Conjura, verb Sinonime:
a ruga, a implora; a conspira, a complota, a unelti, a urzi, a pune la cale.
Conjurat, substantiv masculin Sinonime:
conspirator, complotist.
Conjurație, substantiv feminin
Sinonime:
cabală, complot, conspirație, intrigă, mașinație, mașinațiune, uneltire, (figurat) lucrătură, (figurat) urzeală, (învechit și popular) meșteșug, (învechit și popular) meșteșugire, (învechit) bunt, (învechit) măiestrie, (variantă) conjurațiune.
Conjurațiune, substantiv
Sinonime:
conjurație.
Conjurator, substantiv (învechit)
Sinonime:
complotist, conspirator; exorcist, magician, vrăjitor.
Cabală, substantiv feminin Sinonime:
uneltire, intrigă, aranjament, complot, conjuraţie, conspiraţie, maşinaţie; magie, spiritism, făcătură, vrăjitorie.
Complot, substantiv neutru
Sinonime:
conjuraţie, conspiraţie, intrigă, maşinaţie, uneltire, (livresc) cabală, (învechit şi popular) meşteşug, meşteşugire, (învechit) măiestrie, (figurat) lucrătură, urzeală.
Complotist, substantiv masculin Sinonime:
conspirator, uneltitor, răsculat, conjurat, răzvrătit, rebel, insurgent, (regional) buntuşnic.
Conspira, verb
Sinonime:
a complota, a conjura, a organiza o conspirație, a unelti, a urzi (o conspirație), (figurat) a concura spre un scop unic, (figurat) a lucra, (figurat) a țese, (învechit și figurat) a împleti, (învechit) a intriga, (învechit) a mașina, (învechit) a măiestri, (învechit) a mreji, (învechit) a zavistui.
Conspiraţie, substantiv feminin
Sinonime:
complot, conjurație, facțiune, mașinație, uneltire.
Lucrătură, substantiv feminin
Sinonime:
aranjament, complot, conjurație, conspirație, execuţie, intrigă, lucrare, mașinație, realizare, şiretlic, tertip, uneltire, urzeală, vicleşug.
Mașinație, substantiv feminin
Sinonime:
cabală, combinație, complot, conjurație, conjurațiune, conspirație, intrigă, manej, manevră, uneltire, urzire; (variante) machinațiune, (învechit) machinație, mahinație, mașinațiune.
Măiestrie, substantiv feminin
Sinonime:
abilitate, aparat ingenios, artă, complot, conjurație, conspirație, creație (artistică), dar, descântec, dexteritate, dibăcie, farmec, favoare, grație, har, ingeniozitate, instrument, intrigă, inventivitate, iscusinţă, îndemânare, lucrare, magie, mașinație, meserie, meşteşug, operă, pricepere, stratagemă, subterfugiu, șiretenie, șiretlic, șmecherie, știință, talent, tertip, truc, unealtă, uneltire, viclenie, vicleșug, virtuozitate, vrajă, vrăjitorie.
Răzmeriţă, substantiv feminin Sinonime:
răscoală, răzvrătire, revoltă, nesupunere, rebeliune, conjuraţie.
Rebel (rebelă), adjectiv Sinonime:
răzvrătit, revoltat, răsculat, nesupus, conjurat, insurgent; recalcitrant, refractar, potrivnic.
Rebeliune, substantiv feminin Sinonime:
răzvrătire, revoltă, răscoală, răzmeriţă, conjuraţie, insurgenţă, (învechit) bunt.
Tramă, substantiv
Sinonime:
acţiune, afabulaţie, cabală, complot, conjurație, conspirație, fabulaţie, intrigă, maşinaţie, plan ascuns, subiect, uneltire; bătătură, băteală, cotonadă, urzeală, fuior, (la plural) câlți.
Complota, verb
Sinonime:
a conjura, a conspira, a unelti, (învechit) a intriga, a maşina, a măiestri, a mreji, a zavistui, (figurat) a lucra, a ţese, a urzi, (învechit și figurat) a împleti.
Conspirator, substantiv
Sinonime:
complotist, conjurat, intrigant, partizan, sedițios. Conspirator, adjectiv
Sinonime:
facțios, intrigant, răutăcios, sedițios.
Zavistui, verb
Sinonime:
a complota, a conjura, a conspira, a invidia, a jindui, a lăcomi, a pizmui, a râvni, a trata cu zavistie, a invidia, a pizmui, a face intrigi, a pune la cale o intrigă, (variantă) a zavistii.
Măiestri, verb
Sinonime:
a complota, a conjura, a conspira, a executa cu artă, a meșteri, a meșteșugi, a unelti.
Uneltire, substantiv
Sinonime:
complot, conjurație, conspirație, intrigă, mașinație, (Bucovina și Transilvania) șcort, (familiar) tertip, (figurat) lucrătură, (figurat) manevră, (figurat) manoperă, (figurat) mâncătorie, (figurat) mreajă, (figurat) panglicărie, (figurat) rețea, (figurat) sforărie, (figurat) tramă, (figurat) țesătură, (figurat) urzeală, (învechit și popular) meșteșug, (învechit și popular) meșteșugire, (învechit și regional) marghiolie, (învechit) marafet, (învechit) măiestrie, (învechit) tehnă, (învechit) tocmeală, (învechit) umblet, (învechit) zavistie, (livresc) cabală, (Muntenia și Oltenia) școală.
Adjura, verb
Sinonime:
a conjura, a exorciza, a implora, a invoca, a ordona, a se ruga fierbinte.
Meşteşugire, substantiv
Sinonime:
abilitate, aranjare, complot, conjurație, conspirație, destoinicie, dexteritate, dibăcie, dichis, dispozitiv, ingeniozitate, intrigă, iscusință, isteție, istețime, îndemânare, înșelăciune, înșelătorie, mașinație, mecanism, potrivire, pregătire specială, pricepere, șiretlic, știință, talent, uneltire, ușurință, vicleșug, (învechit) meșteșug.
Conspirare, substantiv
Sinonime:
complot, conjurație, conspirație, uneltire, (învechit) conspirațiune.
Conspirațiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
cabală, complot, conjurație, conspirare, conspirație, înțelegere secretă, uneltire.
Congiurator, substantiv
Sinonime:
conjurator.
Exorciza, verb
Sinonime:
a conjura, (grecism învechit) a exorchisi, (învechit) a hătcăi, (prin extensiune) a izgoni.
Exorcizare, substantiv
Sinonime:
desatanizare, exorcism, (grecism învechit) exorchisire, (învechit) conjurație, (învechit) conjurațiune, (prin extensiune) izgonire.
Exorcism, substantiv
Sinonime:
adjurare, adjurație, adjurațiune, exorcizare, incantație, purificare, (învechit) conjurație, (învechit) conjurațiune; (variante) (învechit) esorcism, (învechit) exhorcism.
Exorcist, substantiv
Sinonime:
cabalist, mag, magician, mare preot, taumaturg, vrăjitor, (învechit) conjurator.
Bunt, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
conjurație, conspirație, răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, revoltă, (variantă) bont.
Buntaș, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
conjurat, conspirator, insurgent, răzvrătit, rebel, (învechit și regional) buntușnic.
