Poruncă, substantiv feminin Sinonime:
ordin, comandă, dispoziţie, obligaţie.
Comanda, verb
Sinonime:
a da ordin, a da dispoziţii, a ordona, a porunci, a dispune, a cere, a impune; (tehnică) a controla, a regla; a gestiona, a conduce; a decreta, a dicta, a obliga; a necesita, a vrea. Comandă, substantiv feminin
Sinonime:
dispoziţie, poruncă, ordin; solicitare, cerere; conducere; consumație; (tehnică) element de meniu, levier, manetă, reglaj, telecomandă, volan. Comânda, verb
Sinonime:
a pomeni; a jertfi, a sacrifica.
Comandament, substantiv neutru
Sinonime:
autoritate, organ de comandă, organ de conducere, putere, stat-major, ștab; canon, cerință, comandă, decalog, exigență, imperativ, intimare, lege, necesitate, nevoie, normă, obligație, ordin, poruncă, precept, pretenție, regulă, trebuință, ucaz, ultimat, ultimatum.
Decizie, substantiv feminin
Sinonime:
hotărâre, sentinţă, decret, rezoluţie, ordin, poruncă, voinţă; dârzenie, fermitate, intransigenţă, neclintire, neînduplecare, nestrămutare, neşovăire, statornicie.
Dispoziţie, substantiv feminin
Sinonime:
stare sufletească; hotărâre, ordin, indicaţie, normă, prescripţie, prevedere, (învechit şi regional) rost, (învechit) prescript, clauză, poruncă, (popular) porunceală, (învechit) aşezământ, carte, farmuta, învăţătură, mandat, orânduială, orânduire, pitac, poruncită, povelenie, povelire, pravilă, rânduială, strânsoare, şart, tertip, ucaz, (rusism învechit) pricaz, consemn, situaţie, stare; (la plural) toane, voie, (regional, la plural) duşi, poftă, tendinţă.
Imperativ, substantiv neutru Sinonime:
necesitate, obligaţie, cerinţă, poruncă (a vremii).
Mandat, substantiv neutru
Sinonime:
comandă, instrucţiune, împuternicire, însărcinare, ordin, poruncă, procură, septenat, solie.
Norma, verb
Sinonime:
a aranja, a fixa, a legifera, a orândui, a reglementa, a stabili. Normă, substantiv feminin
Sinonime:
canon, cartă, cod, convenție, criteriu, cutumă, directivă, dispoziție, indicație, instrucțiune, îndrumare, învățătură, lege, model, normativ, precept, prescripție, prevedere, principiu, protocol, rânduială, recomandare, regulă, standard, tipic, (învechit și regional) rost, (învechit) mărturie, (învechit) porunceală, (învechit) poruncită, (învechit) pravilă, (învechit) prescript, (învechit) regulativ, (învechit) tocmeală, (popular) poruncă, (rar) semn.
Ordin, substantiv neutru Sinonime:
dispoziţie, poruncă, comandă; decoraţie, distincţie.
Pitac, substantiv masculin (învechit)
Sinonime:
patacă; (botanică) (pitacu-dracului) (regional) lămâiţă, urechea-babei; ban, gologan, para, piţulă, sfanţ, sorocovăţ, pataşcă, franc, autorizaţie, decret, dispoziţie, hotărâre, ordin, ordonanţă, permis, plângere, poruncă, reclamaţie.
Pristav, substantiv masculin (învechit) Sinonime:
crainic, vestitor; ispravnic, vătaf; ordonanţă, ordin, poruncă.
Strânsoare, substantiv feminin
Sinonime:
agoniseală, agonisire, agonisită, apăsare, asuprire, avere, bogăţie, calvar, canon, caznă, chin, colică, constrângere, contractare, contracție, convulsie, crampă, dificultate, dispoziție, durere, economie, exploatare, forță, hotărâre, impas, îmbrățișare, îmbrățișat, împilare, încleștare, încurcătură, înghesuială, îngrădire, îngustime, înlănțuire, năpăstuire, opresiune, oprimare, ordin, patimă, pedeapsă, persecutare, persecuție, poruncă, presiune, prigoană, prigonire, recoltă, rod, sancțiune, schingiuire, schingiuit, silă, silnicie, spasm, strâmtoare, strângere, strâns, suferință, supliciu, supraveghere strictă, tetanie, tortură, urgisire, violență, zgârcire, (învechit) colecție, (plural) bunuri.
Zisă, substantiv feminin
Sinonime:
afirmaţie, aserțiune, cuvânt, declarație, mărturisire, propoziție, proverb, relatare, spusă, vorbă, zicală, zicătoare, (învechit) voroavă, (astăzi rar) parolă, (figurat) gură; (învechit) îndemn, ordin, poruncă, sfat.
Ucaz (ucazuri), substantiv neutru
Sinonime:
decret, dispoziție, edict (de țar), hotărâre, ordin, ordonanță, poruncă.
Digeste, substantiv la plural
Sinonime:
(culegere de hotărâri și decrete alcătuită la porunca împăratului Iustinian) pandecte.
Farmuta, substantiv
Sinonime:
dispoziţie, hotărâre, ordin, poruncă.
Pricăz, substantiv
Sinonime:
animozitate, ceartă, conflict, daună, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispoziţie, dispută, divergenţă, gâlceavă, hotărâre, învrăjbire, litigiu, neînţelegere, ordin, pagubă, pierdere, poruncă, prejudiciu, stricăciune, vrajbă, zâzanie.
Povelenie, substantiv
Sinonime:
(învechit) dispoziție, hotărâre, lege, ordin, poruncă, regulă.
Porunceală, substantiv
Sinonime:
(popular) dispoziție, hotărâre, învățătură, normă, ordin, poruncă, precept, principiu, regulă, (variantă) poronceală.
Poruncită, substantiv
Sinonime:
dispoziție, hotărâre, învățătură, normă, ordin, poruncă, precept, principiu, regulă.
Povelire, substantiv
Sinonime:
(învechit) dispoziție, hotărâre, ordin, poruncă, povelenie.
Orânduire, substantiv
Sinonime:
aranjare, clasare, decizie, dispoziție, formațiune (socială), hotărâre, întocmire, învestire, ordin, organizare, poruncă, regim, reglementare, regulare, repartizare, sistem, societate, stabilire, (învechit) regularisire, (orânduire economică) bază economică; (orânduire feudală) feudalism, feudalitate, societate feudală.
Ordinanț, substantiv (învechit)
Sinonime:
ordin, poruncă; ordonanță, (învechit) vistavoi, (soldat) servitor.
Îndreptare, substantiv
Sinonime:
ameliorare, ameliorație, călăuzire, conducere, corectare, corectiv, corectură, corijare, dezdoire, dezvinovățire, dirijare, fortificare, ghidare, îmbunătățire, îndreptat, îndreptățire, îndrumare, îndrumat, înfiripare, însănătoșire, întărire, întremare, înzdrăvenire, lecuire, netezire, nivelare, normalizare, orientare, pretext, reconfortare, rectificare, redresare, refacere, remediere, restabilire, retuș, retușare, ridicare, schimbare, scuzare, tămăduire, tonificare, vindecare, (figurat) reparare, (învechit și figurat) sculare, (învechit și figurat) sculătoare, (învechit și popular) împuternicire, (învechit) document oficial, (învechit) dreptate, (învechit) îndireptare, (învechit) îndreptăciune, (învechit) mântuire, (învechit) poruncă, (învechit) principiu conducător, (învechit) răsplată, (învechit) sănătoșare, (învechit) sentință, (învechit) tămăduință, (învechit) vracevanie, (învechit; la plural) act justificativ, (popular) tămăduială, (rar) reconfort, (rar) rectificație.
Îndreptat, adjectiv
Sinonime:
ameliorat, cinstit, ciulit, corect, corectat, dezdoit, drept, fortificat, îmbunătățit, înfiripat, însănătoșit, întărit, întremat, înzdrăvenit, lecuit, netezit, nivelat, răsplătit, reconfortat, rectificat, refăcut, restabilit, ridicat, scuzat, tămăduit, tonificat, vindecat, (învechit) dezvinovățit, (învechit) îndereptat, (învechit) mântuit, (învechit) reorganizat, (învechit) sănătoșat, (Moldova) pribolit. Îndreptat, substantiv
Sinonime:
îndreptare, pretext, scuzare, (învechit) dezvinovățire, (învechit) dreptate, (învechit) mântuire, (învechit) poruncă, (învechit) răsplată, (învechit) sentință.
