Bunăvoinţă, substantiv feminin Sinonime:
îngăduinţă, amabilitate, tragere de inimă; râvnă, zel, sârg; afecţiune, cordialitate, prietenie.
Amabilitate, substantiv feminin
Sinonime:
afabilitate, amenitate, atenție, atitudine amabilă, bunătate, bunăvoință, cavalerism, civilitate, complezență, compliment, comportare amabilă, comunicativitate, condescendență, culanță, curtoazie, galanterie, gentilețe, grațiozitate, îndatorare, manieră, mansuetudine, măgulire, obliganță, politețe, prevenire, prietenie, serviabilitate, sociabilitate, solicitudine, (figurat) căldură, (învechit) complăcere, (învechit) complezanță, (învechit) filotimie, (învechit) gentileță, (învechit) libov, (învechit) politeță, (învechit) priință, (învechit) tropos, (rar) curtenie.
Atenţie, substantiv feminin Sinonime:
concentrare, băgare de seamă, grijă, interes; (figurat) amabilitate, solicitudine, bunăvoinţă, politeţe; cadou, dar. Atenţie, interjecție
Sinonime:
păzea! piua! şase! şest! zexe!
Bunătate, substantiv feminin Sinonime:
buneţe, cumsecădenie, omenie, generozitate, bunăvoinţă, amabilitate, blândeţe, îngăduinţă.
Cavalereşte, adverb Sinonime:
cu politețe, cu amabilitate, cu bunăvoinţă; sincer, deschis, pe faţă.
Cavalerism, substantiv neutru Sinonime:
vitejie, eroism; politeţă, amabilitate, bunăvoinţă, generozitate, cinste; onestitate, sinceritate, lealitate.
Complezenţă, substantiv feminin Sinonime:
amabilitate, bunăvoinţă, servilitate.
Glacial (glacială), adjectiv
Sinonime:
de gheaţă, distant, îngheţat, hibernal, lipsit de bunăvoință, lipsit de căldură, lipsit de prietenie, marmorean, neprietenos, nesociabil, polar, rece, rezervat.
Gratie, substantiv feminin
Sinonime:
bară de metal, grătar, grilaj, grilă, rețea, spalier, spetează, vergea, zăbrea, (popular) ostreţ, (Transilvania) roştei. Graţie, substantiv feminin
Sinonime:
avantaj, bunăvoință, concesie, dar, delicateţe, drăgălăşenie, eleganţă, favoare, fineţe, gingăşie, graţiere, har, milă, mlădiere, protecţie, supleţe, zvelteţe, (învechit) măiestrie, (plural) farmece, (plural) nuri. Graţie, prepoziție
Sinonime:
cu ajutorul, datorită, mulțumită.
Îngăduinţă, substantiv feminin
Sinonime:
amânare, aprobare, asentiment, autorizație, bunăvoinţă, clemenţă, generozitate, iertare, indulgenţă, încuviinţare, îngăduire, înţelegere, mărinimie, milă, păsuială, păsuire, permisiune, răgaz, toleranţă, voie, (învechit și popular) milostenie, (învechit) priință, (învechit) răbdare, (popular) îngăduială, (rar) tolerantism, (turcism învechit) musaadea.
Înţelegere, substantiv feminin Sinonime:
pricepere, cunoaştere, pătrundere; bunăvoinţă, comprehensiune, bunătate, generozitate; acord, învoială, angajament, consens.
Mărinimie, substantiv feminin
Sinonime:
bărbăție, bravură, bunătate, bunăvoinţă, culanță, curaj, cutezanță, dărnicie, dârzenie, forță morală, generozitate, încumetare, îndrăzneală, îngăduință, înțelegere, liberalitate, milă, munificență, neînfricare, noblețe, semeție, temeritate, (familiar) galantonie, (figurat) larghețe, (învechit și popular) milostenie, (învechit) filotimie, (învechit) magnanimitate, (învechit) marinimie, (învechit) marinimozitate, (învechit) mărime, (învechit) priință, (turcism învechit) musaadea.
Milă, substantiv feminin Sinonime:
compătimire, îndurare; pomană, milostenie; mizerie, tristeţe, melancolie, jale; bunăvoinţă, bunătate, indulgenţă, graţie.
Milostenie, substantiv feminin
Sinonime:
ajutor, altruism, binefacere, bunăvoință, clemenţă, danie, grație, har, iertare, indulgenţă, îndurare, îngăduință, înțelegere, mărinimie, milă, milostivire, ofrandă, pomană.
Milostivire, substantiv feminin Sinonime:
milă, îndurare, compătimire, înduioşare, bunăvoință, binefacere, pomană, dar; dărnicie, generozitate, bunătate, clemenţă.
Neînţelegere, substantiv feminin
Sinonime:
animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergenţă, gâlceavă, învrăjbire, lipsă de bunăvoință, lipsă de înțelegere, litigiu, vrajbă, zâzanie, (Bucovina și Transilvania) șcort, (figurat) ciocnire, (grecism învechit) filonichie, (învechit și popular) price, (învechit și popular) pricină, (învechit și popular) sfadă, (învechit și regional) pricaz, (învechit și regional) scârbă, (învechit și regional) toi, (învechit) dezunire, (învechit) gâlcevire, (învechit) împoncișare, (învechit) județ, (învechit) neașezare, (învechit) neunire, (învechit) pâră, (învechit) pricinuire, (învechit) pricire, (învechit) prigoană, (învechit) prigonire, (învechit) zavistie, (învechit) zurbavă, (livresc, figurat) fricțiune, (Moldova și Transilvania) poară, (popular și familiar) cârcotă, (popular și familiar) dihonie, (popular și familiar) râcă, (popular) harță, (regional) bucluc, (regional) hâră, (regional) poancă, (regional) sfădălie, (regional) zoală.
Prieteneşte, adverb
Sinonime:
amical, bine, binevoitor, camaraderește, colegial, cu bunăvoinţă, cu prietenie, deschis, dezinteresat, franc, loial, prietenos, sincer, tovărășește.
Solicitudine, substantiv feminin
Sinonime:
amabilitate, ataşament, atenţie, bunăvoință, grijă, închietudine, înţelegere, prevenire, prietenie, (învechit) preveniență, (învechit) prevenție.
Complăcere, substantiv
Sinonime:
amabilitate, bunăvoinţă, serviabilitate.
Obliganță, substantiv
Sinonime:
amabilitate, bunăvoință.
Grațiozitate, substantiv
Sinonime:
(adesea ironic) amabilitate (excesivă), atitudine curtenitoare, bunăvoință politicoasă, politețe plină de bunăvoință.
Venie, substantiv
Sinonime:
bunăvoință, iertare, indulgență, pronie, suplicare.
Protimie, substantiv
Sinonime:
ardoare, bunăvoință, întâietate, precădere, preponderenţă, primat, primordialitate, prioritate, râvnă, sârguinţă, străduinţă, zel.
Benevolență, substantiv
Sinonime:
(livresc) bunăvoință.
Serviabilitate, substantiv
Sinonime:
amabilitate, bunăvoinţă, civilitate, complăcere, complezenţă, disponibilitate, gentilețe, obliganță, priinţă.
Musaadea, substantiv
Sinonime:
(învechit) bunăvoință, favoare, îngăduință, înțelegere, mărinimie, milă, protecție; licență, permis.
Favor, substantiv
Sinonime:
ajutor, avantaj, benedicțiune, bine, binefacere, bunăvoință, cinste, complezență, concesie, considerație, credit, dispensă, favoare, grație, hatâr, liberalitate, privilegiu, protecție, serviciu, stimă.
Neamabil, adjectiv
Sinonime:
lipsit de bunăvoință, nepoliticos, obraznic.
Omeneşte, adverb
Sinonime:
binevoitor, cu bunăvoință, cu omenie, cumsecade.
Binevoință, substantiv
Sinonime:
bunăvoință.
Bunătămare, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
bunătate, bunăvoință.
Priinţă, substantiv (popular)
Sinonime:
ajutor, amabilitate, bunăvoință, câștig, cinste, credință, devotament, fidelitate, folos, îngăduință, înțelegere, mărinimie, milă, necesitate, prietenie, profit, serviabilitate, serviciu, simpatie, statornicie, trebuință, utilitate, (învechit) prielnicie.
Proeresis, substantiv (învechit)
Sinonime:
bunăvoință, generozitate, intenție bună, râvnă, silință, sârg, zel, (învechit) proeres, (învechit) proeresie, (învechit) proeris, (învechit) proerisis.
Proeres, substantiv (învechit)
Sinonime:
bunăvoință, intenție bună, (variantă) proeresis.
Proerisi, verb (învechit)
Sinonime:
a se îndura, a se milostivi, a-și manifesta bunăvoința, a-și manifesta generozitatea, (variantă) a se proeresi.
Prevenință, substantiv (învechit)
Sinonime:
act de bunăvoință, prevenire.
Afabilitate, substantiv
Sinonime:
afecțiune, amabilitate, amenitate, blândețe, bunăvoință, civilitate, condescendență, cordialitate, curtenie, curtoazie, gentilețe, omenie, politețe, prietenie, serviabilitate, sociabilitate, (figurat) căldură, (învechit) peripiisis.
Proerisit, substantiv (învechit)
Sinonime:
bunăvoință.
Îmbunăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
adulare, bunăvoință, îmbunare, înduplecare, lingușire.
