Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Facere
Facere, substantiv
Sinonime: confecţionare, executare, execuţie, făurire, realizare, gătit, pregătire, aprindere, comitere; creare, geneză, naştere, parturiţie, procreare, procreaţie.  

Binefacere
Binefacere, substantiv feminin
Sinonime: faptă bună, facere de bine, generozitate; avantaj, folos, profit; caritate, filantropie.  
Geneză
Geneză, substantiv feminin
Sinonime: apariţie, creaţie, facere, ivire, naştere, origine, rodină, roditură, tvorenie.  
Realizare
Realizare, substantiv feminin
Sinonime: autorealizare, concretizare, creare, creaţie, executare, execuţie, facere, făurire, inventare, izbândă, împlinire, îndeplinire, înfăptuire, lucrare, materializare, obţinere, operă, repurtare, reuşită, stabilire, succes, turnare, (învechit) realizație.  
Zidire
Zidire, substantiv feminin
Sinonime: animal, casă, clădire, construcţie, construire, creare, creatură, creaţie, dobitoc, durare, edificiu, facere, făptură, fiinţă, fundare, imobil, înălţare, întemeiere, lighioană, necuvântător, ridicare, vietate, vieţuitoare, (livresc) edificare.  
Aprindere
Aprindere, substantiv
Sinonime: aţâţare, facere; incendiere, încingere.  
Aranjare
Aranjare, substantiv
Sinonime: aşezare, clasare, clasificare, distribuire, împărţire, ordonare, repartizare, rânduială, rânduire, sistematizare; pregătire, facere; reglare; reglementare; gătire.  
Blamare
Blamare, substantiv
Sinonime: blam, condamnare, condamnațiune, dezaprobare, dezavuare, facere de râs, înfierare, neaprobare, păcălire, reprehensiune, reprobare, reprobațiune, respingere, sancționare, stigmatizare, (figurat) veștejire, (învechit) prihană, (popular) osândire.  
Comitere
Comitere, substantiv
Sinonime: facere, făptuire, săvârşire.  
Comizeraţie
Comizeraţie, substantiv
Sinonime: bunătate, compasiune, compătimire, facere de bine, milă, sensibilitate, toleranță.  
Confecţionare
Confecţionare, substantiv
Sinonime: confecţie, executare, fabricare, facere, făcut, producere.  
Creare
Creare, substantiv
Sinonime: alcătuire, compunere, constituire, elaborare, facere, făurire, formare, inventare, înfiinţare, întocmire, realizare, redactare, redacţie, redijare, scriere, scris, zidire, (învechit) izvodire, (învechit) tocmeală, provocare.  
Efectuare
Efectuare, substantiv
Sinonime: creare, desfăşurare, efectuire, executare, execuție, facere, împlinire, (aducere la) îndeplinire, înfăptuire, practicare, pregătire, prestare, prestație, punere în aplicare, realizare, săvârșire, (învechit) săvârșit.  
Executare
Executare, substantiv
Sinonime: confecţionare, efectuare, execuţie, asasinat, facere, împlinire, îndeplinire, înfăptuire, realizare, săvârşire, (învechit) săvârşit, făurire, desfăşurare, interpretare, aplicare; (termen juridic) (învechit) zapcială, zapciitură, zapcilâc.  
Execuţie
Execuţie, substantiv
Sinonime: amorsare, demarare, executare, inițializare, lansare, lucrătură, facere, făurire, realizare; (muzică) interpretare.  
Fabricare
Fabricare, substantiv
Sinonime: confecție, confecționare, executare, fabricat, fabricație, facere, făcut, producere, producție, (figurat) născocire.  
Făurire
Făurire, substantiv
Sinonime: creare, construire, facere, înfăptuire, întemeiere, realizare.  
Naştere
Naştere, substantiv
Sinonime: apariţie, copil, creaţie, facere, geneză, ivire, odraslă, patrie, progenitură, ţară, vlăstar.  
Gătit
Gătit, adjectiv
Sinonime: aranjat, cochet, dichisit, elegant, fercheş, ferchezuit, împodobit, îngrijit, spilcuit, (popular) sclivisit, (popular) dres, (Transilvania şi Banat) cinaş, (Transilvania) nialcoş, (turcism învechit) muchelef; pregătit, preparat, (învechit) prefăcut; (regional) sfârșit, isprăvit, gătat.

Gătit, substantiv
Sinonime: bucătărit, facere, făcut, gătire, pregătire, pregătit, preparare, preparat.  
Ziditură
Ziditură, substantiv
Sinonime: animal, casă, clădire, construcţie, creatură, dobitoc, făptură, fiinţă, imobil, lighioană, necuvântător, vietate, vieţuitoare, zidire; (sens figurat) facere.  
Slujbuliţă
Slujbuliţă, substantiv
Sinonime: facere de bine, îndatorire, serviciu, slujbă, slujbuşoară.  
Făcare
Făcare, substantiv (regional)
Sinonime: facere, fapt, farmec, făcaș, făcătură, făcut.  
Aducere
Aducere, substantiv
Sinonime: aportare, conducere, creare, facere, îndoire, pricinuire, procurare, producere, transportare, (aducere în ispravă) isprăvire, (aducere la cunoștință) înștiințare, (aducere la mirare) minunare, (aducere la săvârșit) săvârșire, (aducere spre îndeplinire) executare, (aducere-aminte) amintire, (figurat) decidere, (învechit) jertfă.  
Tvorenie
Tvorenie, substantiv (învechit)
Sinonime: creație, facere, geneză, (învechit) creațiune.  
Roditură
Roditură, substantiv (învechit)
Sinonime: creație, facere, geneză, jertfă.  
Rodină
Rodină, substantiv
Sinonime: consacrare, creație, dar, facere, familie, geneză, întemeiere, lăuzie, moștenitor, neam, post-partum, rugină, sfeștanie, sfințire, succesor, târnoseală, târnosire, zi de naștere, (variantă) rodin; ploaie cu soare, rugină (pe cereale).  
Pregătire (pregătiri)
Pregătire (pregătiri), substantiv
Sinonime: aranjare, capacitate, carte, competență, creare, cultură, cunoștință, destoinicie, facere, făcut, formare, formație, gătire, gătit, instrucție, instruire, îndrumare, însușire de cunoștințe, învățătură, meditare, meditație, pregătit, preparare, preparat, pricepere, punere la punct, seriozitate, valoare, vrednicie, (învechit și popular) hărnicie, (învechit și popular) slovă, (învechit și regional) cărturărie, (învechit) minte, (învechit) practică, (învechit) pricopseală, (învechit) pricopsire, (învechit) știință, (învechit) volnicie, (la plural) preparative, (plural) cunoștințe, (plural) studii, (rar) preparație, (regional) scrisoare.  
Preparare
Preparare, substantiv
Sinonime: aranjare, facere, făcut, gătire, gătit, instruire, meditare, meditație, pregătire, pregătit, preparat, preparație, (grad de) pregătire intelectuală.  
Îndeplinire
Îndeplinire, substantiv
Sinonime: aplicare, efectuare, executare, execuție, facere, împlinire, înfăptuire, prestare, prestație, realizare, satisfacere, satisfacție, săvârșire, (învechit) realizație, (învechit) săvârșit.  
Împlinire
Împlinire, substantiv
Sinonime: completare, complinire, efectuare, executare, execuție, facere, împlineală, împlinit, îndeplinire, înfăptuire, îngrășare, îngrășat, întregire, realizare, rotunjire, satisfacere, satisfacție, săvârșire, (impropriu) compensare, (impropriu) înlocuire, (învechit) faptă, (învechit) săvârșit.  
Website, versiune pentru PC: http://sin0nime.com/pc/
Dicţionarul limbii române în format electronic: https://dicti0nar.ro/
Store




Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

Reduceri online!
...