Nuntă, substantiv feminin Sinonime:
căsătorie, cununie; (figurat) alai, cortegiu, suită.
Nuntariu, adjectiv (învechit)
Sinonime:
nupțial. Nuntariu, substantiv (învechit)
Sinonime:
nuntaș.
Nuntaș, substantiv (popular)
Sinonime:
invitat, oaspete, (regional) vornicel, (regional; la plural) sulgi.
Căsătorie, substantiv feminin
Sinonime:
bigamie, casă, căsătorie, căsnicie, coabitare, conviețuire, cununie, însurat, însurătoare, mariaj, măritat, măritiș, menaj, mezalianță, monogamie, nuntă, partidă, poliandrie, poligamie, protogamie, recăsătorire, trigamie, unire, uniune, viaţă conjugală, (grecism învechit) sinichesion, (învechit) însurăciune, (învechit) maritagiu, (livresc) matrimoniu, (poetic) himeneu, (popular) căpătuială, (popular) căpătuire, (popular) însoțire, (popular) luare, (popular) mărit, (popular) nuntire, (popular) nuntit, (rar) confareație, (rar) gospodărie, (rar) însurare, (rar) măritare.
Conăcărie, substantiv feminin (regional)
Sinonime:
colăcărie; oraţie de nuntă.
Stărosti, verb
Sinonime:
a cere, a conduce ceremonia unei nunți, a fi staroste la nuntă, a peţi.
Nuntire, substantiv (popular)
Sinonime:
căsătorie, cununie, nuntă, nuntit.
Nunti, verb (popular)
Sinonime:
a (se) căsători, a (se) cununa, a face nuntă, a petrece; a se târgui, a se tocmi prea mult; (despre animale) a se împerechea.
Însoțire, substantiv
Sinonime:
acompaniere, casă, căsătorie, căsnicie, conducere, cununie, împerechere, împreunare, însoțit, întovărășire, menaj, nuntă, petrecere, unire.
Nuntesc, adjectiv (învechit)
Sinonime:
de nuntă, nuntelnic, nuntitor, nunțial, nupțial.
Nupțial, adjectiv
Sinonime:
conjugal, de nuntă, himenal, matrimonial, nuntitor; (variante învechite) nuntal, nuntariu, nuntelnic, nuntesc, nunțial.
Himeneu, substantiv
Sinonime:
alianță, căsătorie, imn de nuntă, mariagiu, mariaj, uniune conjugală; (biologie) himen, himeniu.
