Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Ruina
Ruina, verb
Sinonime: a se dărăpăna, a se nărui, a se surpa, a se degrada, a se distruge, a se preface în ruină; a sărăci, a scăpăta, a da faliment, a mofluzi, a rămâne falit, a decădea.

Ruină, substantiv feminin
Sinonime: dărâmătură, surpătură, risipitură; faliment, bancrută, dezastru, mofluzie.  
Ruinare
Ruinare, substantiv
Sinonime: dărăpănare, degradare, distrugere, istovire, măcinare, năruire, părăginire, sărăcire, scăpătare, stricare, (familiar) decavare, (învechit) mișelire.  
Ruinat (ruinată)
Ruinat (ruinată), adjectiv
Sinonime: căzut în ruină; dărăpănat, distrus, degradat, măcinat, părăginit, prăpădit, stricat, demolat, delabrat, deteriorat, devastat; (figurat) sărăcit, scăpătat.  
Ruinător (ruinătoare)
Ruinător (ruinătoare), adjectiv
Sinonime: distrugător, dezastruos, nefast, nenorocit.  
Ruinătură
Ruinătură, substantiv (regional)
Sinonime: dărăpănătură, dărâmătură, năruitură, paragină, prăbușitură, ruină, surpătură.  

Bancrută
Bancrută, substantiv feminin
Sinonime: faliment, ruină, eşec total; dezastru, lichidare; (învechit) mofluzie.

Bancruta, verb
Sinonime: a falimenta.  
Calici
Calici, verb
Sinonime: a deveni calic; a sărăci, a da faliment, a se ruina, (învechit) a mofluzi; (reflexiv) a se zgârci, a se scumpi; (regional) a ologi, a schilăvi; (învechit) a cerşi, a cere.  
Dărăpăna
Dărăpăna, verb
Sinonime: a se ruina, a se distruge, a se strica, a se hodorogi, a (se) dărâma, a (se) nărui, a (se) prăbuşi, a (se) prăvăli, a (se) risipi, a (se) surpa, (popular) a (se) hâi, (regional) a (se) hurui, a (se) îmburda, (Oltenia, Transilvania şi Maramureș) a (se) sodomi, (prin Moldova şi Transilvania) a (se) ului, (învechit) a (se) prăpădi.  
Dărăpănătură
Dărăpănătură, substantiv feminin
Sinonime: baracă, clădire în ruină, construcție dărăpănată, hardughie, şandrama; dărâmătură, năruitură, paragină, prăbușitură, ruină, surpare, surpătură, (învechit) risipă, (învechit) risipitură, (regional) ruinătură.  
Decava
Decava, verb
Sinonime: a ruina, a se distruge, a sărăci, a-şi pierde averea.  
Degrada
Degrada, verb
Sinonime: a înjosi, a compromite, a dezonora; a strica, a distruge, a deteriora, a ruina, a nărui.  
Devasta
Devasta, verb
Sinonime: a distruge, a nimici, a pustii, a ruina; a jefui, a prăda.  
Distruge
Distruge, verb
Sinonime: a (se) nimici, a (se) ruina, a desfiinţa, a face praf, a stârpi, a devasta, a pârjoli, a (se) prăpădi, a pustii, (regional) a pustului, (învechit) a sfârşi, a (se) strica, a lichida, (figurat) a topi; a masacra, a rade, a zdrobi, (învechit şi regional) a sparge, (figurat) a pulveriza, a şterge; a (se) nenoroci, (învechit şi regional) a (se) ticăloşi, a vătăma, a mistui, (figurat) a sfărâma, a ucide, a (se) mânca, a (se) roade.  
Faliment
Faliment, substantiv neutru
Sinonime: sărăcie, scăpătare, mofluzie, bancrută, crah, (învechit şi regional) selamet, (învechit) mofluz, mofluzenie, mofluzlâc, (învechit, în Transilvania) cridă; (figurat) ruină, eșec total, eșec complet, nereușită totală, fiasco.  
Falit (falită)
Falit (falită), adjectiv
Sinonime: insolvabil, mofluz, sărăcit, scăpătat, aflat în faliment; (figurat) prăbușit, ruinat, distrus.  
Hodorogit (hodorogită)
Hodorogit (hodorogită), adjectiv
Sinonime: cu un picior în groapă, dărăpănat, degradat, deteriorat, hârâit, hârâitor, hârbuit, hrentuit, îmbătrânit, învechit (și stricat), ramolit, răguşit, ruinat, senil, stricat, şubrezit, uzat, (variantă) odorogit.  
Măcina
Măcina, verb
Sinonime: a chinui, a consuma, a dărăpăna, a degrada, a depăna, a digera, a distruge, a examina îndelung, a fărâma, a fărâmiţa, a flecări, a frământa, a îndruga, a mânca, a medita îndelung, a mistui, a nărui, a nimici, a pălăvrăgi, a părăgini, a persecuta, a pisa, a prejudicia grav, a prigoni, a pulveriza, a râşni, a roade, a ruina, a rumega, a săpa, a scobi, a se zbate, a se zbuciuma, a sporovăi, a strica, a strivi, a submina, a surpa, a trăncăni, a zdrobi, (regional și familiar) a părădui, (Transilvania) a dorovăi.  
Nărui
Nărui, verb
Sinonime: a dărâma, a surpa, a prăbuşi, a ruina, a dărăpăna, a distruge, a nimici, a da jos, a da la pământ.  
Nimicitor (nimicitoare)
Nimicitor (nimicitoare), adjectiv
Sinonime: devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, mistuitor, omorâtor, pustiitor, ruinător, ucigaş, ucigător, zdrobitor, (învechit și popular) pierzător, (învechit) dărăpănător, (învechit) pustiicios, (învechit) risipitor, (învechit) ruinos, (rar) prăpăditor.  
Paragină
Paragină, substantiv feminin
Sinonime: ruină, dărăpănătură, hardughie.  
Părăgini
Părăgini, verb
Sinonime: (reflexiv) a se dărăpăna, a se ruina, a se strica, a se distruge, a se sălbătici.  
Părăsit (părăsită)
Părăsit (părăsită), adjectiv
Sinonime: abandonat, lăsat; nepopulat, nelocuit, sălbatic, părăginit, dărăpănat, ruinat.  
Pierzanie
Pierzanie, substantiv feminin
Sinonime: amărăciune, catastrofă, corupție, decadență, decădere, decedare, deces, degradare (morală), depravare, desfrânare, desfrâu, desperare, destrăbălare, dezastru, dezmăț, dispariție, disperare, durere, imoralitate, jale, masacru, măcel, moarte, năruire, nenorocire, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzare, prăbușire, prăpăd, prăpădire, primejdie de moarte, răposare, ruină, sfârșit, stingere, stricăciune, sucombare, suferință (mare), ucidere în masă, viciu, (figurat) descompunere, (figurat) putrefacție, (figurat) putreziciune, (învechit și figurat) putrejune, (învechit) aselghiciune, (învechit) aselghie, (învechit) desfătare, (învechit) pieire, (învechit) pierdere, (învechit) piericiune, (învechit) preacurvie, (învechit) preacurvire, (învechit) preaiubire, (popular) avort, (rar) deșănțare, (regional) pieiște.  
Prăpăd
Prăpăd, substantiv neutru
Sinonime: nenorocire, calamitate, urgie, dezastru, ruină; mulţime; belşug; avalanşă.  
Prăpădit (prăpădită)
Prăpădit (prăpădită), adjectiv
Sinonime: stricat, deteriorat, rupt, ruinat; (figurat) nimicit, distrus, deprimat; slab, anemiat, bolnav, jigărit.  
Pustii
Pustii, verb
Sinonime: a devasta, a face praf, a nimici, a lăsa pustiu, a ruina, a distruge.  
Pustiu (pustie)
Pustiu (pustie), adjectiv
Sinonime: necultivat, neîngrijit, nelocuit, părăginit, ruinat, părăsit; nepopulat, deşert, gol, vid; (figurat) fără rost, fără sens, zadarnic; singur, izolat, stingher.  
Putregăit (putregăită)
Putregăit (putregăită), adjectiv
Sinonime: putrezit, putred, ros, distrus; ruinat, dărăpănat.  
Rablagi
Rablagi, verb
Sinonime: a se uza, a se deteriora, a se hodorogi, a se degrada, a se strica, a se ruina, a se ramoli; (figurat) a îmbătrâni.

Răblăgi, verb
Sinonime: a (se) rablagi.  
Rablă
Rablă, substantiv feminin
Sinonime: vechitură, ruină; mârțoagă, gloabă.  
Risipi
Risipi, verb
Sinonime: a împrăştia, a se răspândi, a spulbera, a irosi, a părădui, a degrada, a arunca, a cheltui; a pune pe fugă, a respinge, a înfrânge; a pieri, a dispărea, a se spulbera, a se nărui, a surpa, a distruge, a ruina, a prăbuşi, a nimici.  
Rovină
Rovină, substantiv feminin
Sinonime: groapă, adâncitură, râpă, surpătură, mlaştină, mocirlă; ruină, dărâmătură.  
Sapă
Sapă, substantiv feminin
Sinonime: săpat, prăşit; crupă.

Săpa, verb
Sinonime: (figurat) a întipări, a imprima; a roade, a măcina, a ruina, a dărâma, a nimici; (figurat) a unelti, a urzi, a submina, a defăima, a compromite.  
Sărac (săracă)
Sărac (săracă), adjectiv
Sinonime: sărman, nevoiaş, strâmtorat, împovărat, scăpătat, ruinat, calic, în mizerie, cerşetor, golan; biet, nenorocit; neroditor, neproductiv, nefertil, sec, steril.  
Sărăci
Sărăci, verb
Sinonime: a scăpăta, a calici, a se ruina, a ajunge în sapă de lemn, a decădea, a da de fundul sacului, a rămâne pe drumuri; a despuia, a jecmăni, a fura, a sustrage, a lăsa pe drumuri.  
Surpa
Surpa, verb
Sinonime: a se prăbuşi, a se dărâma, a se nărui; a doborî, a distruge, a nimici, a ruina; (figurat) a submina, a săpa.  
Surpătură
Surpătură, substantiv feminin
Sinonime: ruină, dărâmătură; (popular) hernie.  
Toca
Toca, verb
Sinonime: a tăia, a mărunţi; (figurat) a cheltui, a risipi, (figurat) a consuma, a sărăci, a ruina; (figurat) a sporovăi, a flecări, a trăncăni, a cleveti; a bate, a ciocăni, a lovi, a snopi.  
Usca
Usca, verb
Sinonime: a zvânta, a zbici, a deshidrata (legume, fructe); a se atrofia, a se veşteji, a se sfriji, a se ofili; (familiar) a ruina, a sărăci.  
Îmburda
Îmburda, verb (regional)
Sinonime: a (se) prăbuși, a (se) răsturna, a (se) rostogoli, a (se) trânti la pământ, a cădea, a da peste cap, a doborî, a întoarce, a pica, a răscoli, a răvăși, a se dărâma, a se împiedica, a se nărui, a se prăvăli, a se ruina, a se surpa, (învechit; figurat) a nimici, (variantă) a (se) îmborda.  
Mofluz (mofluză)
Mofluz (mofluză), adjectiv
Sinonime: ruinat, falit, nesatisfăcut, nereușit.  
Decrepitudine (decrepitudini)
Decrepitudine (decrepitudini), substantiv feminin
Sinonime: slăbiciune extremă, ramoleală, ramolire, ramolisment, senilitate; hodorogeală; (figurat) decădere extremă, ruină.  
Dărăpănare
Dărăpănare, substantiv
Sinonime: ruinare, cădere, dărâmare, dărâmat, năruire, năruit, prăbuşire, prăvălire, risipire, surpare, surpat, (rar) prăbuşeală, (învechit) risipă.  
Dărăpănat
Dărăpănat, adjectiv
Sinonime: ruinat, dărâmat, năruit, prăbuşit, prăvălit, risipit, surpat, (popular) hâit.  
Dărăpănător
Dărăpănător, adjectiv
Sinonime: devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor, pustiitor, ruinător.  
Dărâmare
Dărâmare, substantiv
Sinonime: demolare, prăbuşire, cădere, doborâre, ruinare, surpare.  
Surpare
Surpare, substantiv
Sinonime: prăbuşire, scufundare; (geologie) surpătură; dărăpănătură, dărâmătură, detronare, hernie, mazilire, mazilit, năruitură, paragină, prăbuşitură, ruină.  
Decavare
Decavare, substantiv
Sinonime: ruinare, distrugere, sărăcire, scăpătare.  
Decavat
Decavat, adjectiv
Sinonime: ruinat, distrus, sărăcit, scăpătat.  
Decădea
Decădea, verb
Sinonime: a regresa, (învechit) a (se) înapoia, a scădea, a scăpăta, a retrograda; a se animaliza, a (se) abrutiza, a se declasa, a se degrada, a se degenera, a se ruina; a se corupe.  
Degradare
Degradare, substantiv
Sinonime: ruinare, deteriorare, ponosire, depreciere, prostire; decădere, declasare, înjosire.  
Degradat
Degradat, adjectiv
Sinonime: ruinat, deteriorat, ponosit, depreciat, decăzut, înjosit.  
Degringoladă
Degringoladă, substantiv
Sinonime: debandadă, prăbușire, rostogolire rapidă, cădere, cabriolă; (figurat) decădere treptată, degradare progresivă, ruinare.  
Demola
Demola, verb
Sinonime: a dărâma, a sparge, a casa, a deteriora, a distruge, a rade, a ruina.  
Demolițiune
Demolițiune, substantiv
Sinonime: demolare, dărâmare, destrucție, destrucțiune, ruinare.  
Website, versiune pentru PC: http://sin0nime.com/pc/
Dicţionarul limbii române în format electronic: https://dicti0nar.ro/
Store




Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

Reduceri online!
...