; descotorosire, omorâre.
Însurat, substantiv
Sinonime:
căsătorie, însurare, însurătoare, omorâre, (figurat) unire, (învechit) însurăciune. Însurat, adjectiv
Sinonime:
căsătorit, omorât, (despre încălțăminte) pingelit, (figurat) unit.
