Necesitate, substantiv feminin
Sinonime: trebuinţă, cerinţă, nevoie, utilitate, folos.  

---

Cerinţă, substantiv feminin
Sinonime: cerere; exigenţă, pretenţie; nevoie, trebuinţă, necesitate.  Comandament, substantiv neutru
Sinonime: autoritate, organ de comandă, organ de conducere, putere, stat-major, ștab; canon, cerință, comandă, decalog, exigență, imperativ, intimare, lege, necesitate, nevoie, normă, obligație, ordin, poruncă, precept, pretenție, regulă, trebuință, ucaz, ultimat, ultimatum.  Exigenţă, substantiv feminin
Sinonime: severitate, pretenţie, cerinţă; nevoie, trebuinţă, necesitate, rigurozitate, conştiinciozitate.  Imperativ, substantiv neutru
Sinonime: necesitate, obligaţie, cerinţă, poruncă (a vremii).  Nevoie, substantiv feminin
Sinonime: trebuinţă, cerinţă, necesitate, nevoinţă; grijă, necaz, supărare, amărăciune, chin, lipsă, mizerie, sărăcie; (la plural) treburi, preocupări, afaceri; greutate, povară, dificultate, neajuns, încurcătură, neplăcere, bucluc.  Pretenţie, substantiv feminin
Sinonime: ambiție, cerere, cerinţă, deziderat, doleanță, dorință, exigenţă, fatuitate, gloriolă, ifos, imodestie, imperativ, infatuare, înfumurare, îngâmfare, moft, naz, necesitate, nevoie, obligație, orgoliu, reclamare, revendicare, revendicație, rigurozitate, sclifoseală, severitate, suficiență, trebuință, vanitate, vanterie, veleitate, (figurat) comandament, (figurat; la plural) fumuri, (grecism învechit) pretenderimă, (învechit și regional) niștotă, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) pretendă, (învechit) pretenderisire, (învechit) recerință, (la plural) ifose, (regional) inaghie, (turcism învechit) teclif, (variantă) pretențiune.  Urgenta, verb
Sinonime: a grăbi, a accelera, a da zor, a zori, a iuți.

Urgenţă, substantiv
Sinonime: grabă, imperativ, necesitate, obligație, tribut, zor, (învechit) sârguială, (Transilvania) sorgoșeală.  Zor, substantiv neutru
Sinonime: grabă, urgenţă, febrilitate; sârguinţă, însufleţire, elan; necesitate, nevoie, presiune, strâmtoare, necaz, iuţeală, rapiditate, repezeală, repeziciune, viteză, (rar) grăbire, precipitare, precipitaţie, pripă, pripeală, pripire, toi, (popular şi familiar) dârdoră.  A fortiori, locuţiune
Sinonime: cu atât mai mult, care se impune cu necesitate.  Utilitate, substantiv
Sinonime: folos, funcțiune, necesitate, trebuinţă, (popular) priinţă, (învechit) polză.  Nagodă, substantiv
Sinonime: (regional) bagatelă, bazaconie, bâzdâganie, belea, bizarerie, bucluc, ciudățenie, curiozitate, dandana, dihanie, drăcie, drăcovenie, fleac, încurcătură, lighioană, minciună, minunăție, năpastă, năstrușnicie, năzdrăvănie, neajuns, necaz, necesitate, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, poznă, rău, strâmtoare, supărare, vietate, (Muntenia) nacotă.  Polză, substantiv
Sinonime: (învechit) câștig, folos, necesitate, polzuință, trebuință, utilitate.  Recerinţă, substantiv
Sinonime: cerință, exigență, imperativ, necesitate, nevoie, obligație, pretenție, trebuință.  Nafaca, substantiv
Sinonime: (învechit) dietă, leafă, mertic, necesitate, nevoie, noroc, pensie, porție, rație, remunerație, retribuție, salariu, soartă, tain, (variantă) nacafa.  Nevoinţă, substantiv
Sinonime: anevoință, belea, bucluc, caznă, cerință, chin, dandana, dificultate, efort, exigență, forțare, greutate, impas, impediment, imperativ, inconvenient, încurcătură, lipsă, mizerie, muncă, năpastă, neajuns, necaz, necesitate, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, obligație, obstacol, opreliște, osteneală, pacoste, piedică, pocinog, pretenție, rău, sărăcie, sforțare, silință, stavilă, strădanie, străduință, supărare, trebuință, trudă, zbatere.  Indispensabilitate, substantiv
Sinonime: imperativitate, necesitate, obligativitate.  Trebuinţă, substantiv
Sinonime: cerință, exigență, folos, imperativ, necesitate, nevoie, obligație, pretenție, solicitare, utilitate, (figurat) comandament, (învechit și popular) treabă, (învechit și regional) lipsă, (învechit și regional) niștotă, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) polză, (învechit) recerință, (popular) priință.  Niştotă, substantiv (învechit și regional)
Sinonime: cerință, exigență, imperativ, lipsă, mizerie, necesitate, nevoie, obligație, penurie, pretenție, sărăcie, scumpete, trebuință.  Priinţă, substantiv (popular)
Sinonime: ajutor, amabilitate, bunăvoință, câștig, cinste, credință, devotament, fidelitate, folos, îngăduință, înțelegere, mărinimie, milă, necesitate, prietenie, profit, serviabilitate, serviciu, simpatie, statornicie, trebuință, utilitate, (învechit) prielnicie.  Solicitare, substantiv
Sinonime: apelare, cerere, cerință, doleanță, invitare, invitație, necesitate, nevoie, recurgere, recurs, rugăminte, trebuință, (învechit) poftă, (învechit) regea, (învechit) regealâc.