Beică, substantiv
Sinonime:
cuarț.
Beicache, substantiv (învechit)
Sinonime:
domnișor.
Beicachi, substantiv (învechit)
Sinonime:
(numai la vocativ singular) Beiule! Boierule! Coconașule!
Beilâc, substantiv (învechit)
Sinonime:
beilic, (popular) beilei.
Beilic, substantiv neutru (învechit) Sinonime:
boieresc, domnesc; clacă, corvoadă.
Beilicciu, substantiv (învechit)
Sinonime:
dijmar, dijmuitor, perceptor; (variante) beglicgiu, begligiu, beiliciu.
Beizadea, substantiv feminin (învechit) Sinonime:
principe, prinț; cocon, os domnesc.
Boieresc, substantiv neutru (învechit) Sinonime:
beilic, clacă, obligație, rușfet; (adjectiv) de boier, grofesc.
Clacă, substantiv feminin
Sinonime:
(istorie) boieresc, robotă, corvoadă, (învechit) beilic, rușfet; şezătoare, (regional) furcărie, (Transilvania) habă, habără, (prin Muntenia) sideancă.
Cocon, substantiv masculin
Sinonime:
gogoaşă; (învechit) principe, os domnesc, beizadea, băiat, copil, fecior, fiu, nou-născut, prunc, sugaci, sugar, tânăr.
Conac, substantiv neutru Sinonime:
casă, vilă boierească; (învechit) han, beilic.
Corvoadă, substantiv feminin
Sinonime:
boieresc, clacă, (învechit) beilic, (învechit) jold; (popular şi familiar) dârvală.
Cremene, substantiv feminin
Sinonime:
silex; cuarţ, (regional) beică, bicaş.
Beglerbei, substantiv masculin
Sinonime:
(învechit) begler-bei, beilerbei, pașă cu trei tuiuri.
Eparh, substantiv
Sinonime:
bei, episcop, guvernator, legat, prefect, proconsul, vicar.
Cuarţ (cuarțuri), substantiv neutru
Sinonime:
agat, ametist, aventurin, bioxid natural de siliciu, calcedonie, citrin, cornalină, cremene, cristal de rocă, cristal de stâncă, cristal hialin, cuarțit, gneiss, heliotrop, jasp, morion, ochi de pisică, onice, onyx, piatră, silex, silice, soliman, (regional) beică, bicaş, (variantă) cvarț.
Șahzadea, substantiv (învechit)
Sinonime:
fiu de șah, principe, prinț, (învechit) beizadea, (învechit) șahzade.
Slujbaș (slujbași), substantiv masculin
Sinonime:
angajat, dispecer, funcționar, lucrător, meseriaș, om al muncii, salariat, secretar, (Banat) zănătar, (ieșit din uz) amploiat, (ieșit din uz) impiegat, (ieșit din uz) mazil, (în Spania) alcalde, (popular și familiar) lefegiu, (popular și familiar) simbriaș, (regional) argat, (regional) lefar; (învechit) aparitor, aprod, armaș, armășel, așezământar, bănar, caftangiu, cantaragiu, cămăraș, ceauș, chehaia, ciohodar, cișmegiu, comeseriaș, cornar, cotar, credincer, curtean, diac, dijmar, edecliu, edicliu, goștinar, grămătic, havalagiu, ibrictar, iciaga, iciceauș, iciciohodar, icioglan-ceauș, icirliu, idecliu, idelciu, idicliu, iedecliu, lefaș, logofăt, mataragiu, mădular, mucarnic, mumbașir, narghelegiu, nazâr, năimitor, oier, olăcar, om domnesc, păhărnicel, perdegiu, peșchegiu, peșchergiu, peșchirgiu, peșingiu, pezodrom, pisar, podar, portărel, postelnicel, pripășar, procelnic, raftivan, rahtivan, saigiu, salahor, scriitor, selam-aga, selam-ceauș, sofagiu, supus, șătrar, șetrar, taxidar, tutungi-bașa, uricar, vădrar, vătaf, vătăman, vătășel, vistiernicel, vornicel, zapciu, zlotaș, (popular) năimit, (regional) breslaș, (regional) năiemnic, (regional) pareatcă, (regional) storoș, (regional) țist, (turcism) beilicciu, (turcism) hogeghean; (la plural) angajați, funcționărime, personal, salariați.
Mirimiran, substantiv (învechit)
Sinonime:
(istorie) beglerbeg, beglerbei, beilerbei, pașă, (variantă) mirimiram.
