Cunoaştere, substantiv
Sinonime:
înţelegere, percepţie, pricepere, (învechit) ştiinţă, ştire, ştiutură, stăpânire, posedare.
Comprehensiune, substantiv feminin
Sinonime:
comprehensibilitate, comprehensivitate, conținut, cunoaștere, cunoștință, inteligibilitate, intensiune, înțelegere, pătrundere, pricepere, (învechit) iscusenie.
Destoinicie, substantiv feminin
Sinonime:
abilitate, aptitudine, capacitate, competență, cunoaștere temeinică, demnitate, dexteritate, dibăcie, diligență, eminență, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemânare, înțelegere, moștenire, pătrundere, pregătire, pricepere, sârguință, seriozitate, știință, talent, ușurință, valoare, vrednicie, (învechit și popular) hărnicie, (învechit și regional) meșterie, (învechit) iscusire, (învechit) marafet, (învechit) merit, (învechit) nimereală, (învechit) nimerire, (învechit) perilipsis, (învechit) piotimie, (învechit) practică, (învechit) precepătură, (învechit) pricepătură, (învechit) priceput, (învechit) vârtoșie, (învechit) vârtute, (învechit) volnicie, (popular) meșteșug, (popular) meșteșugire, (regional) apucătură, (regional) pamet, (regional) pricepuție, (variantă) (învechit) dostoinicie.
Erudiţie, substantiv feminin
Sinonime:
învăţătură, ştiinţă, cultură intensă, cultură vastă, (familiar) savantlâc, epistemă, gnoză, gnosticism, umanism, omnisciență, cunoaștere.
Gnoseologie, substantiv feminin
Sinonime:
cunoaştere, (articulat) teoria cunoaşterii, noetică.
Înţelegere, substantiv feminin Sinonime:
pricepere, cunoaştere, pătrundere; bunăvoinţă, comprehensiune, bunătate, generozitate; acord, învoială, angajament, consens.
Înţelepciune, substantiv feminin Sinonime:
cunoaştere, bună judecată, cuminţenie; ştiinţă, filozofie; prudenţă, chibzuinţă, socoteală.
Percepţie, substantiv feminin
Sinonime:
comprehensiune, concepție, cunoaştere, cunoștință, gândire, imagine, înțelegere, preștiință, pricepere, reflectare, viziune; administraţie financiară, colectă, fisc, recuperare, (regional) perceptorat, (Transilvania) perceptorie; (variantă) percepțiune.
Ştiinţă, substantiv feminin Sinonime:
cunoaştere, pregătire, instrucţie, învăţătură, erudiţie, (figurat) carte.
Ştire, substantiv feminin Sinonime:
veste, înştiinţare, noutate, informaţie, comunicare; cunoaştere, aprobare, învoire, permisie, autorizaţie.
Cultură, substantiv feminin
Sinonime:
agricultură, grădinărit; bagaj de cunoștințe, cunoaştere; civilizație, educație, instrucție, erudiţie.
Stăpânire, substantiv
Sinonime:
posedare, proprietate, posesiune; cârmuire, guvern, autoritate; ocupaţie, dominaţie; cunoaştere; abținere, cumpăt, reținere; influenţă, înrâurire, putere, stat, ţară.
Psihologie, substantiv
Sinonime:
concepție, cunoaștere, introspecție, mentalitate, penetrație; etologie, metafizică; (psihologia limbajului) psiholingvistică, psihologie lingvistică; (psihologie abisală) psihanaliză; (psihologie animală) zoopsihologie; (psihologie fiziologică) psihofiziologie.
Omnisciență, substantiv
Sinonime:
cunoaștere, știință, (învechit) omnisciință.
Necunoaştere, substantiv
Sinonime:
ignoranță, lipsă de cunoaștere, neştiinţă.
Gnoză, substantiv
Sinonime:
credință, credo, cult, cunoaștere, dogmă, epistemă, ezoterism, gnosticism, religie, teozofie.
Știutură, substantiv
Sinonime:
cunoaștere, înțelegere, percepere, pricepere, sesizare.
Epistemă, substantiv
Sinonime:
civilizație, cogniție, cultură, cunoaștere, erudiție, (învechit) erudițiune, gnoză, omnisciență, umanism.
Posedare, substantiv
Sinonime:
cunoaștere (temeinică), deținere, dominare, posesiune, stăpânire.
Precepătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
abilitate, competență, cunoaștere temeinică, iscusință, îndemânare, pregătire.
Atotștiință, substantiv (învechit)
Sinonime:
cunoaștere nelimitată, omnisciență, știință universală.
Înțelepție, substantiv (învechit)
Sinonime:
chibzuință, cunoaștere, înțelepciune, judecată, prudență.
