O, interjecție
Sinonime: oh, of, vai, ah!  Oacheş (oacheșă), adjectiv
Sinonime: brunet, smead, tuciuriu, negricios, (regional) bărnaci.  Oaie, substantiv
Sinonime: (zoologie) caracul, miel, mioară, oișoară, oiță, oițică, ovină, (învechit) marială, (regional) bucherea, (regional) ruscă, (Transilvania şi Banat) păcuină.  Oală, substantiv feminin
Sinonime: chiup, ghiveci, glastră, ol, oluț, scoc, ulcea, ulcică, urcior, vas de lut, (învechit) canal, (învechit) țeavă de scurgere, (prin Transilvania) răvar, (regional) olan, (regional) ţiglă; (oală de noapte) oliță, (Banat și vestul Transilvaniei) șerbeleu, (popular) olicică, (popular) țucal, (regional) olcuță, (regional) șerbel.  Oarcât, adjectiv (regional)
Sinonime: oarecât.  Oare, adverb
Sinonime: nu cumva? Într-adevăr?  Oarecând, adverb (învechit și regional)
Sinonime: cândva, demult, oarecândva, oareşicând, odată, odinioară, vreodată.  Oarecândva, adverb (învechit)
Sinonime: oarecând.  Oarecare, adjectiv nehotărât
Sinonime: anumit, careva, oareşcare, cineva.  Oarecâtva, adjectiv
Sinonime: ceva, câtva, oarecare, oareșicare.  Oarece, pronume nehotărât
Sinonime: ceva, oareşice, puţin, câtva.  Oareceva, pronume (învechit și regional)
Sinonime: ceva, oarece, (variantă regională) oarecevate.  Oarecine, pronume nehotărât
Sinonime: cineva, oareşcine, careva.  Oarecum, adverb
Sinonime: aproximativ, cam, ceva, cumva, în parte, într-o măsură oarecare, întrucâtva, nițel, oarecumva, oareșicum, parţial, puțin, (învechit și regional) cevași, (învechit și regional) cevașilea, (învechit) doar, (învechit) după cum, (învechit) oarece, (învechit) oareșice.  Oareşicând, adverb (învechit)
Sinonime: cândva, oarecând, vreodată.  Oareşicare, adjectiv (popular)
Sinonime: ceva, câtva, oarecare, (învechit și regional) cevași, (învechit și regional) cevașilea, (învechit și regional) oarecât, (învechit și regional) oarecâtva, (învechit și regional) oareșice.  Oareşicine, pronume
Sinonime: careva, cineva, oarecare, oarecine, unul, vreunul.  Oareşicum, adverb
Sinonime: ceva, întrucâtva, oarecum, (învechit și regional) cevași, (învechit și regional) cevașilea, (învechit) oarece.  Oareunde, adverb
Sinonime: oriîncotro, orişiunde, oriunde, pretutindeni, undeva.  Oarfăn, adjectiv și substantiv
Sinonime: calic, necăjit, nevoiaş, sărac, sărman.  Oaricât, adjectiv (învechit și regional)
Sinonime: oarecât.  Oarzăn, adjectiv
Sinonime: (regional) precoce, prematur, timpuriu, văratic; brunet, oacheș; boacăn, ciudat; nerușinat, ușuratic.

Oarzăn, adverb
Sinonime: (Transilvania) clar, pe față.  Oaspăt, substantiv
Sinonime: oaspete.  Oaspete, substantiv masculin
Sinonime: musafir, invitat, oaspe.  Oaste, substantiv feminin
Sinonime: armată, forţă militară, oştire; serviciu militar, cătănie; oşteni, soldaţi; mulţime, ceată, gloată.  Obâcină, substantiv (învechit)
Sinonime: lege, obicei, tabiet, (învechit) impozit, (variantă) obicină.  Obadă, substantiv feminin
Sinonime: cătuşă; piedică.  Obârşie, substantiv feminin
Sinonime: origine, izvod, sursă, început, sorginte.  Obcină, substantiv feminin
Sinonime: culme, vârf, creastă; moşie, proprietate; moştenire; patrie, ţară.  Obconic, adjectiv
Sinonime: (botanică) invers conic.  Obedient, adjectiv
Sinonime: ascultător, bun, compliant, cuminte, disciplinat, docil, guvernabil, maniabil, plecat, supus.  Obedienţă, substantiv feminin
Sinonime: supunere, ascultare, docilitate, conformism.  Obera, verb (învechit)
Sinonime: a încărca cu datorii, a îndatora.  Oberliht, substantiv neutru
Sinonime: geam, deschidere, fereastră.  Oberst, substantiv
Sinonime: colonel.  Oberşter, substantiv
Sinonime: colonel, oberst.  Obeștui, verb (învechit și regional)
Sinonime: a intra în obște, a trăi în comunitate, (învechit) a obști.  Obez (obeză), adjectiv
Sinonime: gras, buhăit, huidumă.  Obeziofobie, substantiv
Sinonime: adipofobie; teamă de a deveni obez.  Obiceainic, adjectiv (învechit)
Sinonime: deprins, învățat, moral, tradițional, (învechit) obiceinic.  Obicei, substantiv neutru
Sinonime: deprindere, obişnuinţă, învăţ, nărav; datină, rânduială, cutumă, uz; lege, normă, prescripţie.  Obiceinic, adjectiv (învechit)
Sinonime: deprins, învățat, moral, tradițional, (învechit) obiceainic.  Obicină, substantiv
Sinonime: deprindere, obicei, obişnuinţă, practică religioasă, ritual.  Obicni, verb
Sinonime: a accepta, a admite, a concepe, a îndura, a îngădui, a învăța să, a pătimi, a păți, a permite, a primi, a răbda, a suferi, a suporta, a tolera, a trage.  Obidă, substantiv feminin
Sinonime: afront, amărăciune, apăsare, asuprire, chin, ciudă, durere (sufletească), exploatare, furie, gelozie, inechitate, injurie, insultă, invidie, împilare, întristare, înverșunare, jale, jignire, mâhnire, mânie, năpăstuire, necaz, nedreptate, ocară, ofensă, opresiune, oprimare, persecutare, persecuție, pică, pizmă, pornire, prigoană, prigonire, ranchiună, rușine, supărare, tristețe, umilință, umilire, urgisire, zbucium.  Obidire, substantiv
Sinonime: amar, amărăciune, asuprire, boceală, bocire, bocit, căinare, chin, exploatare, împilare, întristare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentație, mâhnire, năpăstuire, necaz, nedreptățire, opresiune, oprimare, oropsire, persecutare, persecuție, plângere, plâns, prigoană, prigonire, suferință, supărare, tristețe, tânguială, tânguire, tânguit, urgisire, văitare, văitat, văitătură.  Obiditor, adjectiv
Sinonime: asupritor, exploatator, împilător, opresiv, opresor, persecutor, prigonitor; întristător, supărător; (învechit și regional) obiditoriu, (învechit și regional) obiduitor.  Obiditoriu, adjectiv (învechit și regional)
Sinonime: obiditor.  Obidnic, adjectiv
Sinonime: (învechit) chircit, degenerat, invalid, închircit, nedezvoltat, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, sfrijit, slab; nenorocit, ticălos.  Obidos, adjectiv
Sinonime: (învechit) amărât, îndurerat, mâhnit, necăjit, sensibil.  Abandon (abandonuri), substantiv neutru
Sinonime: abdicare, apostazie, capitulare, concesionare, oprire, părăsire, rejectare, lepădare, renunţare, resemnare.  Abatere (abateri), substantiv feminin
Sinonime: aberație, anomalie, contravenție, culcare pe pământ, culpabilitate, culpă, deformare, deplasare, derivă, deviație, deviere, doborâre, eroare, excepție, greșeală, infracțiune, încălcare (de norme), îndepărtare, mutare, ocolire, păcat, schimbare, vină, vinovăție, (figurat) deprimare, (figurat) rătăcire, (învechit și figurat) rătăceală, (învechit și regional) teahnă, (învechit) cusur, (învechit) săblaznă, (învechit) scandal, (învechit) smintă, (învechit) sminteală, (livresc) eres, (Oltenia, Muntenia și Moldova) ponos, (rar) prihană, (regional) greș.  Abilitate (abilități), substantiv feminin
Sinonime: agilitate, ușurință, îndemânare, pricepere, destoinicie, iscusinţă, dibăcie, ingeniozitate, virtuozitate; (la plural) deprinderi, obiceiuri, șmecherii, șiretlicuri; (termen juridic) aptitudine legală, delegație, împuternicire, mandat, procură.  Abject (abjectă), adjectiv
Sinonime: abominabil, dezgustător, grosolan, rușinos, josnic, nemernic, netrebnic, mârşav, infam, nedemn, mizerabil, oribil, detestabil, incalificabil, odios, respingător, sordid, murdar, repugnant, înfiorător, groaznic.  Abjura, verb
Sinonime: a nega, a tăgădui, a se lepăda, a renega, a renunța public la religia sa, a renunța la o opinie, a abandona o practică.  Abominabil (abominabilă), adjectiv
Sinonime: abject, cumplit, cutremurător, dezgustător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimântător, macabru, monstruos, odios, oribil, repugnant, respingător, sângeros, teribil, urât, zguduitor.  Aborigen (aborigenă), adjectiv
Sinonime: băştinaş, autohton, indigen, pământean, originar, nativ, localnic, omul locului.  Absenta, verb
Sinonime: a lipsi, a nu fi de faţă, a nu se prezenta, a chiuli.

Absenţă, substantiv feminin
Sinonime: lipsă, inexistenţă, carență, dispariție, omisiune; neatenţie, distracţie.  Abundent (abundentă), adjectiv
Sinonime: bogat, îmbelşugat, mult, din plin, amplu, considerabil, dens, generos, numeros, opulent, pantagruelic, planturos, prolific.  Abundenţă, substantiv feminin
Sinonime: acumulare, multitudine, belşug, bogăţie, îndestulare, surplus, îmbelşugare, opulență, cantitate, prosperitate.  Acar, substantiv masculin
Sinonime: macagiu, muncitor feroviar; cutioară, cutiuță, (regional) acarniță, (regional) acăriță.

Acar, adverb (învechit și regional)
Sinonime: acăr, măcar.

Acar, conjuncție (regional)
Sinonime: cu toate că, deși, fie, măcar că, ori.  Acceptabil (acceptabilă), adjectiv
Sinonime: admisibil, corect, decent, onest, bun, satisfăcător, mulţumitor, convenabil, potrivit, rezonabil, sustenabil, tolerabil, suportabil.  Accidental (accidentală), adjectiv
Sinonime: întâmplător, neprevăzut, neesenţial, inopinat, involuntar, ocazional, rar.  Achita, verb
Sinonime: a plăti, a onora, a restitui o datorie, (familiar) a omorî, a ucide, a trimite pe lumea cealaltă, a suprima, a ierta, a absolvi de pedeapsă, a scuza, a grația, a disculpa.  Achiziţiona, verb
Sinonime: a procura, a obţine, a face rost; a aduna, a colecta, a strânge, a cumpăra, a poseda.  Aciua, verb
Sinonime: a (se) adăposti, a se stabili, a găsi un adăpost, a (se) oploşi, a (se) pripăşi.  Aclama, verb
Sinonime: a aplauda, a aproba, a striga, a ovaţiona.  Aclimatiza, verb
Sinonime: a (se) adapta, a (se) obişnui, a (se) acomoda; a (se) deprinde, a (se) familiariza, a se învăţa (cu ceva), a se iniția.  Acri, verb
Sinonime: a (se) oţeți, a (se) acidula, a (se) înăcri, a (se) altera, a (se) strica, a (se) borşi, a (se) amărî.  Activitate, substantiv feminin
Sinonime: acţiune, afacere, exercițiu, funcție, îndeletnicire, job, muncă, ocupaţie, operațiune, profesie.  Actual (actuală), adjectiv
Sinonime: de azi, contemporan, din zilele noastre, prezent, la ordinea zilei, în uz, curent, modern.  Acvilă, substantiv feminin
Sinonime: (ornitologie) hoală, iepurar, ortan, pajură, uligaie, vultan, vultur, zgripțor, zgripțoroaică, (rar) aceră, (regional) aciră.  Adăpost, substantiv neutru
Sinonime: refugiu, pavăză, ocrotire, protecţie, oblăduire; bârlog, clădire, ascunzătoare, depozit, garaj, haltă, hangar, chioșc, loc.  Adesea, adverb
Sinonime: des, adeseori, repetat, de multe ori, frecvent, zilnic.  Adipos (adipoasă), adjectiv
Sinonime: gras, seboreic, obez.  Admonestare, substantiv feminin
Sinonime: admonestație, admonițiune, blamare, condamnare, critică, dojană, dojenire, mustrare, observaţie, reprimandă.  Adulmeca, verb
Sinonime: a căuta să afle, a da de urmă, a descoperi, a mirosi, a observa, a simţi, a supraveghea, a umbla după, a urmări, (învechit) a adulma, (Muntenia și Oltenia) a mâșâi, (rar) a puncta, (regional) a adurmeca, (regional) a mușina, (regional) a mușlui, (regional) a ulma, (regional) a vetri.  Advers (adversă), adjectiv
Sinonime: opus, contrar, potrivnic, oponent.  Adversar, substantiv masculin
Sinonime: rival, oponent, concurent, dușman.  Afront, substantiv neutru
Sinonime: jignire, insultă, ofensă; calomnie, atingere, dezonorare, vexare.  Agăţa, verb
Sinonime: (variantă) a acăța, (livresc) a (se) acroșa, (prin Muntenia) a (se) atăgârța, (regional) a (se) tăgârța, (Transilvania) a (se) împrinde, a fixa, a (se) anina, a (se) atârna, a (se) prinde, a (se) spânzura, a (se) suspenda, a (se) zgrepțăna, a se apuca, (figurat) a se crampona; (familiar) a cuceri (o femeie), a acosta o femeie pe stradă.

Agată, substantiv
Sinonime: (mineralogie) agat.  Ajutor, substantiv neutru
Sinonime: asistent, angajat, colaborator, sprijin, reazem, ocrotire, susţinere; propteală.  Albişoară, substantiv feminin
Sinonime: obleț, sorean, (colectiv) albitură.  Albișor, substantiv masculin
Sinonime: obleț.  Alege, verb
Sinonime: a selecta, a selecţiona, a reţine, a prefera, a da întâietate; a distinge, a deosebi, a discerne; a vota, a delega; a broda, a coase la gherghef; (reflexiv) a ieşi la iveală, a sfârşi, a se încheia (într-un fel), a adopta, a decide, a desemna, a opta, a tria.  Alerga, verb
Sinonime: a goni, a alunga, a fugi, a o lua la picior, a merge repede.  Altădată, adverb
Sinonime: odinioară, odată, în trecut; în viitor, de aici înainte, vreodată, a doua oară, cândva, pe vremuri.  Alternanţă, substantiv feminin
Sinonime: schimbare, variație, perindare, oscilație, rotație, periodicitate, succesiune.  Amabil (amabilă), adjectiv
Sinonime: plăcut, simpatic, gentil, binevoitor, prietenos, politicos, civilizat, abordabil, primitor, agreabil, ospitalier, sociabil, serviabil.  Ambiţie, substantiv feminin
Sinonime: orgoliu, mândrie, înfumurare; aspiraţie, râvna, dorinţă.  Ambițios (ambițioasă), adjectiv
Sinonime: orgolios, mândru, încăpăţânat, căpos, îndrăzneț, pretențios, temerar.  Amenaja, verb
Sinonime: a aranja, a orândui, a pune la punct, a pregăti, a organiza, a ordona.  Ameţi, verb
Sinonime: a (se) afuma, a (se) aghesmui, a (se) buimăci, a (se) căli, a (se) cârpi, a (se) chercheli, a (se) ciupi, a (se) dezechilibra, a (se) îmbăta, a (se) magnetiza, a (se) matosi, a (se) năuci, a (se) oțeli, a (se) pili, a (se) sfinți, a (se) tămâia, a (se) trăsni, a (se) turci, a (se) turmenta, a (se) turti, a (se) ului, a (se) zăpăci, a avea amețeală, a deveni buimatic, a pricinui amețeală, a se pierde (cu firea), a-şi pierde luciditatea, (argou) a (se) mahi, (argou) a (se) matoli, (familiar) a (se) învinoșa, (învechit) a (se) cebălui, (livresc) a (se) griza, (Moldova) a (se) chefălui, (Moldova, Bucovina și Transilvania) a (se) tehui, (popular) a (se) bâigui, (popular) a (se) turlăci, (prin Transilvania) a (se) amnări, (rar) a (se) târnosi, (regional) a (se) flecui, (regional) a (se) hăbăuci, (regional) a (se) uimăci, (Transilvania și Banat) a (se) șumeni.  Amic, substantiv masculin
Sinonime: alter ego, camarad, coleg, companion, confident, cunoscut, cunoștință, frate, însoțitor, ortac, partener, prieten, relație, tovarăş, văr, (popular) fârtat, (învechit) libovnic, prietnic, soț, soție.  Amâna, verb
Sinonime: a nu face la timp, a lăsa la o parte, a păsui, a-şi lua un răgaz, a reporta, a întârzia (cu ceva).  Amorţi, verb
Sinonime: a înţepeni, a înlemni, a încremeni, a îngheţa (uşor), a paraliza, a înceta, a opri, a conteni, a adormi, a se anchiloza.  Angaja, verb
Sinonime: a primi, a încadra, a tocmi; (reflexiv) a se obliga, a se antrena în (ceva), a se apuca.  Angara, substantiv feminin
Sinonime: necaz, belea, neajuns, mizerie; (învechit) bir, dare, impozit, corvoadă, obligație (în bani sau zile de lucru).  Anima, verb
Sinonime: a da viaţă, a însufleţi, a stimula, a înviora, a prezenta (o dezbatere, o emisiune).  Animal, substantiv neutru
Sinonime: vietate, făptură, vieţuitoare; fiară, jivină, dobitoc, vită, creatură, lighioană, (figurat) om grosolan.