Abandon (abandonuri), substantiv neutru
Sinonime: abdicare, apostazie, capitulare, concesionare, oprire, părăsire, rejectare, lepădare, renunţare, resemnare.  Abandona, verb
Sinonime: a părăsi, a renunţa, a lepăda; a abdica, a capitula, a ceda, a înceta, a declara forfait, a demisiona, a dezerta, a îngropa, a neglija, a se debarasa, a se da bătut, a se retrage.  Abandonare, substantiv
Sinonime: abandon, desistare, părăsire, renunțare.  Abandonat, adjectiv
Sinonime: delăsat, deșertat, fără familie, inutilizat, lăsat în paragină, nefrecventat, nepopulat, neterminat, părăsit, repudiat, uitat, vid, (învechit și popular) oropsit, (învechit și regional) năpustit.

Abandonat, substantiv
Sinonime: abandon, renunțare.  

---

Abdica, verb
Sinonime: a renunţa, a părăsi (o funcție înaltă); a abandona, a capitula, a ceda.  Abjura, verb
Sinonime: a nega, a tăgădui, a se lepăda, a renega, a renunța public la religia sa, a renunța la o opinie, a abandona o practică.  Declina, verb
Sinonime: a refuza, a respinge, a renunţa, a abandona; a apune, a scăpăta, a asfinţi, a coborî, a dispărea, a pieri; (gramatică) (învechit) a (se) pleca.  Lepăda, verb
Sinonime: a abandona, a abjura, a afurisi, a alunga, a anatemiza, a arunca, a avorta, a azvârli, a blestema, a deborda, a descărca, a excomunica, a expulza, a goni, a izgoni, a înlătura, a lua, a năpârli, a nega, a nu mai fi de acord, a părăsi, a refuza, a renega, a renunţa, a respinge, a scoate, a se apăra, a se depărta, a se dezbăra, a se dezbrăca, a se dezice, a se dezvinovăți, a se feri, a se îndepărta, a se lăsa, a se păzi, a se schimba, a trage, a vărsa, a voma, a vomita, a zvârli, a-şi muta gândul, (învechit) a scutura, (regional) a lăpăda, (regional) a țipa.  Lăsa, verb
Sinonime: a părăsi, a abandona, a ceda, a renunţa, a lepăda; a învoi, a îngădui, a permite, a admite, a accepta; a produce, a întipări, a provoca; a se apleca, a se îndoi, a se denivela.  Părăsi, verb
Sinonime: a abandona, a renunţa, a lăsa; a evacua; a pleca, a se îndepărta, a abdica; a înceta, a întrerupe, a renunţa; a neglija.  Părăsit (părăsită), adjectiv
Sinonime: abandonat, lăsat; nepopulat, nelocuit, sălbatic, părăginit, dărăpănat, ruinat.  Pensiona, verb
Sinonime: a ajunge la pensie, a abandona, a părăsi o funcţie.  Pleca, verb
Sinonime: a porni, a se duce, a merge, a se deplasa, a se urni, a se îndepărta, a o lua din loc, a se retrage; a renunţa, a părăsi, a abandona, a o şterge; (reflexiv) a se înclina, a se îndoi, a se încovoia, a se apleca; a se coborî; a se închina, a saluta; (figurat) a ceda, a se supune.  Renunţa, verb
Sinonime: a abandona, a părăsi, a nu mai voi, a se da deoparte.  Vacant (vacantă), adjectiv
Sinonime: abandonat, disponibil, fără titular, liber, neocupat, vid.  Năpustit (năpustită), adjectiv
Sinonime: (învechit) lăsat în părăsire; abandonat, părăsit.  Defecţiune, substantiv
Sinonime: defect, defectare, deranjament, dereglare, (livresc) disfuncţionalitate; abandon, apostazie, dezertare, dezerțiune, fugă de la datorie; (variantă) defecție.  Demisie, substantiv
Sinonime: abandon, abdicare, renunțare; (învechit) paretisire, paretisis, prostire.  Demisiona, verb
Sinonime: a-și prezenta demisia, a abandona, a abdica, a renunța, a se retrage; (învechit) a paretisi, a se prosti.  Desista, verb
Sinonime: a abandona, a abdica, a renunţa, a se lăsa de, a repudia, a rezilia.  Dezerta, verb
Sinonime: a trăda, a abandona, (termen militar) a fugi, (învechit) a lipsi.  Dezertare, substantiv
Sinonime: abandon, apostazie, defecțiune, insumisiune, trădare; (termen militar) fugă la inamic, (învechit) dezerţiune.  Dezerţiune, substantiv
Sinonime: dezertare; abandon, apostazie, defecțiune, insumisiune, trădare.  Eliminare, substantiv
Sinonime: abandon, aboliție, anulare, curăţare, eradicație, infirmare, invalidare, lacună, lichidare, resciziune, reziliere, revocație, suprimare, evacuare, excludere, înlăturare, torpilare.  Fatalism, substantiv
Sinonime: cauzalitate, determinism, predestinare, predestinaţie; abandon, pasivitate, renunțare, resignație, resemnare.  Resignație, substantiv
Sinonime: abandon, abdicare, abjurare, demisie, fatalism, pasivitate, renunțare, resemnare, resignare, retractare, (variantă) resignațiune.  Capitulație, substantiv
Sinonime: abandonare, abdicare, armistiție, înfrângere, renunțare, (variantă) capitulațiune.  Apostazie, substantiv
Sinonime: abandon, abjurație, răzvrătire, renegare, renunțare, repudiere, retractare, revoltă, trădare, (variantă) apostasie.  Derelicțiune, substantiv
Sinonime: abandon, delăsare, solitudine.  Rejet, substantiv
Sinonime: abandon, ejecție, eliminare, evacuație, excluziune, inacceptare, neacceptare, recuzație, refuz, repudiere, respingere, veto; (geologie) denivelare (produsă de o falie); (procedeu de versificație) enjambement, ingambament.  Desuetudine, substantiv
Sinonime: abandon, obsolescență, perimare.  Forfet, substantiv
Sinonime: abandon, amendă, despăgubire, forfait, penalitate.  Forfeta, verb
Sinonime: a abandona, a declara forfait, a se sustrage.  Părăsire, substantiv
Sinonime: abandon, abandonare, evacuare, izolare, paragină, părăginire, sălbăticie, singurătate.  Defecție, substantiv
Sinonime: abandon, defecțiune, dezertare, dezerțiune, fugă de la datorie, trădare.  Nematerializat, adjectiv
Sinonime: abandonat, nerealizat.  Resemnare, substantiv
Sinonime: abandon, acceptare, împăcare (cu răul), renunțare, (învechit) resemnaţie, (învechit) resignare, (învechit) resignație.  Nefolosire, substantiv
Sinonime: abandonare, inutilizare, neîntrebuinţare, neutilizare.  Repudiere, substantiv
Sinonime: abandon, despărțire, divorț, rejet, renegare, renunțare, respingere, ruptură.  Neocupat, adjectiv
Sinonime: abandonat, dezocupat, disponibil, gol, liber, neînchiriat, nelocuit, vacant, vid, (învechit și popular) slobod, (învechit) prisoselnic.  Lăsătură, substantiv
Sinonime: depresiune, șa, (învechit) abandonare, (învechit) amânare, (învechit) omitere, (popular) atârnătură, (regional) curmătură.  Abdicație, substantiv (învechit)
Sinonime: abandon, abdicare, capitulare, demisie, desistare, renunțare, resignare, (variantă) abdicațiune.  Dezampara, verb (franțuzism)
Sinonime: a abandona un loc, a disloca, a părăsi, a se urni din loc.  Desistare, substantiv
Sinonime: abandon, abdicare, abținere, desistat, lăsare, renunțare, retragere, (variantă) dezistare.  Forfait, substantiv
Sinonime: compensație, despăgubire, indemnitate; (a declara forfait) a abandona, a forfeta; (variantă) forfet.  Neprezentare, substantiv
Sinonime: abandonare, retragere.  Renunţare, substantiv
Sinonime: abandon, abandonare, cedare, demisionare, dezertare, părăsire, (figurat) capitulare, (învechit) renunțiare, (învechit) repășire.  Dezapropriație, substantiv (învechit)
Sinonime: abandon, renunțare, (figurat) depersonalizare, (variantă) dezapropriare, (variantă) dezapropiație.  Năpustire, substantiv
Sinonime: asalt, invazie, năvală, năvălire, (învechit) abandonare, (regional) demitere, (regional) eliberare, (regional) neglijare.  Lepădat, adjectiv
Sinonime: abandonat, aruncat, avortat, eliminat, exclus, excomunicat, înlăturat, născut, părăsit, pierdut, renegat, respins, trădat, uitat, (popular) scuipat, (popular) vomat.

Lepădat, substantiv
Sinonime: aruncare, lepădare, negare, nemenționare, refuz, rupere, (popular) avort, (popular) scuipat, (popular) vomă.  Larga, verb
Sinonime: a abandona, a detașa, a dezamara, a lansa, a lașa, a parașuta.  Largare, substantiv
Sinonime: abandon, lașare, parașutare, vidare.