Credit, substantiv neutru
Sinonime: împrumut, datorie, (popular) veresie; (figurat) preţuire, prestigiu, autoritate, apreciere, ascendent, atenţie, cinste, cinstire, consideraţie, influenţă, încredere, înrâurire, onoare, reputaţie, respect, stimă, trecere, vază.  Credita, verb
Sinonime: a da pe credit, a acorda un credit, a vinde cuiva pe credit, a împrumuta; (figurat) a arăta cuiva considerație.  Creditabil, adjectiv
Sinonime: atribuibil, împrumutabil.  Creditare, substantiv
Sinonime: acreditare, creditat, împrumutare, vânzare pe datorie, (figurat) acordare de încredere, (învechit) credetăluire, (învechit) credetăluit.  Creditat, adjectiv
Sinonime: acreditat, împrumutat, (învechit) credetăluit.  Creditor, substantiv
Sinonime: creanțier, împrumutător.  

---

Apreciere, substantiv feminin
Sinonime: evaluare, estimare; atenţie, cinste, cinstire, consideraţie, onoare, preţuire, respect, sentiment, stimă, trecere, vază, (livresc) condescendenţă, deferenţă, rating, reverenţă, (învechit şi regional) seamă, (regional) preţuială, (Moldova) lefterie, (învechit) laudă, socoteală, socotinţă, (grecism învechit) sevas, (învechit) baftă, (figurat) credit; recunoaştere; aviz, expertiză, judecată, opinie, părere, verdict.  Credinţă, substantiv feminin
Sinonime: convingere, certitudine, siguranţă; fidelitate, statornicie, sinceritate, devotament; speranţă, încredere, nădejde; religie, cult, confesiune, doctrină, dogmă, superstiție, teză, tradiție; credo, crez, cucernicie, cuvioşenie, cuvioşie, evlavie, pietate, pioşenie, piozitate, religiozitate, smerenie, (livresc) devoţiune, (învechit) blagocestie, blagocestivie, hristoitie, râvnă, râvnire, smerire, părere; asigurare, chezăşie, concesiune, credit, datorie, garanţie, logodnă.  Crezare, substantiv feminin
Sinonime: încredere, crezământ, credit.  Datorie, substantiv feminin
Sinonime: îndatorire, obligaţie, sarcină, (învechit) dator, îndatorinţă, credit, (popular şi familiar) veresie, (Transilvania şi Oltenia) credinţă; oficiu; (livresc) servitute.  Efect, substantiv neutru
Sinonime: rezultat, rod, consecinţă, urmare, concluzie; impresie, senzaţie; (plural) echipament; acţiune, influenţă, înrâurire; (efect fotoconductiv) fotoconductibilitate; (efect de comerț) bilet la ordin, hârtie de valoare, scrisoare de schimb, titlu de credit, trată, warant.  Laudă, substantiv feminin
Sinonime: elogiu, preţuire, glorificare; mărire, slavă, cinstire, onoare; trecere, credit, vază, renume.

Lăuda, verb
Sinonime: a aduce laudă, a elogia, a slăvi, a glorifica, a preamări, a remarca; (reflexiv) a se făli, a se mândri, a se grozăvi, a face pe grozavul.  Lefterie, substantiv feminin (popular)
Sinonime: apreciere, atenție, calificare, cinste, cinstire, considerație, credit, încredere, îndeletnicire, meserie, ocupaţie, onoare, prețuire, profesiune, reputație, respect, stimă, trecere, vază, (regional) liftirie.  Veresie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: credit, dobândă, datorie; (adverb) degeaba, pe gratis, fără plată.  Creanțier, substantiv
Sinonime: creditor.  Generic, adjectiv
Sinonime: colectiv, comun.

Generic, substantiv
Sinonime: credit.  Credibilitate, substantiv
Sinonime: admisibilitate, confianță, credit, fiabilitate, încredere, plauzibilitate, posibilitate, probabilitate, verosimilitate, verosimilitudine.  Finanță (finanțe), substantiv feminin
Sinonime: (la plural) afaceri, (la plural) bani, bursă, capital, credit, (la plural) fonduri, (la plural) resurse; fisc, trezorerie.  Derulator, substantiv
Sinonime: derulor, desfășurător (de credite).  Considerațiune, substantiv
Sinonime: apreciere, atenție, autoritate, circumspecție, considerație, considerent, credit, deferență, idee, motiv, observație, onoare, părere, prestigiu, rațiune, recunoaștere, reflecție, reflexie, remarcă, reputație, respect, reverență, stimă, tact, venerație.  Favor, substantiv
Sinonime: ajutor, avantaj, benedicțiune, bine, binefacere, bunăvoință, cinste, complezență, concesie, considerație, credit, dispensă, favoare, grație, hatâr, liberalitate, privilegiu, protecție, serviciu, stimă.  Acredita, verb
Sinonime: a autoriza, a confirma, a credibiliza, a da scrisori de acreditare, a face demn de crezare, a face să fie recunoscut, a instala, a împuternici, a valida; a credita, a da credit, a deschide un credit.  Acreditiv, substantiv
Sinonime: credit (documentar), scrisoare de credit.  Preţuire, substantiv
Sinonime: admirație, apreciere, atenție, calcul, calculare, cinste, cinstire, considerație, estimare, estimație, evaluare, măsurare, onoare, respect, socotire, stimă, trecere, vază, (figurat) credit, (grecism învechit) sevas, (învechit și familiar) baftă, (învechit și regional) seamă, (învechit) laudă, (învechit) mirare, (învechit) prețăluire, (învechit) socoteală, (învechit) socotință, (livresc) condescendență, (livresc) deferență, (livresc) reverență, (Moldova) lefterie, (regional) prețuială.  Împrumutare, substantiv
Sinonime: creditare, imitare, împrumut, îndatorare, (învechit) împrumutătură, (popular) împrumutat.  Cec, substantiv
Sinonime: mandat de plată, scrisoare de credit, scrisoare de schimb; (biologie) caecum, cecum.  Împrumutător, substantiv
Sinonime: creditor, (învechit) datornic.  Warant, substantiv
Sinonime: cauțiune, contract de garanţie, gaj, garanție, recipisă, titlu de credit.  Obligațiune, substantiv
Sinonime: obligație; hârtie de valoare, titlu de credit, (învechit) titlu de rentă.  Cinstire, substantiv
Sinonime: apreciere, atenție, cinste, condescendență, considerație, deferență, elogiu, glorie, laudă, mărire, omagiu, onoare, ospătare, preamărire, preaslăvire, prețuire, proslăvire, respect, reverență, servire, servit, slavă, slăvire, stimă, tratare, trecere, vază, (figurat) credit, (grecism învechit) sevas, (învechit și familiar) baftă, (învechit și regional) seamă, (învechit) distincție, (învechit) distingere, (învechit) lăudare, (învechit) mărie, (învechit) petrecere, (învechit) pohfală, (învechit) pohvalenie, (învechit) rang, (învechit) socoteală, (învechit) socotință, (învechit) venerare, (Moldova) lefterie, (regional) îmbătare, (regional) prețuială.  Credințare, substantiv (învechit și regional)
Sinonime: adeverire, creditare, creștinare, dare în grijă, încredințare, logodire; (învechit și regional) credințat, credințire, credințit.  Credet, substantiv
Sinonime: credit.  Credetălui, verb (învechit)
Sinonime: a acredita, a credita.  Credetăluire, substantiv (învechit)
Sinonime: acreditare, creditare, creditat, (învechit) credetăluit.  Credetăluit, substantiv (învechit)
Sinonime: acreditare, creditare, creditat, (învechit) credetăluire.

Credetăluit, adjectiv (învechit)
Sinonime: acreditat, creditat.