Blând, adverb
Sinonime:
uşor.
Blând (blândă), adjectiv Sinonime:
blajin, prietenos, omenos, îngăduitor, bun, calm, potolit, lin, domol, liniştit, paşnic, cuminte, ascultător, cuviincios, de treabă, plăcut.
Blândă, substantiv feminin (popular) Sinonime:
urticarie.
Blândeţe, substantiv feminin Sinonime:
bunătate, îngăduinţă, clemenţă, toleranţă, noblețe, calm, omenie, prietenie.
Amabil (amabilă), adjectiv
Sinonime:
abordabil, acomodant, acort, afabil, afectuos, agreabil, ampresat, atent, atrăgător, binevoitor, blând, bun, civilizat, complezent, condescendent, cordial, culant, curtenitor, delicat, drăguț, galant, gentil, îndatoritor, obligant, omenos, ospitalier, plăcut, politicos, prietenesc, prietenos, primitor, serviabil, simpatic, sociabil, (familiar) săritor, (figurat) cald, (figurat) călduros, (figurat) urban, (învechit) cilibiu, (învechit) cinstitor, (învechit) complezant, (învechit) cortez, (învechit) libovnic, (învechit) omenit, (învechit) politevsit, (popular) levent, (rar) prevenitor.
Blajin (blajină), adjectiv Sinonime:
blând, prietenos, îngăduitor, tolerant, calm, potolit, lin, domol, liniştit, paşnic, omenos.
Bun (bună), adjectiv Sinonime:
cumsecade, binevoitor, generos, amabil, de inimă; de treabă; blând, prietenos, îngăduitor, blajin, calm, paşnic, potolit, liniştit, cuminte, ascultător, cuviincios; agreabil, plăcut, satisfăcător, convenabil, util, binevenit, de preţ, potrivit, corespunzător, apt; înzestrat, destoinic, iscusit, capabil, dibaci, abil, vrednic; valabil, nealterat, nescăzut, neuzat, în circulaţie.
Bunătate, substantiv feminin Sinonime:
buneţe, cumsecădenie, omenie, generozitate, bunăvoinţă, amabilitate, blândeţe, îngăduinţă.
Clemenţă, substantiv feminin Sinonime:
indulgenţă, îndurare, generozitate, îngăduinţă, bunătate, blândeţe.
Cuminte, adjectiv Sinonime:
cumsecade, aşezat, serios, potolit, blajin, blând, calm, paşnic, liniştit, ascultător, de treabă; cu judecată, deştept, înţelept. Cuminte, adverb
Sinonime:
chibzuit.
Cumsecade, adjectiv
Sinonime:
binecrescut, blajin, blând, bun, calm, cinstit, corect, corespunzător, cu purtări bune, cuviincios, de bună credinţă, de ispravă, de treabă, educat, îngăduitor, înțelegător, loial, omenos, onest, pașnic, politicos, potrivit, prietenos, tolerant, (învechit) omenit. Cumsecade, adverb
Sinonime:
bine, convenabil, cum se cere, cum se cuvine, la locul lui, omenește, perfect, strașnic, (învechit și regional) tare.
Domol (domoală), adjectiv
Sinonime:
încet, lin, alene; liniştit, blând, calm, potolit, blajin, paşnic, aşezat; temperat, moale, dulce, moderat, slab; căldicel, căldişor, călduţ, încropit; lent, măsurat, tacticos, (popular) molcomit, molcom, netulburat, tihnit, (învechit) păciuit, (figurat) destins, uşor.
Duios (duioasă), adjectiv
Sinonime:
mişcător, emoţionant; mângâietor, blând, dulce, tandru, sentimental; îndurerat, trist, melancolic, înduioşător, afectuos, întristat.
Dulce, adjectiv
Sinonime:
plăcut, ca zahărul, ca mierea, (familiar) dulcic; frumos, drăguţ, gingaş, simpatic; iubit, scump, drag, îndulcit, proaspăt, nesărat, agreabil, armonios, blând, calm, delicat, domol, drăgălaş, estompat, fin, frumuşel, graţios, îmbălsămat, îmbătător, îndrăgit, înmiresmat, lin, liniştit, melodic, melodios, moderat, muzical, netulburat, pal, palid, parfumat, paşnic, pierdut, potolit, potrivit, sonor, stins, suav, şters.
Dulceaţă, substantiv feminin
Sinonime:
(Transilvania şi Banat) pecmez, (Transilvania) silvoiz, magiun; plăcere, desfătare, mulțumire sufletească, bucurie, fericire, încântare; blândeţe, bunătate, duioşie.
Gingăşie, substantiv feminin Sinonime:
frăgezime, graţie, delicateţe, fineţe, subţirime; sensibilitate, blândeţe, duioşie, tandreţe.
Îngăduitor (îngăduitoare), adjectiv
Sinonime:
binevoitor, blând, bun, compătimitor, concesiv, cumsecade, de treabă, generos, iertător, indulgent, împăciuitor, îndurător, înţelegător, mărinimos, milos, milostiv, omenos, tolerant, (învechit și regional) milostivnic, (învechit) cruțător, (învechit) milosârd, (învechit) milosârdnic, (învechit) mizericordios, (învechit) omenit, (învechit) priincios, (învechit) priitor, (învechit) răbdător, (livresc) clement.
Învăluitor (învăluitoare), adjectiv Sinonime:
blând, domol, plăcut.
Lin (lină), adjectiv Sinonime:
domol, liniştit, potolit, molcom, blând, odihnitor; neted, plat, întins, şes.
Mieros (mieroasă), adjectiv Sinonime:
dulce, plăcut, blând; (figurat) prefăcut, fals, ipocrit, viclean, fățarnic.
Milostiv (milostivă), adjectiv Sinonime:
milos, îndurător, bun, blând; binevoitor, îngăduitor, iertător, clement, indulgent.
Omenos (omenoasă), adjectiv
Sinonime:
agreabil, blând, bun, cumsecade, de treabă, îngăduitor, înţelegător, milos, plăcut, plin de omenie, uman, (învechit) omenit.
Potolit (potolită), adjectiv Sinonime:
liniştit, domol, calm, aşezat, blând; palid, difuz, şters; mocnit; slab, stins, încet, în surdină.
Uman (umană), adjectiv Sinonime:
omenesc, omenos; blând, milos, cumsecade, blajin, bun, caritabil; pământesc, terestru.
Buneţe, substantiv
Sinonime:
blândeţe, bunătate.
Docilitate, substantiv
Sinonime:
ascultare, blândețe, flexibilitate, maleabilitate, maniabilitate, supunere.
Maniabil, adjectiv
Sinonime:
ușor de mânuit; docil, blând, conciliabil.
Dumesnic, adjectiv
Sinonime:
blând, domestic, liniștit, (Bucovina) fertil.
Mansuetudine, substantiv
Sinonime:
altruism, benignitate, blândețe, bunătate, filantropie, generozitate, îngăduință, răbdare, magnanimitate, milă, omenie.
Urticarie, substantiv
Sinonime:
(medicină) eczemă, eritem, exantem, urticare, (popular) blândă.
Prociti, verb
Sinonime:
a admonesta, a asculta, a bodogăni, a certa, a chestiona, a cicăli, a citi din nou, a dăscăli, a dojeni, a examina recapitulativ, a examina oral, a examina, a flecări, a interoga, a îndruga, a întreba (la o materie învățată), a moraliza, a mustra (cu blândețe), a pălăvrăgi, a plictisi, a recita, a reciti, a repeta, a sâcâi, a sporovăi, a trăncăni.
Dumesnicie, substantiv (învechit)
Sinonime:
blândețe, (variantă) domesnicie.
Omenesc, adjectiv
Sinonime:
afabil, altruist, android, antropoid, binefăcător, binevoitor, blând, caritabil, clar, clement, convenabil, filantrop, generos, indulgent, inteligibil, muritor, pământean, pământesc, plin de omenie, prietenos, rezonabil, social, terestru, terian, tolerant, uman, umanitar, umanoid, (popular) creștinesc, (popular) țărănesc.
Pâşin, adjectiv (regional)
Sinonime:
agreabil, blajin, blând, bun, domol, fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, liniștit, megaloman, mândru, orgolios, pașnic, plăcut, reticent, reținut, rezervat, rușinos, semeț, sfiicios, sfios, timid, trufaș, țanțoș, vanitos, (variantă; regional) pășin.
Dolce, adverb
Sinonime:
(muzică) cu blândețe, delicat, dulce, lin, piano; (sintagmă; dolce vita) dolce farniente, viaţă uşoară de lux şi trândăvie, (literal) viață frumoasă.
Bonom, adjectiv
Sinonime:
blajin, blând, debonar, simplu.
Nerău, substantiv (învechit)
Sinonime:
blândețe, bunătate, curățenie, dragoste, nerăutate.
Mansuet, adjectiv
Sinonime:
blajin, blând, bun, domol, indulgent, pașnic.
Îmblânzire, substantiv
Sinonime:
blândețe, calmare, domesticire, domolire, îmblânzeală, îmbunare, împăcare, liniștire, mângâiere, potolire, (figurat) atenuare, (învechit) blânzire, (învechit) dumesnicire.
Îmblânzit, adjectiv
Sinonime:
blând, calmat, domesticit, domolit, liniștit, potolit, (învechit) blânzit.
Dulcoare, substantiv (învechit)
Sinonime:
blândețe, bunătate, dulceață, (figurat) grație, (figurat) plăcere.
Omenit, adjectiv (învechit)
Sinonime:
amabil, binevoitor, blând, bun, cinstit, cumsecade, îngăduitor, înțelegător, omenos, onest, onorabil, onorat, prețuit, respectabil, respectat, stimabil, stimat, venerabil.
Înmuia, verb
Sinonime:
a (se) domoli, a (se) îmblânzi, a (se) potoli, a atenua, a calma, a descrește, a diminua, a fi mai blând, a liniști, a micșora, a modera, a muia, a pondera, a reduce, a scădea, a slăbi, a tempera, a uda, a umezi, (popular) a întinge.
Îngăduitoriu, adjectiv (învechit)
Sinonime:
blând, bun, concesiv, iertător, indulgent, împăciuitor, îngăduitor, înțelegător, răbdător, tolerant.
Blajinătate, substantiv
Sinonime:
blândețe, bunătate.
Molcomiș, adverb (învechit și popular)
Sinonime:
abia auzit, blând, încet, lin, pe furiș, pe tăcute, ușor; (variante) mâlcomiș, mâlcomișul, molconieș, mulcomiș.
Mâlcomișare, substantiv (învechit)
Sinonime:
blândețe, îngăduință, smerenie.
Afabilitate, substantiv
Sinonime:
afecțiune, amabilitate, amenitate, blândețe, bunăvoință, civilitate, condescendență, cordialitate, curtenie, curtoazie, gentilețe, omenie, politețe, prietenie, serviabilitate, sociabilitate, (figurat) căldură, (învechit) peripiisis.
