Jurământ, substantiv neutru Sinonime:
legământ, juruinţă, obligaţie.
Juruinţă, substantiv feminin
Sinonime:
angajament, asigurare, cuvânt, fagăduială, făgăduință, jurământ, legământ, promisiune, vorbă.
Obligaţie, substantiv feminin
Sinonime:
angajament, angajare, cerință, datorie, exigență, făgăduială, făgăduință, imperativ, îndatorire, însărcinare, jurământ, motiv de recunoștință, necesitate, nevoie, obligare, obligativitate, oficiu, pretenție, promisiune, răspundere, responsabilitate, sarcină, trebuință, (figurat) comandament, (învechit și regional) juruință, (învechit și regional) niștotă, (învechit) dator, (învechit) datorință, (învechit) îndatorință, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) recerință, (livresc) servitute, (popular) legământ, (popular) legătură, (variantă) obligațiune.
Sperjur, substantiv
Sinonime:
apostat, jurământ fals, jurământ mincinos, (învechit) călcător, (învechit) jurător strâmb, (învechit) sperjurare; (variante învechite) parjur, perjur, perjuriu, spergiur, sperjuriu.
Haini, verb
Sinonime:
a hăini, a trăda, a vinde; a pribegi, a se înstrăina; a deveni hain, a se înrăi; (învechit) a-și călca jurământul.
Jurare, substantiv
Sinonime:
blestem, făgăduire, implorare, înjurare, jurat, jurământ, legământ.
Făgăduit, substantiv (învechit)
Sinonime:
făgăduială, jurământ, promisiune. Făgăduit, adjectiv
Sinonime:
promis; (învechit) primit (la sine).
Făgăduire, substantiv
Sinonime:
declarare sub jurământ, jurare, promitere, (învechit) devotare, (Transilvania; învechit) găzduire.
Prestare, substantiv
Sinonime:
desfăşurare, efectuare, executare, îndeplinire, participare, prestație; (prestare de jurământ) depunere de jurământ.
Încredințare, substantiv
Sinonime:
act, adeverire, asigurare, bizuire, certificat, certitudine, convingere, credință, dare în grijă, destăinuire, dezvăluire, divulgare, document, dovadă, garantare, hârtie, izvor, împărtășire, încredere, încredințat, înmânare, înscris, jurământ de credință, logodnă, mărturisire, piesă, predare, remitere, revelare, sentiment, siguranță, spovedire, transmitere, (învechit) adeverință, (învechit) făgăduință solemnă, (învechit) garanție, (învechit) teslimarisire, (învechit) teslimatisire, (livresc) convicțiune, (regional) logodire, (turcism învechit) teslim, (turcism învechit) teslimat.
Epiorchie, substantiv (grecism învechit)
Sinonime:
jurământ fals, sperjur.
Sperjurare, substantiv (învechit)
Sinonime:
jurământ fals, sperjur.
Făgădeț, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
făgăduială, făgăduință, jurământ, promisiune, (învechit și regional) făgădaș, (învechit și regional) juruință.
Giurământ, substantiv (învechit)
Sinonime:
jurământ.
Zaclinanie, substantiv (învechit)
Sinonime:
blestem, jurământ.
