Îndoială, substantiv feminin
Sinonime: nesiguranţă, neîncredere, ezitare, şovăială.  

---

Aporie, substantiv feminin (rar)
Sinonime: îndoială, nesiguranţă, încurcătură; contradicție ireductibilă.  Bineînţeles, adverb
Sinonime: desigur, fireşte, fără îndoială, neîndoielnic.  Codi, verb
Sinonime: a şovăi, a sta la îndoială, a ezita, a da înapoi, a se feri.  Desigur, adverb
Sinonime: sigur, negreşit, neîndoios, bineînţeles, fără îndoială, absolut, cert, fireşte, garantat, indiscutabil, natural, neîndoielnic, normal, precis; da.  Dubiu, substantiv neutru
Sinonime: îndoială, neîncredere, nesiguranţă.  Ezita, verb
Sinonime: a sta la îndoială, a şovăi, a se codi, a pregeta, a fi nehotărât, (învechit şi regional) a se îndoi, (regional) a se îngăima, a se nedumeri, a se tântăvi, (Moldova) a se cioşmoli, (prin Oltenia) a se scârciumi, (învechit) a se cruţa, a lipsi, (figurat) a oscila, (învechit, figurat) a se atârna, a se cumpăni, a se legăna, a aștepta, a șovăi, a tergiversa, a tărăgăna.  Fluctuaţie, substantiv feminin
Sinonime: amplitudine, codeală, codire, ezitare, fluenţă, inconsecvenţă, instabilitate, îndoială, mobilitate, modificare, mutare, nehotărâre, nestatornicie, oscilare, oscilaţie, pregetare, schimbare, şovăială, şovăire, variabilitate, variaţie, (livresc) indecizie, (popular) preget.  Incertitudine, substantiv feminin
Sinonime: nesiguranţă, îndoială, ezitare, semn de întrebare.  Neapărat, adverb
Sinonime: absolut, cert, continuu, cu orice preţ, cu siguranţă, desigur, fără doar şi poate, fără îndoială, indispensabil, indubitabil, încontinuu, întruna, mereu, morţiş, necontenit, necurmat, negreşit, neîncetat, neîndoielnic, neîndoios, neîntrerupt, neobosit, neostenit, permanent, pururi, sigur, veşnic.

Neapărat, adjectiv
Sinonime: absolut, categoric, cert, fatal, indispensabil, inevitabil, necesar, obligatoriu, precis, sigur.  Necredinţă, substantiv feminin
Sinonime: adulter, ateism, comportare necinstită, credință greșită, dubiu, eres, erezie, incertitudine, infidelitate, îndoială, înșelăciune, lipsă de fidelitate, lipsă de încredere, neîncredere, nesiguranță, perfidie, preacurvie, preacurvire, preaiubire, rezervă, scepticism, șovăială, șovăire, viclenie, (figurat) trădare, (învechit) necredență, (învechit) nicredință, (învechit) nicridință.  Negreşit, adverb
Sinonime: fireşte, neîndoios, neîndoielnic, indubitabil, fără îndoială, fără doar şi poate, desigur, sigur, cu siguranţă, cert, neapărat.  Nehotărâre, substantiv feminin
Sinonime: ambiguitate, codeală, codire, dubiu, echivoc, ezitare, fluctuație, imprecizie, incertitudine, inconsecvență, inconstanță, instabilitate, îndoială, neconsecvență, neîncredere, nesiguranță, nestabilitate, nestatornicie, pregetare, rezervă, suspiciune, şovăială, șovăire, (figurat) oscilare, (figurat) oscilație, (figurat) pendulare, (învechit) îndoire, (livresc) indecizie, (popular) preget.  Nesiguranţă, substantiv feminin
Sinonime: dubiu, ezitare, incertitudine, îndoială, nehotărâre, neîncredere, pericol, precaritate, primejdie, rezervă, scepticism, şovăială, şovăire, (figurat) șubrezenie, (învechit) aporie, (învechit) îndoință, (rar) necredință.  Oscilaţie, substantiv feminin
Sinonime: fluctuaţie, alternanţă, balansare, vibraţie, mişcare; (figurat) ezitare, nehotărâre, şovăială, îndoială; tangaj.  Preget, substantiv neutru
Sinonime: codeală, codire, ezitare, fluctuaţie, îndoială, nehotărâre, odihnă, pauză, pregetare, răgaz, repaus, şovăială, şovăire, tihnă.  Prepus, substantiv (învechit)
Sinonime: bănuială, îndoială, neîncredere, presupunere, suspectare, suspiciune; înlocuitor, reprezentant, suplinitor.

Prepus, adjectiv (învechit)
Sinonime: adăugat, artificial, bănuit, fals, presupus, pus înainte, pus mai mare peste, suspectat.

Prepus, substantiv (învechit)
Sinonime: (anatomie) prepuț.  Rezerva, verb
Sinonime: a reţine, a pune deoparte, a opri, a păstra; (figurat) a destina, a hărăzi.

Rezervă, substantiv feminin
Sinonime: provizie, depozit, fond; reticenţă, reţinere, obiecţie; îndoială, neîncredere, răceală, jenă, sfială, sfiiciune, timiditate, modestie.  Scepticism, substantiv neutru
Sinonime: agnosticism, criticism, incredibilitate, incredulitate, îndoială, neîncredere, nihilism, pironism, pragmatism, rezervă.  Sigur, adverb
Sinonime: da, negreşit, precis, fără îndoială, fără doar şi poate.  Suspiciune, substantiv feminin
Sinonime: bănuială, neîncredere, îndoială, conjectură, prezumţie, supoziţie, dubiu.  Şovăi, verb
Sinonime: a se împletici, a se clătina, a oscila, (figurat) a fi nehotărât, a sta la îndoială, a ezita, a se codi, a pregeta, a fi nesigur, a avea rezerve, a sta în cumpănă.  Dubiţă, substantiv
Sinonime: autodubiţă.

Dubita, verb
Sinonime: a pune la îndoială, a se îndoi, a sta la îndoială, a șovăi.  Supsona, verb
Sinonime: a pune la îndoială, a conjectura, a întrevedea, a prevedea, a prejudeca, a presimți, a suspecta.  Evident, adverb
Sinonime: fără îndoială, desigur, clar, limpede, (regional, învechit) acurat.  Ezitare, substantiv
Sinonime: codeală, codire, fluctuaţie, îndoială, nehotărâre, pregetare, şovăială, şovăire, (livresc) indecizie, (popular) preget, (figurat) oscilare, oscilaţie, nesiguranţă.  Şovăială, substantiv
Sinonime: nesiguranţă, ezitare, îndoială, eschivare, sustragere; (locuţiune adverbială) (fără șovăială) hotărât, ferm, dârz, neclintit.  Sută, substantiv
Sinonime: (familiar) sutar; secol, veac; (locuțiune; sută la sută) complet, în întregime, deplin, sigur, fără îndoială.  Gelozie, substantiv
Sinonime: ciudă, invidie, îndoială, necaz, pică, pizmă, pornire, posesivitate, ranchiună, suspiciune, (Banat și Oltenia) inat, (familiar) boală, (învechit și regional) băsău, (învechit și regional) măraz, (învechit și regional) parapon, (învechit și regional) scârbă, (învechit) jaluzie, (învechit) patos, (învechit) răpștire, (învechit) râvnire, (învechit) zavistie, (învechit) zavistnicie, (învechit) zulie, (Moldova) poxie, (popular) năduf, (popular) obidă, (popular) pizmuire, (popular) pofidă, (popular) temere, (popular) temut, (prin Moldova) bănat, (rar) înciudare, (regional) pildă, (regional) zăcășeală, (regional) zăcășie, (Transilvania) dâcă.  Neasigurare, substantiv
Sinonime: incertitudine, îndoială, neprevedere, nesiguranță.  Şovăire, substantiv
Sinonime: dubiu, ezitare, îndoială, nehotărâre, nesiguranță.  Mefia, verb
Sinonime: a avea teamă, a nu avea încredere, a pune la îndoială, a se teme, a suspecta.  Îndoință, substantiv (învechit)
Sinonime: dubiu, incertitudine, îndoială, neîncredere, nesiguranță, rezervă, scepticism, șovăială, șovăire.  Îndoit, adjectiv
Sinonime: adus, amestecat, aplecat, curbat, diluat, dublat, dublu, greu, împăturit, încovoiat, încovrigat, înmulțit, întors, mărit, plin de îndoială, răsucit, revolut, rotilat, sporit, strâmb, strâmbat, subțiat, suflecat, (învechit) îndoielnic, (popular) cârn, (variantă) îndoiat.  Îndoire, substantiv
Sinonime: aplecare, curbare, dublare, flexiune, împăturire, încovoiere, încovrigare, mlădiere, strâmbare, suflecare, (învechit) îndoială.  Indecizie, substantiv
Sinonime: codeală, codire, ezitare, fluctuație, îndoială, nehotărâre, pregetare, șovăială, șovăire, (variantă) indeciziune.  Neîncredere, substantiv
Sinonime: bănuială, circumspecție, dubiu, incertitudine, incredulitate, îndoială, nesiguranță, rezervă, scepticism, suspiciune, șovăială, șovăire, (astăzi rar) necredință, (învechit) aporie, (învechit) îndoință, (învechit) prepunere, (popular) prepus, (prin Banat) bedă, (prin Moldova) bănat.  Oscilare, substantiv
Sinonime: balans, balansare, clătinare, clătinat, clătinătură, codeală, codire, ezitare, fâlfâire, fâlfâit, fâlfâitură, fluctuare, fluctuație, fluturare, fluturat, hurducare, hurducăială, hurducătură, îndoială, legănare, legănat, legănătură, mișcare alternativă în sensuri opuse, mișcare vibratorie, nehotărâre, ondulare, ondulație, oscilație, pâlpâială, pâlpâire, pâlpâit, pâlpâitură, pendulare, pregetare, scuturare, scuturat, scuturătură, șovăială, șovăire, tangaj, tremur, tremurare, tremurat, tremurici, tremuriș, trepidație, unduire, variație, vibrare, vibrație, zdruncin, zdruncinare, zdruncinătură, zgâlțâială, zgâlțâit, zgâlțâitură, zguduială, zguduire, zguduitură.  Nepricepa, verb (învechit)
Sinonime: a fi nedumerit, a sta în cumpănă, a sta la îndoială.  Difidență, substantiv
Sinonime: circumspecție, incredulitate, îndoială, lipsă de încredere, neîncredere, scepticism, suspiciune, (învechit) cautelă.  Îndoiciune, substantiv (învechit)
Sinonime: bănuială, ezitare, îndoială, îndoitură, nedumerire, neîncredere.  Îngăimare, substantiv
Sinonime: bâlbâire, bolboroseală, bolborosire, bolborosit, ezitare, fredonare, încurcătură, îngăimeală, îngânare, nedumerire, nehotărâre, vorbire confuză, (învechit și regional) slomnire, (învechit) aflare în impas, (învechit) îngălare, (învechit) purtare cu vorba, (învechit) tărăgănare, (regional) îndoială, (regional) întrolocare, (regional) pregetare, (regional) slomneală, (regional) șovăire.