Credinţă, substantiv feminin
Sinonime: convingere, certitudine, siguranţă; fidelitate, statornicie, sinceritate, devotament; speranţă, încredere, nădejde; religie, cult, confesiune, doctrină, dogmă, superstiție, teză, tradiție; credo, crez, cucernicie, cuvioşenie, cuvioşie, evlavie, pietate, pioşenie, piozitate, religiozitate, smerenie, (livresc) devoţiune, (învechit) blagocestie, blagocestivie, hristoitie, râvnă, râvnire, smerire, părere; asigurare, chezăşie, concesiune, credit, datorie, garanţie, logodnă.  

---

Biserică, substantiv feminin
Sinonime: lăcaş de închinăciune, templu, bazilică, catedrală, lăcaş de cult, capelă, paraclis; sanctuar; credință, religie.  Camaraderesc (camaraderească), adjectiv
Sinonime: prietenesc, tovărăşesc, colegial; loial, cinstit; onest, corect, cumsecade, de bună credinţă.  Certitudine, substantiv feminin
Sinonime: siguranţă, convingere, credinţă.  Cinstit (cinstită), adjectiv
Sinonime: onest, corect, cumsecade, de bună credinţă, loial; virtuos, cast, pur, nevinovat; stimat, onorat, respectat.  Corect (corectă), adjectiv
Sinonime: cumsecade, onest, cinstit, loial, de bună credinţă, de caracter, ireproşabil; adevărat, just, drept, întemeiat.  Credo, substantiv masculin (invariabil)
Sinonime: profesie de credinţă, principiu, crez.  Crez, substantiv neutru
Sinonime: principiu, profesie de credinţă, credo, convingere.  Cumsecade, adjectiv
Sinonime: binecrescut, blajin, blând, bun, calm, cinstit, corect, corespunzător, cu purtări bune, cuviincios, de bună credinţă, de ispravă, de treabă, educat, îngăduitor, înțelegător, loial, omenos, onest, pașnic, politicos, potrivit, prietenos, tolerant, (învechit) omenit.

Cumsecade, adverb
Sinonime: bine, convenabil, cum se cere, cum se cuvine, la locul lui, omenește, perfect, strașnic, (învechit și regional) tare.  Cumsecădenie, substantiv feminin
Sinonime: onestitate, bună credinţă, fidelitate, sinceritate.  Datorie, substantiv feminin
Sinonime: îndatorire, obligaţie, sarcină, (învechit) dator, îndatorinţă, credit, (popular şi familiar) veresie, (Transilvania şi Oltenia) credinţă; oficiu; (livresc) servitute.  Devotament, substantiv neutru
Sinonime: abnegație, atașament, cinste, credință, dăruire, fidelitate, lealitate, renunţare, statornicie, (învechit și regional) priință, (învechit) devotare, (învechit) devotațiune, (învechit) devoțiune, (învechit) sadacat; (variante) (franțuzism învechit) devoiement, (franțuzism învechit) devuement.  Devoţiune, substantiv feminin
Sinonime: evlavie, cucernicie, pietate, credinţă, cuvioşenie, cuvioşie, pioşenie, piozitate, religiozitate, smerenie.  Evlavie, substantiv feminin
Sinonime: cucernicie, credinţă, pioşenie, cuvioşenie, religiozitate.  Fidelitate, substantiv feminin
Sinonime: credinţă, statornicie, devotament, constanţă; exactitate, precizie, conformitate, cinste, (livresc) lealitate, loialitate, (învechit şi regional) priinţă.  Garanţie, substantiv feminin
Sinonime: amanet, asigurare, cauţiune, chezăşie, gaj, gir, ipotecă, (învechit) credinţă.  Hain (haină), adjectiv
Sinonime: crud, neîndurător, rău la inimă, fără milă, câinos; trădător, necredincios, perfid, de rea credinţă.  Hristoitie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: credinţă (mistică), cucernicie, cuvioșenie, cuvioșie, evlavie, pietate, pioșenie, piozitate, religiozitate, smerenie, viață creștinească.  Incorectitudine, substantiv feminin
Sinonime: comportament incorect, corupţie, greşeală, incorecțiune, înșelătorie, lipsă de corectitudine, necinste, necorectitudine, neonestitate, neregulă, rea credinţă, șarlatanie.  Infidelitate, substantiv feminin
Sinonime: adulter, felonie, inconstanță, inexactitate, labilitate, lipsă de credință, lipsă de fidelitate, neadevăr, necredinţă, nefidelitate, nestatornicie (în sentimente), perfidie, trădare.  Lege, substantiv feminin
Sinonime: acțiune, autoritate, canon, cartă, cauză, cod, condamnare, confesiune, constituție, consuetudine, credinţă, cult, cutumă, datină, decizie, decret, dispoziţie, drept, dreptate, echitate, fel, hotărâre, judecată, justiție, normă, obicei, obiceiul pământului, obligaţie, ordin, ordonanță, osândă, pedeapsă, precept divin, proces, putere, rânduială, regulament, regulă, religie, rezoluție, rit, sentință, statut, tipic, tradiţie, tribunal, uz, uzanță, verdict, (învechit și popular) ucaz, (învechit) codice, (învechit) edict, (învechit) firman, (învechit) legiuire, (învechit) pravilă, (învechit) reglement, (învechit) testament; (lege logică) expresie validă, tautologie, teză logică.  Mit, substantiv neutru
Sinonime: născocire, basm, credinţă, poveste.  Nădejde, substantiv feminin
Sinonime: speranţă, încredere, credinţă.  Necredincios (necredincioasă), adjectiv
Sinonime: infidel, fără credinţă, perfid, nesincer.  Necredinţă, substantiv feminin
Sinonime: adulter, ateism, comportare necinstită, credință greșită, dubiu, eres, erezie, incertitudine, infidelitate, îndoială, înșelăciune, lipsă de fidelitate, lipsă de încredere, neîncredere, nesiguranță, perfidie, preacurvie, preacurvire, preaiubire, rezervă, scepticism, șovăială, șovăire, viclenie, (figurat) trădare, (învechit) necredență, (învechit) nicredință, (învechit) nicridință.  Părere, substantiv feminin
Sinonime: opinie, convingere, idee, credinţă; iluzie, închipuire, nălucire.  Pietate, substantiv feminin
Sinonime: evlavie, smerenie, cucernicie, religiozitate, pioșenie, cuvioşie, credinţă; devotament, abnegaţie, respect, ataşament.  Principiu, substantiv neutru
Sinonime: bază, cauză, concepţie, convingere, credinţă, criteriu, doctrină, dogmă, fundament, ipoteză, lege, normă, noțiune, origine, părere, postulat, precept, premisă, punct de vedere, rânduială, regulă, sistem, sursă, teorie, tocmeală, (învechit) pravilă, (plural) rudimente; (variante) (învechit) princip, prințip, principie.  Religie, substantiv feminin
Sinonime: cult, credinţă, confesiune, rit.  Sentiment, substantiv neutru
Sinonime: simţământ, stare afectivă, sensibilitate; credinţă, impresie, convingere.  Speranţă, substantiv feminin
Sinonime: nădejde, încredere, credinţă, dorinţă, aspiraţie.  Statornicie, substantiv feminin
Sinonime: fermitate, constanţă, neclintire; fidelitate, credinţă, devotament; stabilitate, durabilitate, continuitate.  Conceslune, substantiv
Sinonime: (termen juridic) (învechit) credinţă.  Convingere, substantiv
Sinonime: (livresc) persuasiune; certitudine, credinţă, încredinţare, sentiment, siguranţă, (livresc) convicţiune; concepţie.  Corn, substantiv
Sinonime: aripă, capăt, căprior, coastă, colţ, cotlon, flanc, margine, ungher, unghi, rădaşcă, răgace; (învechit) trompă, (biserică) filacteră, (rar, la plural) tfiline, (învechit) advar; (cornul-secarei) (regional) pintenul-secarei; (expresie) (cu coarne) exagerat, de necrezut, gogonat, umflat; (expresie) (a lua în coarne) a împunge cu coarnele, (figurat) a se repezi cu vorba la cineva, a certa pe cineva; (expresie) (a fi mai cu coarne decât altul) a fi mai grozav decât altul; (expresie) (a pune funia în coarne) a înșela, a amăgi; (expresie) (a se lua în coarne cu cineva) a se încăiera, a se lua la harță; (expresie) (a-și arăta coarnele) a-și manifesta răutatea; (expresie) (a căuta în coarne) a se uita în coarne, a îndeplini toate capriciile cuiva, a răsfăța; (expresie) (a pune coarne) a călca credința conjugală, a înșela; (popular) (cel cu coarne) dracul; olifant; (articulat) (cornul-caprei) roşcovă; (articulat) (cornul-dracului) barba-popii; (articulat) (cornul-salcei) brâncă.  Cucernicie, substantiv
Sinonime: credinţă, evlavie, religiozitate, pietate, smerenie, cucerie.  Cuvioşenie, substantiv
Sinonime: credinţă, evlavie.  Cuvioşie, substantiv
Sinonime: credinţă, evlavie, pietate.  Doctrină, substantiv
Sinonime: credință, dogmă, filozofie, învăţătură, mistică, misticism, religie, sistem, teologie, teorie, teză.  Mentalitate, substantiv
Sinonime: caracter, complexiune, constituție, idiosincrazie, natură, psihologie; credință, ideologie, optică.  Simbol, substantiv
Sinonime: alegorie, caracter, emblemă, figură, imagine, insignă, însemn, logo, metaforă, personificație, reprezentare, semn, (învechit) chip, (învechit, figurat) pecete, (rar) atribut; (biserică) (simbolul credinței) credo, (articulat) crezul, (învechit) credință.  Gnoză, substantiv
Sinonime: credință, credo, cult, cunoaștere, dogmă, epistemă, ezoterism, gnosticism, religie, teozofie.  Râvnire, substantiv
Sinonime: aspirație, chef, ciudă, credință, cucernicie, cuvioșenie, cuvioșie, dispoziție, dor, dorință, evlavie, gelozie, gust, invidie, năzuință, necaz, pică, pietate, pioșenie, piozitate, pizmă, plac, plăcere, poftă, pornire, ranchiună, religiozitate, râvnă, smerenie, tendință, vis, voie, voință, vrere.  Smerire, substantiv
Sinonime: (învechit) credință, cucernicie, cuvioșenie, cuvioșie, evlavie, pietate, pioșenie, piozitate, religiozitate, smerenie, supușenie, umilință, umilire.  Spiritualitate, substantiv
Sinonime: credință, devoțiune, idealitate, imaterialitate, misticism, pietate, religie, spiritualism.  Supranaturalism, substantiv
Sinonime: credință în supranatural.  Nădăjduinţă, substantiv (învechit)
Sinonime: credință, nădăjduire, nădejde, speranță.  Nădăjduire, substantiv
Sinonime: credință, nădejde, speranță, (învechit) nădăjduinţă.  Blagocestie, substantiv (învechit)
Sinonime: credință, cucernicie, cuvioșenie, cuvioșie, evlavie, pietate, pioșenie, piozitate, religiozitate, smerenie, (variantă) blagociăstie, (variantă) blagocistie.  Blagocestivie, substantiv (învechit)
Sinonime: credință, cucernicie, cuvioșenie, cuvioșie, evlavie, pietate, pioșenie, piozitate, religiozitate, smerenie, (învechit) blagocestie.  Credincioșie, substantiv (învechit)
Sinonime: cinste, credință, devotament, fidelitate, (învechit) credincioșire.