Coabitare, substantiv
Sinonime:
(termen juridic) coabitaţie, convieţuire, trai.
Căsătorie, substantiv feminin
Sinonime:
bigamie, casă, căsătorie, căsnicie, coabitare, conviețuire, cununie, însurat, însurătoare, mariaj, măritat, măritiș, menaj, mezalianță, monogamie, nuntă, partidă, poliandrie, poligamie, protogamie, recăsătorire, trigamie, unire, uniune, viaţă conjugală, (grecism învechit) sinichesion, (învechit) însurăciune, (învechit) maritagiu, (livresc) matrimoniu, (poetic) himeneu, (popular) căpătuială, (popular) căpătuire, (popular) însoțire, (popular) luare, (popular) mărit, (popular) nuntire, (popular) nuntit, (rar) confareație, (rar) gospodărie, (rar) însurare, (rar) măritare.
Coabitaţie, substantiv
Sinonime:
coabitare, coexistență, concubinaj, conviețuire, promiscuitate; (variante învechite) coabitațiune, cohabitație, cohabitațiune.
Coexistență, substantiv
Sinonime:
coabitare, concomitență, consubstanțialitate, contemporaneitate, cumul, existență simultană, simultaneitate, (variantă) (învechit) coexistință.
Concubinaj, substantiv
Sinonime:
coexistență, coabitare, conviețuire, uniune consensuală, uniune liberă, (învechit) ţiitorie; promiscuitate.
Convieţuire, substantiv
Sinonime:
coabitare, viețuire.
Conlocuire, substantiv
Sinonime:
coabitare, conviețuire, viață în comun.
Promiscuitate, substantiv
Sinonime:
amestec, coabitare penibilă într-un spațiu restrâns, conviețuire în imoralitate, familiaritate, proximitate, vecinătate.
