Convingere, substantiv
Sinonime:
(livresc) persuasiune; certitudine, credinţă, încredinţare, sentiment, siguranţă, (livresc) convicţiune; concepţie.
Cauza, verb Sinonime:
a produce, a provoca, a pricinui, a determina, a da naştere. Cauză, substantiv feminin Sinonime:
motiv, pricină, ocazie; origine, obârşie, punct de plecare, fundament; (juridic) proces; afacere, interes; convingere.
Certitudine, substantiv feminin Sinonime:
siguranţă, convingere, credinţă.
Concepţie, substantiv feminin
Sinonime:
convingere, cugetare, doctrină, gând, idee, judecată, opinie, orientare, părere, principiu, vedere, viziune, (livresc) convicţiune; teorie, teză; (biologie) concepere, procreare, (învechit şi popular) zămislire.
Crede, verb Sinonime:
a fi încredinţat, a fi convins, a avea convingerea, a fi de părere, a considera, a opina; a avea încredere, a se încrede.
Credinţă, substantiv feminin
Sinonime:
convingere, certitudine, siguranţă; fidelitate, statornicie, sinceritate, devotament; speranţă, încredere, nădejde; religie, cult, confesiune, doctrină, dogmă, superstiție, teză, tradiție; credo, crez, cucernicie, cuvioşenie, cuvioşie, evlavie, pietate, pioşenie, piozitate, religiozitate, smerenie, (livresc) devoţiune, (învechit) blagocestie, blagocestivie, hristoitie, râvnă, râvnire, smerire, părere; asigurare, chezăşie, concesiune, credit, datorie, garanţie, logodnă.
Crez, substantiv neutru Sinonime:
principiu, profesie de credinţă, credo, convingere.
Orientare, substantiv feminin
Sinonime:
cale, călăuzire, concepție, conducere, convicțiune, convingere, direcţie, dirijare, gând, ghidare, idee, înclinare, îndreptare, îndrumare, judecată, linie, opinie, părere, principiu, sens, tendință, vedere, viziune, (învechit) orientație.
Părere, substantiv feminin Sinonime:
opinie, convingere, idee, credinţă; iluzie, închipuire, nălucire.
Persuasiune, substantiv feminin Sinonime:
convingere, încredinţare.
Principiu, substantiv neutru
Sinonime:
bază, cauză, concepţie, convingere, credinţă, criteriu, doctrină, dogmă, fundament, ipoteză, lege, normă, noțiune, origine, părere, postulat, precept, premisă, punct de vedere, rânduială, regulă, sistem, sursă, teorie, tocmeală, (învechit) pravilă, (plural) rudimente; (variante) (învechit) princip, prințip, principie.
Sentiment, substantiv neutru Sinonime:
simţământ, stare afectivă, sensibilitate; credinţă, impresie, convingere.
Siguranţă, substantiv feminin Sinonime:
apărare, adăpost, securitate; certitudine, încredinţare, convingere; fermitate, precizie.
Şovăielnic (şovăielnică), adjectiv
Sinonime:
clătinat, clătinător, ezitant, fluctuant, indecis, împiedicat, împleticit, lipsit de convingere, lipsit de fermitate, lipsit de hotărâre, nedecis, nehotărât, nesigur, nestatornic, poticnit, schimbător, șovăind, șovăit, șovăitor, (figurat) oscilant, (învechit) înclinător, (învechit) îndoielnic, (învechit) pregetător, (învechit) târzielnic, (prin Muntenia) pregetos, (regional) codelnic.
Şovăitor (șovăitoare), adjectiv Sinonime:
nesigur, oscilant, schimbător, ezitant, nehotărât, nedecis, fără convingere.
Vedere, substantiv feminin Sinonime:
înfăţişare, chip, aspect; privelişte, tablou, peisaj; imagine, fotografie, ilustrată; vizită, întâlnire; părere, idee, concepţie, convingere.
Converti, verb
Sinonime:
a catehiza, a catoliciza, a creștina, a face să se convertească, a îndoctrina, a jidovi, a schimba opinia, a schimba religia, a trece de bună voie la o altă convingere (religioasă); a preface, a schimba în bani, a schimba o valoare în alta, a transforma.
Capacitare, substantiv
Sinonime:
convingere, persuadare; învestire.
Convicțiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
certitudine, concepție, convingere, credință, gând, idee, încredințare, judecată, opinie, orientare, părere, principiu, sentiment, siguranță, vedere, viziune, (variantă) convicție.
Încredințare, substantiv
Sinonime:
act, adeverire, asigurare, bizuire, certificat, certitudine, convingere, credință, dare în grijă, destăinuire, dezvăluire, divulgare, document, dovadă, garantare, hârtie, izvor, împărtășire, încredere, încredințat, înmânare, înscris, jurământ de credință, logodnă, mărturisire, piesă, predare, remitere, revelare, sentiment, siguranță, spovedire, transmitere, (învechit) adeverință, (învechit) făgăduință solemnă, (învechit) garanție, (învechit) teslimarisire, (învechit) teslimatisire, (livresc) convicțiune, (regional) logodire, (turcism învechit) teslim, (turcism învechit) teslimat.
Îmbunat, adjectiv
Sinonime:
binedispus, binevoitor, blând, calmat, consolat, convins, domolit, îmblânzit, împăcat, încurajat, îndreptat, liniștit, potolit, (învechit) împodobit. Îmbunat, substantiv
Sinonime:
binedispunere, consolare, îmbunare, împăcare, încurajare, potolire, (desuet) lingușire, (învechit) convingere, (rar) mângâiere, (regional) promisiune, (și figurat) îmblânzire.
Îmbunare, substantiv
Sinonime:
binedispunere, calmare, consolare, domolire, flatare, îmbunat, împăcare, încurajare, îndreptare, lingușeală, lingușire, liniștire, măguleală, măgulire, potolire, (învechit) convingere, (rar) mângâiere, (regional) promisiune, (și figurat) îmblânzire.
