Capăt (capete), substantiv neutru
Sinonime:
punct final, margine, extremitate, limită, cap, terminaţie; fragment, rămăşiţă, bucată; (capete de lege, locuțiune) articole.
Căpăta, verb Sinonime:
a primi, a obţine; a dobândi, a câştiga.
Căpătâi, substantiv neutru Sinonime:
pernă; rost, situaţie, ocupaţie, îndeletnicire; sens, finalitate; capăt, cap, început, margine, sfârşit, extremitate.
Căpăţan, substantiv
Sinonime:
căpăstru, căpeţea.
Căpăţână, substantiv feminin Sinonime:
cap, tigvă, hârcă. Căpăţâna, substantiv articulat
Sinonime:
(astronomie) Perseu.
Căpăţânoasă, substantiv
Sinonime:
(botanică) rostogol, scai, scaiete, tătarnică.
Căpățânos (căpățânoasă), adjectiv Sinonime:
(depreciativ) încăpăţânat; greu de cap, prost, (jargon) capsoman.
Căpătare, substantiv
Sinonime:
primire, dobândire.
Căpătui, verb Sinonime:
a reuşi (în viaţă), a avea un rost; a se îmbogăţi, a parveni; (familiar) a se căsători, a face o partidă.
Căpătuială, substantiv feminin Sinonime:
(depreciativ) îmbogăţire, parvenire; rost, situaţie, stare, avere; (familiar) căsătorie, partidă.
Căpătuire, substantiv
Sinonime:
îmbogăţire; căsătorie.
Căpătuit, adjectiv
Sinonime:
bogat, căsătorit, chivernisit, cununat, îmbogățit, înavuțit, înstărit, parvenit, pricopsit, (popular și depreciativ) ajuns, (popular) așezat, (popular) cu stare. Căpătuit, substantiv (învechit)
Sinonime:
căpătuială, căpătuire, parvenit, (popular) ajuns.
Arcui, verb Sinonime:
a încovoia, a îndoi, a bolti; a căpăta formă de arc; a se curba.
Avere, substantiv feminin Sinonime:
abundență, avuţie, bogăţie, resurse, proprietate, fonduri, bani, capital, patrimoniu, bunuri, lux, comoară, posesiune, căpătuială; situație, stare.
Avut (avută), adjectiv Sinonime:
bogat, înstărit, cu avere, cu stare, cu bani, cu cheag, căpătuit, realizat.
Bezmetic (bezmetică), adjectiv Sinonime:
zăpăcit, aiurit, şui, năuc, capiu, împrăştiat, fără căpătâi, nebun.
Birui, verb Sinonime:
a învinge, a câștiga, a triumfa, a izbândi, a obţine victoria, a supune, a răpune, a înfrânge, a zdrobi, a nimici, a copleşi; a răzbi, a răzbate, a ieşi la liman, a izbuti, a scoate la capăt.
Bâhli, verb (Moldova) Sinonime:
a se strica, a se altera, a se cloci, a se împuţi, a se strica, a se băhni; a căpăta miros greu.
Brambura, adverb (familiar) Sinonime:
fără rost, fără căpătâi, fără noimă, alandala, aiurea.
Brodi, verb Sinonime:
a o nimeri, a o găsi; a izbuti, a o scoate la capăt, a ieşi din încurcătură; (reflexiv) a se întâmpla, a se găsi întâmplător, a se nimeri, a fi de faţă; a pune la cale (ceva), a aranja, a urzi, a potrivi.
Buză, substantiv feminin (figurat) Sinonime:
margine, limită, capăt, terminaţie; ascuţiş, tăiş, lamă; culme, geană, vârf, pisc, creastă. Buza, verb
Sinonime:
a olări, a teşi.
Cap, substantiv neutru
Sinonime:
ţeastă, craniu, căpăţână, (jargon) dovleac, glavă, tărtăcuţă, doxă, cutiuţă; căpătâi; (figurat) individ, ins, persoană, om; (figurat) minte, gândire, judecată, cugetare, cuget, raţionament, memorie; căpetenie, conducător, comandant, bulibaşă, şef, ştab, boss, patron, bonz; punct final, limită, extremitate, terminaţie, sfârşit, capăt, margine; început, frunte.
Căptuși, verb Sinonime:
a acoperi, a izola; a îndesa, a tixi; (familiar) a pune mâna, a prinde, a căpui, a înşfăca; (reflexiv) a se alege cu ceva, a se căpătui, a obţine, a dobândi; (figurat) a bate, a snopi, a stâlci.
Căsătorie, substantiv feminin
Sinonime:
bigamie, casă, căsătorie, căsnicie, coabitare, conviețuire, cununie, însurat, însurătoare, mariaj, măritat, măritiș, menaj, mezalianță, monogamie, nuntă, partidă, poliandrie, poligamie, protogamie, recăsătorire, trigamie, unire, uniune, viaţă conjugală, (grecism învechit) sinichesion, (învechit) însurăciune, (învechit) maritagiu, (livresc) matrimoniu, (poetic) himeneu, (popular) căpătuială, (popular) căpătuire, (popular) însoțire, (popular) luare, (popular) mărit, (popular) nuntire, (popular) nuntit, (rar) confareație, (rar) gospodărie, (rar) însurare, (rar) măritare.
Chiverniseală, substantiv feminin Sinonime:
gospodărire, administrare, organizare, chibzuinţă; economie, avere, căpătuire, îmbogăţire, pricopseală.
Chivernisi, verb Sinonime:
a administra, a gospodări, a organiza, a conduce; a economisi, a agonisi, a strânge avere, (reflexiv) a se căpătui, a se pricopsi, a se îmbogăţi, a-şi face o situaţie, a se ajunge, a se realiza.
Cioc, substantiv neutru
Sinonime:
clonţ, plisc, gură, (învechit şi regional) rost, (regional) cioclonţ, ciup, clanţ, clobanţ, flisc; (prin Transilvania şi Banat) tic; barbişon, bărbuţă, ţăcălie, (franţuzism rar) barbişă; vârf; căpăţână; (botanică) (ciocul-berzei) greghetin, (Bucovina) săgeţică, (Moldova) pliscul-cucoarei, (regional) pliscul-berzei, pliscul-cocorului; (ciocul-cucoarei) pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei, (regional) bănat, (la plural) cucute, cumătră, ciocul-berzei, clonţul-cocostârcului, floarea-vinului, pliscul-berzei; (ornitologie) (cioc-întors) năvodar, (regional) săbiuţă; (medicină) (cioc de papagal) osteofit; ciorap, măsea. Cioc, interjecție
Sinonime:
toc!
Câştiga, verb
Sinonime:
a agonisi, a dobândi, a obţine, a se alege cu ceva, a trage folos, a beneficia, a folosi, a profita, a căpăta, a repurta, a izbândi, a cuceri; a aranja, a căuta, a curăţa, a deretica, a dichisi, a ferchezui, a găti, a împodobi, a îngriji, a scutura, a spilcui, a strânge, a vedea. Câştigă, substantiv
Sinonime:
atenţie, grijă, interes, preocupare, sinchiseală, sinchisire, sinchisit.
Coadă, substantiv feminin
Sinonime:
cosiţă, plete; peduncul; trenă; şir de oameni; mâner; capăt, extremitate, sfârșit; (coada-boului) lumânare, lumânărică; (coada-cocoşului) iris, stânjen, stânjenel; (coada-hârţului) coada-şoricelului; (coada-iepei) barba-ursului, coada-calului; (coada-leului) talpa-gâştei; (coada-lupului) lumânare, lumânărică, salvie austriacă; (coada-mielului) coada-cocoşului, lumânare, lumânărică, salvie; (coada-mânzului) barba-ursului, coada-calului; (coada-mâţei) papanaş; (coada-popii) spânz; (coada-priculicilor) barba-popii; (coada-racului) turiţă-mare; (coada-şopârlei) barba-caprei; (coada-şoricelului) pătlagină; (coada-vacii) bătrâniş, coada-cocoşului, lumânare, lumânărică, praz, salvie; (coadă-de-găină) iarbă-mare, răcovină; (coadă-de-şarpe) belemnit; (coadă-făloasă) codobatură, prundar, prundaş; (coadă-roşie) codroş.
Coate-goale, substantiv masculin Sinonime:
neisprăvit, fără căpătâi, sărac.
Contracta, verb
Sinonime:
(termen juridic) a încheia; (medicină) a căpăta, a face, a lua, (popular) a prinde; (fizică) (rar) a se contrage; (fiziologie) a (se) retracta, a (se) strânge, a (se) zgârci, a (se) crispa, a se chirci, a se reduce, a se convulsiona.
Craniu, substantiv neutru
Sinonime:
ţeastă, hârcă, căpăţână, scăfârlie, tigvă, cutie craniană, (popular şi familiar) devlă, (învechit şi regional) scafă, (învechit) glavă, glăvăţână.
Creştet, substantiv neutru
Sinonime:
vârf, culme, creastă, pisc; (anatomie) sinciput, vertex, (popular şi familiar) scăfârlie, (Banat şi vestul Olteniei) teme, căpătâi.
Curma, verb
Sinonime:
a opri, a întrerupe, a pune capăt, a încheia, a suprima, a înceta, (figurat) a reteza, a stăvili, (figurat) a rupe, a tăia. Curmă, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
ascuțiș, tăiș. Curma, substantiv
Sinonime:
(botanică) curmală, (învechit) finică.
Cută, substantiv feminin
Sinonime:
încreţitură, îndoitură, zbârcitură, boţitură, fald, creţ, godeu, pliseu, pliu, (regional) pătură, (rar) răsfrângătură, răsfrânsătură, răsfrântură; rid. Cuta, verb
Sinonime:
a plia, a plisa, a drapa; (geologie) a (se) încreţi; (despre piele) a căpăta cute, a se încreți, a se zbârci, a se rida.
Devlă, substantiv feminin (familiar)
Sinonime:
cap, capăţână, ţeastă, craniu, cutie craniană, hârcă, scăfârlie, tigvă.
Dobândi, verb
Sinonime:
a primi, a căpăta, a obţine, a agonisi, a procura, (prin Transilvania) a însăma, a câştiga, a asimila, a repurta; a bate, a birui, a cuceri, a înfrânge, a întrece, a învinge, a lua, a ocupa.
Extrem (extremă), adjectiv
Sinonime:
de capăt, din cap, final, terminal, drastic.
Extremitate, substantiv feminin
Sinonime:
limită, margine, capăt, cap, vârf, extremă, colţ, (învechit) sconcenie, latură.
Face, verb
Sinonime:
a (se) produce, a lucra, a alcătui, a realiza, a construi, a zidi, a ridica, a genera, a procrea, a stabili, a institui, a întocmi, a elabora, a îndeplini, a efectua, a înfăptui, a crea, a izvorî, a da formă, a dura, a edifica, a plăsmui, a imagina, a scrie, a picta, a naște, a da viață, a aduce pe lume, a rodi, a da roade, a provoca, a transforma, a (se) preface, a deveni, a însuma, a valora, a petrece, a parcurge un interval de timp, a săvârși, a făptui, a comite, a executa, a practica, a exercita, a se ocupa cu ceva, a se afla, a se găsi, a pregăti, a aranja, a curăța, a aprinde, a găti, a împărți cărțile de joc, a proceda, a se comporta, a se descurca, a introduce, a ține, a organiza, a vorbi, a rosti, a vrăji, a fermeca, a pricinui, a cauza, a se îndrepta, a o lua spre, a ajunge, a se preschimba, a se ivi, a crește, a se forma, a se arăta, a părea, a da impresia, a se abate, a se îndepărta, a dobândi, a căpăta, a-și căuta, a i-o plăti cuiva, a se răzbuna.
Fătălău, substantiv masculin
Sinonime:
hermafrodit, androgin; feteleu, fătoi, fătoc, fătocină, fătăloancă, fătătoi, fătătău; om fără căpătâi.
Final, substantiv neutru
Sinonime:
sfârşit, încheiere, terminare, închidere, punct terminus, epilog, fine, capăt, deznodământ.
Fine, substantiv neutru
Sinonime:
capăt, deznodământ, epilog, final, încheiere, sfârşit; (locuțiune adverbială) (în fine) în sfârșit, în concluzie.
Fisură, substantiv feminin
Sinonime:
breșă, crachelură, crăpătură, crevasă, fantă, lezardă, plesnitură, scizură, spărtură. Fisura, verb
Sinonime:
a căpăta fisuri, a (se) sparge, a plesni.
Flanc, substantiv neutru
Sinonime:
latură, crupă, parte, aripă, capăt, coastă, margine, (învechit) corn, mânecă.
Gospodări, verb Sinonime:
a chivernisi, a orândui, a administra; (reflexiv) a se căpătui, a se aşeza la casa lui, a se căsători.
Haidamac, substantiv masculin
Sinonime:
bătăuş, coblizan, derbedeu, golan, lungan, om fără căpătâi, pierde-vară, prostălău, ştrengar, vlăjgan; bâtă, ciomag, măciucă.
Haidău, substantiv masculin
Sinonime:
bătăuş, derbedeu, golan, om fără căpătâi; văcar; (regional) joc țărănesc.
Haimana, substantiv feminin Sinonime:
derbedeu, vagabond, om fără căpătâi, pierde-vară, om de nimic, fluieră vânt, golan.
Hârcă, substantiv feminin
Sinonime:
căpăţână, craniu, scăfârlie, tigvă, țeastă; babă-hârcă, baborniţă, cotoroanţă, femeie bătrână (urâtă şi rea), hoaşcă, zgripţuroaică.
Hoinar (hoinară), adjectiv Sinonime:
vagabond, haimana, derbedeu, pierde-vară, gură-cască, târâie-brâu, plimbăreţ, fără căpătâi, rătăcitor, pribeag, drumeț.
Interminabil (interminabilă), adjectiv Sinonime:
nesfârşit, nemărginit, fără capăt.
Încheia, verb Sinonime:
a îmbumba, (regional) a încheptura; a îmbina, a uni, a monta, a reuni, a asocia; a sfârşi, a termina, a pune capăt, a închide.
Încheiere, substantiv feminin
Sinonime:
cabaletă, capăt, concluzie, contractare, deznodământ, epilog, final, finalizare, isprăvire, îmbinare, închidere, lichidare, perfectare, semnare, sfârșire, sfârşit, terminare, (învechit) istov, (învechit) statornicire, (regional) îmbumbare.
Închide, verb Sinonime:
a încuia, a fereca, a claustra, a bara; a izola, a îngrădi, a împrejmui; a se întuneca, a se înnora; a opri, a termina, a pune capăt, a încheia, a sfârşi; (figurat) a cuprinde, a conţine.
Îndărătnic (îndărătnică), adjectiv
Sinonime:
ambițios, dârz, indocil, inflexibil, încăpățânat, îndârjit, nătâng, neascultător, nedocil, neînduplecat, nesupus, obstinat, perseverent, recalcitrant, refractar, reluctant, restanțier, retiv, rezistiv, stăruitor, tenace, vârtos la cap, voluntar, (familiar și depreciativ) capsoman, (familiar și depreciativ) căpățânos, (familiar și depreciativ) căpos, (figurat) ațos, (figurat) opac, (învechit și figurat) întort, (învechit și popular) încâinat, (învechit și regional) năsilnic, (învechit) capeș, (învechit) cerbicios, (învechit) renitent, (Oltenia) dugos, (popular) sanchiu, (rar) dator, (rar) rămas în urmă, (regional) chilos, (regional) chișav, (regional) înțestat, (regional) nărăvalnic, (regional) țestos, (turcism învechit) inacciu, (variantă) (regional) îndărăpnic.
Învinge, verb Sinonime:
a triumfa, a birui, a izbândi; a doborî, a nimici, a distruge, a înlătura, a cuceri, a răpune; a domina, a stăpâni, a prevala; a ieşi la capăt, a isprăvi, a răzbi, a prididi, a reuşi.
Materializa, verb
Sinonime:
a căpăta formă materială, a concretiza, a crea, a deveni concret, a deveni real, a incarna, a îndeplini, a înfăptui, a întrupa, a personifica, a plăsmui, a realiza, a transpune în viață.
Naşte, verb Sinonime:
a da viaţă, a da naştere, a da fiinţă, a se reproduce, (figurat) a produce, a crea, a cauza; (reflexiv) a lua fiinţă, a căpăta viaţă, a veni pe lume, (figurat) a apărea, a se ivi, a se înfiinţa.
Neisprăvit (neisprăvită), adjectiv Sinonime:
neterminat, nefăcut, nesfârşit; incapabil, nepriceput, nepricopsit, fără căpătâi, netrebnic.
Obţine, verb Sinonime:
a dobândi, a primi, a căpăta, a realiza, a face rost, a procura.
Pacifica, verb
Sinonime:
a aduce împăcarea, a alina, a aplana, a armoniza, a atenua (durerea fizică), a calma, a concilia, a descrește, a diminua, a domoli, a împăca, a împăciui, a înlătura, a linişti, a micșora, a modera, a pondera, a potoli, a pune capăt, a readuce la pace, a reduce, a restabili liniștea sufletească, a restabili ordinea, a restabili pacea, a scădea, a slăbi, a tempera, a tranchiliza.
Prelua, verb
Sinonime:
a căpăta, a câștiga, a dobândi, a lua asupra sa, a lua în grijă, a lua în primire, a obține, a primi, a recepționa, a-și asuma.
Pricepe, verb Sinonime:
a înţelege, a reţine, a se lămuri, a se dumiri, a percepe, a desluşi; (figurat) a şti, a cunoaşte, a se descurca, a o scoate la capăt.
Primi, verb Sinonime:
a lua în posesie, a căpăta, a recepţiona; a accepta, a admite, a fi de acord, a consimţi; a întâmpina, a da ospitalitate; a încasa, a înregistra.
Răzbi, verb Sinonime:
a pătrunde, a răzbate, a trece, a înainta, a-şi face drum, a străbate, a se răspândi, a se strecura; a izbuti, a reuşi, a prididi, a dovedi, a ieşi la liman, a o scoate la capăt; a învinge, a răpune, a înfrânge, a birui, a copleşi, a cuprinde.
Reuşi, verb
Sinonime:
a izbuti, a izbândi, a o scoate la capăt, a avea succes, a răzbi, a realiza; a termina cu bine (un proiect, o acțiune).
Rezolva, verb Sinonime:
a soluţiona, a dezlega, a pune capăt, a hotărî.
Rostui, verb Sinonime:
a aranja, a pune în ordine; a se căpătui, a face rost; a se căsători, a întemeia o familie.
Scafă, substantiv feminin
Sinonime:
căuş, găvan; albie, carapace, căpăţână, ceaşcă, craniu, cupă, curs, cutie craniană, disc, hârcă, matcă, pahar, platou, scăfârlie, taler, talger, tas, teică, tigvă, ţeastă, ţest, vad. Scafa, verb
Sinonime:
(învechit) a scobi cu dalta, a găuri; a cizela.
Scăfârlie, substantiv feminin Sinonime:
craniu, căpăţână, ţeastă, cap, tărtăcuță. Scafârlie, substantiv (regional)
Sinonime:
scăfârlie.
Sfârși, verb Sinonime:
a termina, a isprăvi, a încheia, a pune capăt, a înceta, a lua sfârşit; a se prăpădi, a muri, a se stinge; a ucide, a suprima, a omorî, a asasina.
Sfârşit, substantiv neutru Sinonime:
final, capăt, încheiere; moarte, stingere; (învechit) scop, ţintă, ţel.
Sfârşit (sfârșită), adjectiv Sinonime:
isprăvit, terminat, încheiat, finalizat, dus la capăt; istovit, obosit, sleit, epuizat, vlăguit.
Şfichi, substantiv neutru Sinonime:
pleasnă, lovitură, plesnet; (figurat) răutate, împunsătură, ironizare, înţepătură, critică; capăt, vârf, extremitate.
Şui (şuie), adjectiv Sinonime:
subţire, zvelt, deşirat, mlădios, îngust, flexibil; bezmetic, zăpăcit, aiurit, năuc, nebun, capiu, fără rost, fără căpătâi, prost, nătâng; smintit, ţicnit, zănatic, lovit cu leuca, zărghit.
Tărtăcuţă, substantiv feminin (popular) Sinonime:
dovleac; (figurat) cap, căpăţână.
Tigvă, substantiv feminin Sinonime:
craniu, ţeastă, cap, tărtăcuţă, căpăţână; culme, creastă.
Târâie-brâu, substantiv masculin (invariabil) Sinonime:
pierde-vară, leneş, neisprăvit, fără căpătâi.
Ţărm, substantiv neutru Sinonime:
litoral, liman, plajă, margine, mal, coastă; tărâm, meleag, limită, sfârşit, capăt.
Ţeastă, substantiv feminin Sinonime:
craniu, tigvă, căpăţână, cap, scăfârlie, hârcă, dovleac, glavă.
Vagabond (vagabondă), adjectiv Sinonime:
hoinar, rătăcitor, nestabil, nestatornic, inconstant; haimana, derbedeu, fără căpătâi, pierde-vară.
Vântură-lume (sau vântură-ţară), substantiv masculin Sinonime:
hoinar, aventurier, vagabond, om fără căpătâi.
Acrosindeză, substantiv feminin
Sinonime:
(botanică; în meioză) incompleta împerechere a doi cromozomi legaţi numai la un capăt.
Concenie, substantiv feminin
Sinonime:
(învechit) cap, capăt, final, încheiere, sfârşit.
Reîncepe, verb
Sinonime:
a începe de la capăt, a începe de la zero, a începe din nou, a reapărea, a recidiva, a redeschide, a reitera, a relua, a renaște, a repeta, (învechit) a reapuca, (prin Oltenia) a prencepe.
Broască, substantiv
Sinonime:
(zoologie) (Banat) mioarcă; (broască de iarbă) brotăcel; (botanică) (regional) limba-soacrei, palmă-cu-spini; (broasca-apei) (Muntenia) paşă; (tehnică) (prin Banat) bravă, (prin Transilvania) zar; (regional) piuliţă, tigaie; brotac, căpătâi, cap, căpăţână, cioc, sovârf; drug; şurubelniţă.
Căciulie, substantiv
Sinonime:
capsulă, căpăţână, gămălie, măciulie.
Căsători, verb
Sinonime:
(popular) a se căpătui, (regional) a se toldui, a se lega, a se uni, (popular) a se însoţi, a se lua; a se cununa, a se însura, a se mărita.
Căpăstru, substantiv
Sinonime:
(Transilvania) căpăţan; (tehnică) (regional) întinzător, strunea.
Avaniță, substantiv (regional)
Sinonime:
aventurier, intrus, om fără căpătâi, pierde-vară, străin, venetic.
Ciochie, substantiv
Sinonime:
(tehnică) başchie, (regional) băţic, păpuşă; beschie, joagăr; cap, căpăţână, cioc.
Civie, substantiv
Sinonime:
cui de fier (pus la capătul osiei de car); șurub, cocoșel.
Clobanţ, substantiv
Sinonime:
cap, căpăţână, cioc, clonţ, gură, plisc.
Coneţ, substantiv
Sinonime:
cap, capăt, final, fine, încheiere, sfârşit; șotie, boroboață.
Corn, substantiv
Sinonime:
aripă, capăt, căprior, coastă, colţ, cotlon, flanc, margine, ungher, unghi, rădaşcă, răgace; (învechit) trompă, (biserică) filacteră, (rar, la plural) tfiline, (învechit) advar; (cornul-secarei) (regional) pintenul-secarei; (expresie) (cu coarne) exagerat, de necrezut, gogonat, umflat; (expresie) (a lua în coarne) a împunge cu coarnele, (figurat) a se repezi cu vorba la cineva, a certa pe cineva; (expresie) (a fi mai cu coarne decât altul) a fi mai grozav decât altul; (expresie) (a pune funia în coarne) a înșela, a amăgi; (expresie) (a se lua în coarne cu cineva) a se încăiera, a se lua la harță; (expresie) (a-și arăta coarnele) a-și manifesta răutatea; (expresie) (a căuta în coarne) a se uita în coarne, a îndeplini toate capriciile cuiva, a răsfăța; (expresie) (a pune coarne) a călca credința conjugală, a înșela; (popular) (cel cu coarne) dracul; olifant; (articulat) (cornul-caprei) roşcovă; (articulat) (cornul-dracului) barba-popii; (articulat) (cornul-salcei) brâncă.
Cumplire, substantiv
Sinonime:
asprime, barbarie, brutalitate, cap, capăt, cruzime, ferocitate, final, fine, încheiere, neîndurare, neomenie, răutate, sălbăticie, sfârşit, violenţă, vitregie.
Cununat, adjectiv
Sinonime:
căsătorit, (popular şi familiar) căpătuit.
Curmei, substantiv
Sinonime:
capăt de frânghie, (Oltenia) curm.
Terminal (terminală), adjectiv
Sinonime:
definitiv, de la capăt, dispus la vârf, extrem, final, oclusiv, ultim.
Dezrobit, adjectiv
Sinonime:
eliberat, care a fost eliberat din robie; care și-a căpătat independența.
Dobândire, substantiv
Sinonime:
primire, căpătare, câştigare, obţinere, repurtare.
Durifica, verb
Sinonime:
a deveni mai dur, a căpăta duritate, a (se) întări.
Clauzulă, substantiv
Sinonime:
capăt, terminație, limită.
Extremă, substantiv
Sinonime:
extremitate, limită, margine, capăt; (sport) aripă.
Feleherţ, substantiv
Sinonime:
căpătâi, ceatlău, cruce, feliherț, felehearț, vârtej.
Substantiviza, verb
Sinonime:
a (se) substantiva, a căpăta valoare de substantiv.
Imuniza, verb
Sinonime:
a căpăta imunitate, a deveni imun, a inocula, a mitridatiza, a vaccina.
Glavă, substantiv
Sinonime:
bostan, cap, căpăţână, craniu, cutie craniană, hârcă, scăfârlie, tigvă, ţeastă; (învechit) capitol.
Glăvăţână, substantiv
Sinonime:
căpăţână, craniu, cutie craniană, hârcă, scăfârlie, tigvă, ţeastă.
Procopsi, verb
Sinonime:
a educa, a forma, a instrui, a îmbogăți, (variantă) a pricopsi, a profita, a se căpătui, a trage folos.
Bandulă, substantiv
Sinonime:
(marinărie) frânghie lungă (cu o greutate de lemn la un capăt).
