Dereglare, substantiv
Sinonime:
defect, defectare, defecțiune, deranjament, deranjare, dereglaj, dereglat, disfuncție, disfuncționalitate, stricare, (medicină) tulburare.
Aberaţie (aberaţii), substantiv feminin
Sinonime:
eroare, rătăcire, absurditate, elucubrație, anomalie, anormalitate, demență, dereglare, nebunie, idioțenie, iluzie, non-sens, sofism, stupiditate; abatere, depărtare, deturnare, deviere; îndepărtare de adevăr; (aberație cromatică) cromatism; (aberație vizuală) astigmatism.
Deranjament, substantiv neutru
Sinonime:
defecţiune, perturbare, dereglare, defectare, defect, stricăciune; diaree, indigestie, tulburare.
Perturbare, substantiv feminin Sinonime:
deranjament, dezordine, dereglare, tulburare, neorânduială.
Perversiune, substantiv feminin
Sinonime:
depravare, desfrânare, imoralitate; alterare, corupţie, tulburare, dereglare, abatere; (tipuri de perversiune) amoralitate, bestialitate, coprofilie, exhibiționism, fetișism, neregulă, masochism, necrofilie, sadism, sadomasochism, satanism.
Psihopatie, substantiv feminin Sinonime:
dezechilibru, dereglare.
Tulburare, substantiv feminin Sinonime:
învolburare, agitare, mişcare; (figurat) neastâmpăr, nelinişte, îngrijorare, frământare, emoţie, confuzie; (figurat) mânie, furie; tumult, dezordine, răzvrătire, răzmeriţă, răscoală; dereglare, perturbare, deranjament.
Defectare, substantiv
Sinonime:
dereglare, (livresc) disfuncţie, disfuncţionalitate; defecţiune.
Defecţiune, substantiv
Sinonime:
defect, defectare, deranjament, dereglare, (livresc) disfuncţionalitate; abandon, apostazie, dezertare, dezerțiune, fugă de la datorie; (variantă) defecție.
Dramatizare, substantiv
Sinonime:
amplificație, comedie, dereglare, disproporție, emfază, enormitate, gasconadă, imoderație, pletoră, redundanță, superfluitate.
Disfuncţie, substantiv
Sinonime:
defectare, dereglare, tulburare.
Disfuncţionalitate, substantiv
Sinonime:
defectare, defecţiune, dereglare.
Folie, substantiv
Sinonime:
foaie subțire de plastic; aberație, alienație, amoc, delir, demență, dereglare, dezechilibru, manie, nebunie.
Dereglaj, substantiv
Sinonime:
dereglare.
Dezregulare, substantiv (învechit)
Sinonime:
dereglare, încurcare.
