Nobleţe, substantiv feminin Sinonime:
cavalerism; generozitate, mărinimie, bunătate; distincţie, eleganţă, graţie.
Blândeţe, substantiv feminin Sinonime:
bunătate, îngăduinţă, clemenţă, toleranţă, noblețe, calm, omenie, prietenie.
Delicateţe, substantiv feminin
Sinonime:
atenție, discreție, finețe, firavitate, fragilitate, gingăşie, graţie, nobleţe, politețe, suavitate, subtilitate, (învechit) delicatență, (variantă) delicateță.
Filantropie, substantiv feminin Sinonime:
caritate, mărinimie, dărnicie, generozitate, nobleţe; dar, donaţie.
Fineţe, substantiv feminin
Sinonime:
delicateţe, gingășie, grație, gracilitate, eleganță, șarm, suplețe, tenuitate; acuitate, subtilitate, ingeniozitate, agerime, perspicacitate, sagacitate; nobleţe, diplomație, distincţie, rafinament, rafinare, sensibilitate, tact.
Generozitate, substantiv feminin
Sinonime:
altruism, atitudine generoasă, bunătate, caritate, clemență, cumsecădenie, dărnicie, filantropie, galantonie, largheţe, liberalitate, magnanimitate, mansuetudine, mărinimie, munificență, nobleţe.
Mărinimie, substantiv feminin
Sinonime:
bărbăție, bravură, bunătate, bunăvoinţă, culanță, curaj, cutezanță, dărnicie, dârzenie, forță morală, generozitate, încumetare, îndrăzneală, îngăduință, înțelegere, liberalitate, milă, munificență, neînfricare, noblețe, semeție, temeritate, (familiar) galantonie, (figurat) larghețe, (învechit și popular) milostenie, (învechit) filotimie, (învechit) magnanimitate, (învechit) marinimie, (învechit) marinimozitate, (învechit) mărime, (învechit) priință, (turcism învechit) musaadea.
Titrat (titrată), adjectiv
Sinonime:
licenţiat; care posedă un titlu de noblețe.
Aristocraţie, substantiv
Sinonime:
aristocrațime, boierime, castă, clasă nobilă, elită, nobilime, oligarhie, (anglicism) gentry, (grecism învechit) evghenie, (învechit) blagorodnicie, (învechit) blagorodnie, (învechit) nobilitate, (învechit, la plural) neamuri, (rar) noblețe, (regional) boieret.
Arhonie, substantiv (învechit)
Sinonime:
boierie, căftănie, noblețe.
Evghenie, substantiv
Sinonime:
aristocraţie, boierie, boierime, nobilime, nobleţe.
Filotimie, substantiv
Sinonime:
culanţă, dărnicie, galantonie, generozitate, larghețe, mărinimie, noblețe sufletească.
Elevație, substantiv
Sinonime:
augmentație, distincție, eminență, grandoare, înălțime morală, nobleță, noblețe, rafinament, sublimitate, superioritate; colină, înălțime, monticul; (variantă) elevațiune.
Nobleță, substantiv
Sinonime:
aristocrație, caracter nobil, distincție, eleganță, generozitate, însușire morală superioară, nobilime, nobilitate, noblețe, (grecism învechit) evghenie.
Burghezime, substantiv
Sinonime:
aristocrație, burghezie, clasă dominantă, elită, nobilime, noblețe; orășenime.
Arhondologie, substantiv (învechit)
Sinonime:
heraldică, istorie a nobilimii, noblețe, (învechit) arhontologhie, (învechit) arhontologiu.
Magnanimitate, substantiv
Sinonime:
bunătate, clemență, culanță, dărnicie, generozitate, mansuetudine, mărinimie, noblețe sufletească.
Şah, substantiv
Sinonime:
(joc) minișah, (franţuzism învechit) eşec, (învechit) şatrange; (Persia și Iran, titlu de noblețe) împărat, padişah, rege, sultan, suveran, şahinşah, (învechit) șac; (învechit) alineat, parafă, viză.
Blagorodnicie, substantiv (învechit)
Sinonime:
aristocrație, excelență, nobilime, noblețe, (învechit) evghenie, (învechit) panevghenie, (variantă) blagorodie, (variantă) blagorodnie.
Cilibilic, substantiv (turcism învechit)
Sinonime:
curtenie, gentilețe, noblețe, politețe, (învechit și regional) cilibic, (învechit) celibilâc, (variantă) celibilic, (variantă) cilibilâc.
Noblesă, substantiv (învechit)
Sinonime:
noblețe.
Conte, substantiv
Sinonime:
(titlu de noblețe) ban, earl, graf, iarl, jarl, (regional) gabur, (regional) grof, (regional) iof.
