Credita, verb
Sinonime:
a da pe credit, a acorda un credit, a vinde cuiva pe credit, a împrumuta; (figurat) a arăta cuiva considerație.
Creditabil, adjectiv
Sinonime:
atribuibil, împrumutabil.
Creditare, substantiv
Sinonime:
acreditare, creditat, împrumutare, vânzare pe datorie, (figurat) acordare de încredere, (învechit) credetăluire, (învechit) credetăluit.
Creditat, adjectiv
Sinonime:
acreditat, împrumutat, (învechit) credetăluit.
Acredita, verb
Sinonime:
a autoriza, a confirma, a credibiliza, a da scrisori de acreditare, a face demn de crezare, a face să fie recunoscut, a instala, a împuternici, a valida; a credita, a da credit, a deschide un credit.
Împrumutare, substantiv
Sinonime:
creditare, imitare, împrumut, îndatorare, (învechit) împrumutătură, (popular) împrumutat.
Credințare, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
adeverire, creditare, creștinare, dare în grijă, încredințare, logodire; (învechit și regional) credințat, credințire, credințit.
Credetălui, verb (învechit)
Sinonime:
a acredita, a credita.
Credetăluire, substantiv (învechit)
Sinonime:
acreditare, creditare, creditat, (învechit) credetăluit.
Credetăluit, substantiv (învechit)
Sinonime:
acreditare, creditare, creditat, (învechit) credetăluire. Credetăluit, adjectiv (învechit)
Sinonime:
acreditat, creditat.
