Dispoziţie, substantiv feminin
Sinonime:
stare sufletească; hotărâre, ordin, indicaţie, normă, prescripţie, prevedere, (învechit şi regional) rost, (învechit) prescript, clauză, poruncă, (popular) porunceală, (învechit) aşezământ, carte, farmuta, învăţătură, mandat, orânduială, orânduire, pitac, poruncită, povelenie, povelire, pravilă, rânduială, strânsoare, şart, tertip, ucaz, (rusism învechit) pricaz, consemn, situaţie, stare; (la plural) toane, voie, (regional, la plural) duşi, poftă, tendinţă.
Bucurie, substantiv feminin Sinonime:
încântare, jovialitate, mulţumire, satisfacţie, bună dispoziţie, desfătare, veselie, voioșie.
Chemare, substantiv feminin Sinonime:
solicitare, apel, poftire, invitaţie, invocare; ordin, dispoziţie, citaţie, convocare; (figurat) înclinaţie, pasiune, vocaţie, aptitudine, talent; menire, misiune, rol, scop.
Circulară, substantiv feminin Sinonime:
dispoziţie, ordin, directivă, adresă.
Clauză, substantiv feminin
Sinonime:
(termen juridic) condiţie, dispoziţie, prevedere, precizare, menţiune, punct, stipulare, stipulaţie, termen, (învechit şi popular) tocmeală, (învechit) şart.
Comanda, verb
Sinonime:
a da ordin, a da dispoziţii, a ordona, a porunci, a dispune, a cere, a impune; (tehnică) a controla, a regla; a gestiona, a conduce; a decreta, a dicta, a obliga; a necesita, a vrea. Comandă, substantiv feminin
Sinonime:
dispoziţie, poruncă, ordin; solicitare, cerere; conducere; consumație; (tehnică) element de meniu, levier, manetă, reglaj, telecomandă, volan. Comânda, verb
Sinonime:
a pomeni; a jertfi, a sacrifica.
Consemn, substantiv neutru
Sinonime:
comandament, cuvânt de ordine, directivă, dispoziţie, ghid, instrucțiune, lozincă, manual, mod de operare, ordin, parolă, procedură, regulament, regulă, vademecum; pedeapsă, privațiune, (învechit) privație, (învechit) puniție; (învechit) consigniu.
Decret, substantiv neutru
Sinonime:
decizie, hotărâre, dispoziţie, ordonanţă, edict; (învechit) ofis, pitac, ucaz.
Directivă, substantiv feminin
Sinonime:
instrucţiune, indicaţie, normă, dispoziţie, ordin, îndrumare, normativ, recomandare, (învechit) regulativ. Directiva, verb
Sinonime:
a direcționa.
Disponibil (disponibilă), adjectiv
Sinonime:
liber, fără obligaţii, la dispoziţie, neocupat, (învechit) slobod, (învechit) prisoselnic, utilizabil; vacant, vid.
Dispune, verb
Sinonime:
a alege cu fermitate, a aranja, a așeza, a avea (la dispoziție), a bate, a birui, a clasa, a clasifica, a comanda, a da dispoziții, a decide, a decreta, a deveni vesel, a distribui, a fi în voie bună, a fixa, a grupa, a hotărî, a împărți, a întocmi, a întrece, a învinge, a orândui, a ordona, a organiza, a petrece, a porunci, a poseda, a potrivi, a pune, a râde, a rândui, a repartiza, a se amuza, a se bucura, a se desfăta, a se distra, a se folosi după bunul plac, a se înveseli, a se veseli, a sistematiza, a stabili, a statornici, a stipula, (învechit) a conduce, (învechit) a dispoza, (învechit) a dispozarisi, (învechit) a drege, (învechit) a învăța, (învechit) a judeca, (învechit) a lega, (învechit) a libovi, (învechit) a poveli, (învechit) a se distrage, (învechit) a se eglendisi, (învechit) a tocmi, (popular) a chiti, (popular) a soroci, (prin Banat și Transilvania) a priti, (rar) a prescrie.
Har, substantiv neutru Sinonime:
dar, talent, dispoziţie, însuşire, calitate; slavă, graţie. Hâr, interjecție
Sinonime:
mâr!
Indispoziție, substantiv feminin
Sinonime:
agitație, amăreală, boală ușoară, deranjament, indigestie, indispunere, mahmureală, mâhnire, mocneală, neliniște, plictis, plictiseală, posomorală, posomoreală, proastă dispoziție, prodrom, racilă, răuț, supărare, surescitare, tensiune, urât, (fiziologie) ciclu, (fiziologie) menstruație, (fiziologie) period, (învechit și familiar) parapon, (învechit și popular) voie rea, (învechit) îndemână, (învechit) nedispozițiune, (învechit) stenahorie, (învechit) zaiflâc, (rar) mahmurie, (regional și familiar) pântecăraie, (regional) bănat, (regional) dălăceală, (regional) pioceală, (regional) pircoteală, (regional) terteleag, (variantă) (învechit) indispozițiune.
Jovialitate, substantiv feminin
Sinonime:
alegrețe, bună dispoziție, comunicativitate, veselie, voioșie.
Lege, substantiv feminin
Sinonime:
acțiune, autoritate, canon, cartă, cauză, cod, condamnare, confesiune, constituție, consuetudine, credinţă, cult, cutumă, datină, decizie, decret, dispoziţie, drept, dreptate, echitate, fel, hotărâre, judecată, justiție, normă, obicei, obiceiul pământului, obligaţie, ordin, ordonanță, osândă, pedeapsă, precept divin, proces, putere, rânduială, regulament, regulă, religie, rezoluție, rit, sentință, statut, tipic, tradiţie, tribunal, uz, uzanță, verdict, (învechit și popular) ucaz, (învechit) codice, (învechit) edict, (învechit) firman, (învechit) legiuire, (învechit) pravilă, (învechit) reglement, (învechit) testament; (lege logică) expresie validă, tautologie, teză logică.
Legiuire, substantiv feminin (învechit și popular)
Sinonime:
dispoziție, judecare, judecată, legalizare, lege, legiferare, legislație, normă, reglementare, (învechit) pravilă.
Măsura, verb Sinonime:
a evalua, a cântări, a calcula; a limita, a proporţiona. Măsură, substantiv feminin Sinonime:
cantitate, mărime, întindere; (figurat) dispoziţie, hotărâre, ordin; procedeu, modalitate, manieră, mijloc, metodă, chip, fel; valoare, putere, tărie, forţă, grad; moderaţie, cumpătare, chibzuinţă, înfrânare, reţinere, abţinere, limită, stăpânire, echilibru.
Norma, verb
Sinonime:
a aranja, a fixa, a legifera, a orândui, a reglementa, a stabili. Normă, substantiv feminin
Sinonime:
canon, cartă, cod, convenție, criteriu, cutumă, directivă, dispoziție, indicație, instrucțiune, îndrumare, învățătură, lege, model, normativ, precept, prescripție, prevedere, principiu, protocol, rânduială, recomandare, regulă, standard, tipic, (învechit și regional) rost, (învechit) mărturie, (învechit) porunceală, (învechit) poruncită, (învechit) pravilă, (învechit) prescript, (învechit) regulativ, (învechit) tocmeală, (popular) poruncă, (rar) semn.
Oferi, verb Sinonime:
a da, a pune la dispoziţie, a prezenta.
Ordin, substantiv neutru Sinonime:
dispoziţie, poruncă, comandă; decoraţie, distincţie.
Ordine, substantiv feminin Sinonime:
rânduială, disciplină, regulă; orânduire, dispoziţie, înşiruire, orânduială.
Ordonanţă, substantiv feminin Sinonime:
dispoziţie, ordin, hotărâre, sentinţă, decizie.
Orânduială, substantiv feminin Sinonime:
rânduială, ordine, disciplină, orânduire; hotărâre, dispoziţie, ordin.
Pitac, substantiv masculin (învechit)
Sinonime:
patacă; (botanică) (pitacu-dracului) (regional) lămâiţă, urechea-babei; ban, gologan, para, piţulă, sfanţ, sorocovăţ, pataşcă, franc, autorizaţie, decret, dispoziţie, hotărâre, ordin, ordonanţă, permis, plângere, poruncă, reclamaţie.
Poftă, substantiv feminin Sinonime:
dorinţă, dispoziţie, chef, plăcere; toană, capriciu, moft.
Poruncă, substantiv feminin Sinonime:
ordin, comandă, dispoziţie, obligaţie.
Poziţie, substantiv feminin
Sinonime:
alură, amplasare, aşezare, atitudine, caz, circumstanță, condiție, conjunctură, demnitate, dispoziție, figură, graviditate, ipostază, împrejurare, loc, opinie, orientare, părere, port, post, postură, poză, profesiune, punct de vedere, rang, sarcină, situare, situație (socială), stare, treaptă, ținută, unghi, (figurat) context, (învechit) împrejur-stare, (învechit) încunjurare, (învechit) peristas, (învechit) pozițiune, (învechit) prilejire, (învechit) stat, (rar) stațiune.
Pravilă, substantiv feminin (învechit) Sinonime:
lege, dispoziţie, normă.
Prescripţie, substantiv feminin Sinonime:
obligaţie, dispoziţie, prevedere; recomandaţie, reţetă; anulare, stingere, pierdere.
Rânduială, substantiv feminin Sinonime:
ordine, şir, regulă, obicei, datină, lege, canon, normă, dispoziţie, directivă; ceremonial, protocol, rit, ritual, tipic.
Situaţie, substantiv feminin Sinonime:
împrejurare, circumstanţă; poziţie, loc, dispoziţie, stare, aşezare; raport, dare de seamă.
Stare, substantiv feminin Sinonime:
situaţie, poziţie, circumstanţă; dispoziţie, postură; avere, resurse, fonduri; (învechit) clasă, categorie; rang, grad, ierarhie, treaptă.
Stipulaţie, substantiv feminin
Sinonime:
aranjament, clauză, condiţie, dispoziție, învoială, prevedere, punct, specificare, stipulare, termen, (învechit și popular) tocmeală, (învechit) stipulațiune, (învechit) șart.
Stofă, substantiv feminin
Sinonime:
bucleu, draperie, liberti, postav, țesătură, (învechit) chețălvan, (învechit și regional) cumaș, (la plural) textile, (regional) pănură; (figurat) aptitudine, calitate, caracter, dispoziție, fire, material, merit, natură, predispoziție, substanţă, talent; (variantă) ștofă.
Strânsoare, substantiv feminin
Sinonime:
agoniseală, agonisire, agonisită, apăsare, asuprire, avere, bogăţie, calvar, canon, caznă, chin, colică, constrângere, contractare, contracție, convulsie, crampă, dificultate, dispoziție, durere, economie, exploatare, forță, hotărâre, impas, îmbrățișare, îmbrățișat, împilare, încleștare, încurcătură, înghesuială, îngrădire, îngustime, înlănțuire, năpăstuire, opresiune, oprimare, ordin, patimă, pedeapsă, persecutare, persecuție, poruncă, presiune, prigoană, prigonire, recoltă, rod, sancțiune, schingiuire, schingiuit, silă, silnicie, spasm, strâmtoare, strângere, strâns, suferință, supliciu, supraveghere strictă, tetanie, tortură, urgisire, violență, zgârcire, (învechit) colecție, (plural) bunuri.
Talent, substantiv neutru Sinonime:
dar, har, aptitudine, dotare, capacitate, dispoziție, înzestrare, chemare, vocaţie, geniu; iscusinţă, pricepere, îndemânare, dibăcie, dexteritate, măiestrie.
Vervă, substantiv feminin Sinonime:
volubilitate, însufleţire, avânt, dispoziţie, pornire sufletească.
Veselie, substantiv feminin Sinonime:
bună dispoziţie, însufleţire, voioşie, bucurie; (figurat) petrecere, ospăţ, chef.
Vocaţie, substantiv feminin
Sinonime:
aptitudine, atracție, atracțiune, capacitate, chemare, destinație, dispoziție, dispozițiune, geniu, înclinare, înclinaţie, misiune, pornire, predestinare, predestinație, predispoziţie, rol, sacerdoțiu, talent, (învechit) vocațiune.
Voioşie, substantiv feminin Sinonime:
voie bună, veselie, bună dispoziţie.
Ucaz (ucazuri), substantiv neutru
Sinonime:
decret, dispoziție, edict (de țar), hotărâre, ordin, ordonanță, poruncă.
Alcătuire, substantiv
Sinonime:
alcătuială, alcătuit, apariție, aranjament, așezare, colectare, compilație, componență, compoziție, compunere, concepere, constituire, construire, creare, culegere, desemnare, dispunere, distribuție, economie, elaborare, facere, formare, formație, instituire, înființare, întocmire, numire, organizare, organizație, prefacere, punere, rânduială, realizare, redactare, scriere, scris, stabilire, strângere, structură, transformare, (figurat) plămadă, (figurat) urzeală, (învechit și popular) dispoziție, (învechit) alcătuință, (învechit) combinație, (învechit) izvodire, (învechit) redacție, (învechit) redijare, (rar) substanță.
Antren, substantiv
Sinonime:
alegrețe, animaţie, ardoare, bună dispoziție, căldură, entuziasm, foc, însuflețire, petulanță, vioiciune, (figurat) viață, (rar) vivacitate.
Așezământ,
Sinonime:
acord, aranjament, astâmpăr, așezare, așezătură, calm, combinație, contract, convenție, dispoziție, fundație, hotărâre, instituție (publică), întocmire, înțelegere, învoială, învoire, legământ, liniște, loc, logodnă, odihnă, orânduială, orânduire, ordin, organizare, pace, pact, poruncă, poziție, rânduială, repaus, temperatură, tihnă, tranzacție, unitate, (desuet) stabiliment, (învechit) amplasament, (învechit) colonizare, (învechit) descălecare, (învechit) stare de odihnă, (învechit) tocmeală, (învechit) tranzacție politică, (regional) așezălaș.
Clisis, substantiv (învechit)
Sinonime:
aplecare, dispoziție, înclinare, îndemn.
Deşiderat, substantiv
Sinonime:
deziderat, chef, dispoziţie, dorinţă, gust, plac, plăcere, poftă, voie, voinţă, vrere.
Dispunere, substantiv
Sinonime:
alcătuire, aranjament, aşezare, desemnare, distribuție, întocmire, înveselire, rânduială, structură, (învechit) despunere, (învechit) dispozitură, (învechit) dispoziție (sufletească), (învechit) hotărâre.
Duşi, substantiv la plural
Sinonime:
dispoziţie, (la plural) toane, voie.
Farmuta, substantiv
Sinonime:
dispoziţie, hotărâre, ordin, poruncă.
Poftire, substantiv
Sinonime:
chef, chemare, dispoziţie, dorinţă, gust, invitaţie, plac, plăcere, poftă, pofteală, voie, voinţă, vrere.
Poftit, substantiv
Sinonime:
chef, chemat, dispoziţie, dorinţă, gust, invitat, plac, plăcere, poftă, voie, voinţă, vrere.
Poftitură, substantiv
Sinonime:
chef, dispoziţie, dorinţă, gust, plac, plăcere, poftă, voie, voinţă, vrere.
Pricăz, substantiv
Sinonime:
animozitate, ceartă, conflict, daună, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispoziţie, dispută, divergenţă, gâlceavă, hotărâre, învrăjbire, litigiu, neînţelegere, ordin, pagubă, pierdere, poruncă, prejudiciu, stricăciune, vrajbă, zâzanie.
Ordinație, substantiv (învechit)
Sinonime:
dispoziție, hirotonisire, ordonanță, rețetă medicală, (variantă) ordinațiune, (variantă) ordinăciune.
Dispozițiune, substantiv
Sinonime:
dispoziție.
Povelenie, substantiv
Sinonime:
(învechit) dispoziție, hotărâre, lege, ordin, poruncă, regulă.
Podpiscă, substantiv
Sinonime:
(învechit) iscălitură, semnătură; dispoziție, ordin parafat, ordin scris.
Repartițiune, substantiv
Sinonime:
aranjament, atribuție, clasament, clasare, cotă-parte, dispecerare, dispozare, dispoziție, distribuire, divizare, eșalonare, împărțire, partaj, partiție, rație, repartiție, repartizare, selecție, separație, stratificație, triaj.
Stratificațiune, substantiv
Sinonime:
culcuș, dispoziție, repartiție, strat, stratificare, stratificație.
Râvnire, substantiv
Sinonime:
aspirație, chef, ciudă, credință, cucernicie, cuvioșenie, cuvioșie, dispoziție, dor, dorință, evlavie, gelozie, gust, invidie, năzuință, necaz, pică, pietate, pioșenie, piozitate, pizmă, plac, plăcere, poftă, pornire, ranchiună, religiozitate, râvnă, smerenie, tendință, vis, voie, voință, vrere.
Porunceală, substantiv
Sinonime:
(popular) dispoziție, hotărâre, învățătură, normă, ordin, poruncă, precept, principiu, regulă, (variantă) poronceală.
Poruncită, substantiv
Sinonime:
dispoziție, hotărâre, învățătură, normă, ordin, poruncă, precept, principiu, regulă.
Posluşanie, substantiv
Sinonime:
(învechit) acord, aprobare, ascultare, asentiment, aviz, consimțământ, consimțire, dezlegare, dispoziție, funcție, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, muncă, permisiune, post, serviciu, slujbă, supunere, voie, voință, vrere; (variante) posloșanie, poslujenie, poslușenie, puslușanie.
Exultațiune, substantiv
Sinonime:
alegretă, bună dispoziție, chiuit de bucurie, delir, entuziasm, exaltare, exaltație, exultanță, exultare, exultație, frenezie, hilaritate, ilaritate, isterie, jovialitate, jubilare, jubilație, supraexcitare, supraexcitație, surescitare, surexcitare.
Ogod, substantiv
Sinonime:
(învechit) apucătură, chef, cinste, deprindere, dispoziție, dorință, fire, gust, nărav, obicei, obișnuință, omenie, plac, plăcere, poftă, rost, seamă, socoteală, uz, voie, voință, vrere; (variante) ogoadă, ugod.
Indispozițiune, substantiv
Sinonime:
incomoditate, inconfort, lipsă de voie bună, mâhnire, proastă dispoziție, supărare; boală ușoară, ciclu, indigestie, menstre, menstruație, period, (învechit) zaiflic; (variantă) indispoziție.
Repartiţie, substantiv
Sinonime:
buget, clasificație, contingent, cotă, cotă-parte, dispoziție, distribuire, împărțire, ordonanță, partaj, participație, rație, redistribuire, repartizare, (variantă) repartițiune.
Povelire, substantiv
Sinonime:
(învechit) dispoziție, hotărâre, ordin, poruncă, povelenie.
Orânduire, substantiv
Sinonime:
aranjare, clasare, decizie, dispoziție, formațiune (socială), hotărâre, întocmire, învestire, ordin, organizare, poruncă, regim, reglementare, regulare, repartizare, sistem, societate, stabilire, (învechit) regularisire, (orânduire economică) bază economică; (orânduire feudală) feudalism, feudalitate, societate feudală.
Amenomanie, substantiv
Sinonime:
delir cu dispoziție veselă.
Umoare, substantiv
Sinonime:
atrabilă, bilă, flegmă, gleră, lacrimă, lichid, limfă, mucozitate, pituită, pus, salivă, sânge, serozitate, sinovie, sudoare; (umoare vitroasă) corp vitros, umoare sticloasă; caracter, dispoziție, fire, jovialitate, natură, structură, temperament, toană, vervă.
Stipulare, substantiv
Sinonime:
clauză, condiție, dispoziție, prevedere, punct, stipulație, termen, (învechit și popular) tocmeală, (învechit) șart.
Eutimie, substantiv
Sinonime:
dispoziție afectivă normală, liniște sufletească.
Organizaţie, substantiv
Sinonime:
alcătuire, aranjament, aranjare, asociație, cartel, compoziție, comunitate, confrerie, congregație, corporație, dispoziție, economie, formație, grupare, ierarhie, logistică, orânduire, ordine, organism, organizare, plan, planning, rânduială, schemă, sindicat, societate, structură, (figurat) urzeală, (rar) substanță, (variantă) organizațiune.
Înseninare, substantiv
Sinonime:
înseninat, limpezire, luminare, (figurat) bună dispoziție, (figurat) veselie, (regional) înserinare.
Vrută, substantiv
Sinonime:
chef, dispoziție, dorință, gust, plac, plăcere, poftă, voie, voință, vrere; (locuțiune, vrute și nevrute) fleacuri, minciuni, nimicuri, palavre, verzi și uscate, vorbe goale.
Berat, substantiv (învechit)
Sinonime:
(istorie) act, brevet, decret de domnie, diplomă, dispoziție, firman, înscris, titlu, uric, (variantă) barat, (variantă) bărat, (variantă) bereat.
Mahmureală, substantiv
Sinonime:
buimăceală, indispoziție, mahmurie, posomoreală, proastă dispoziție, (regional) mahmur.
Vioșeală, substantiv (învechit)
Sinonime:
bună dispoziție, vioiciune, voioșie, (învechit) vioșie, (învechit) vioșime, (învechit) viotate.
Înveselire, substantiv
Sinonime:
amuzament, bună dispoziție, înveselit, învoioșare, veselie, (popular) veselire, (prin extensiune) ospăț.
Ustavă, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
dispoziție, ordin, poruncă.
Edicție, substantiv (învechit)
Sinonime:
dispoziție (a unei autorități), (variantă) edicțiune.
Despozeție, substantiv (învechit)
Sinonime:
dispoziție.
Despoziție, substantiv (învechit)
Sinonime:
dispoziție.
Despozițiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
dispoziție.
Despusăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
dispoziție.
Dispusăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
dispoziție.
