Deprindere, substantiv feminin
Sinonime: obişnuinţă, obicei, învăţ, familiarizare; destoinicie, pricepere, experimentare, dexteritate; aclimatizare, însuşire, comportare, tabiet, fire.  

---

Aplicare, substantiv feminin
Sinonime: folosire, întrebuințare, potrivire, fixare, utilizare; (figurat) aptitudine, talent, înclinare, predispoziţie, deprindere, aplecare.  Apucătură, substantiv feminin
Sinonime: deprindere, obicei, manieră, nărav.  Comportare, substantiv feminin
Sinonime: comportament, conduită, purtare, (rar) purtat, (popular) port, purtătură, (prin Oltenia) săbaş, (Oltenia) umblet, (învechit) petrecere, politie; apucătură, deprindere, (plural) maniere, (plural) moravuri, (plural) năravuri, (plural) obiceiuri, (popular) modă, (Transilvania) pont, (învechit) duh, (turcism învechit) talâm; atitudine, fel de a fi, ţinută, (învechit) tarz.  Comportament, substantiv neutru
Sinonime: apucătură, comportare, conduită, deprindere, (plural) maniere, (plural) moravuri, (plural) năravuri, (plural) obiceiuri, purtare, (popular) modă, (Transilvania) pont, (învechit) duh, (turcism învechit) talâm.  Duh, substantiv neutru
Sinonime: arătare, strigoi, stafie, fantomă; apucătură, calcul, comportament, comportare, conduită, deprindere, deşteptăciune, duhoare, gând, idee, infecţie, intelect, inteligenţă, intenţie, împuţiciune, judecată, (la plural) maniere, miasmă, minte, (la plural) moravuri, (la plural) năravuri, (la plural) obiceiuri, plan, pricepere, proiect, purtare, putoare, raţiune, răsuflare, respiraţie, socoteală, spirit, haz, suflare, înţelepciune; (învechit) caracter, fire, natură, temperament.  Exerciţiu, substantiv neutru
Sinonime: deprindere, temă, practică, exercitare, îndeplinire, acțiune, activitate, instrucție, mișcare, antrenament, manevră, compoziție.  Fire, substantiv feminin
Sinonime: lume, natură, viaţă, mediu; caracter, structură, temperament, cuget, cumpăt, cumpătare, fel, (livresc) umoare, (învechit şi regional) natural, (învechit) duh, (figurat) inimă; apucătură, deprindere, nărav, obicei, obişnuinţă, (Banat) ogod; ciclu, menstruaţie, period.  Însuşire, substantiv feminin
Sinonime: aplicare, apropriere, asimilare, atribut, calitate, caracter, caracteristică, dar, deprindere, dotare, facultate, fel de a fi, înclinaţie, învățare, înzestrare, notă, particularitate, proprietate, putere, semn specific, talent, trăsătură, valoare (specifică), virtute, (rar) bun, (regional) însușietate; (figurat) amprentă, marcă, pecete, sigiliu, timbru.  Învăţ, substantiv neutru
Sinonime: obicei, obişnuinţă, deprindere, nărav; povaţă, sfat, îndemn.  Nărav, substantiv neutru
Sinonime: deprindere, obicei, obişnuinţă, învăţ.  Obicei, substantiv neutru
Sinonime: deprindere, obişnuinţă, învăţ, nărav; datină, rânduială, cutumă, uz; lege, normă, prescripţie.  Obişnuinţă, substantiv feminin
Sinonime: apucătură, datină, deprindere, familiarizare, fire, obicei, tabiet, utilizare (frecventă), (Banat) ogod, (învechit și popular) nărav, (învechit și regional) nacafa, (învechit și regional) obicinuință, (învechit) învățătură, (învechit) obicină, (învechit) taifet, (popular) învăț, (popular) treabă, (prin Oltenia) săbaș.  Practica, verb
Sinonime: a exercita, a profesa, a se ocupa (cu ceva).

Practică, substantiv feminin
Sinonime: abilitate, aplicare, capacitate, competență, datină, deprindere, destoinicie, dexteritate, dibăcie, exercitare, exercițiu, experiență, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemânare, obicei, practicare, pregătire, pricepere, procedură, profesare, repetare, seriozitate, știintă, talent, ușurință, valoare, vrednicie.  Şart, substantiv neutru (regional)
Sinonime: deprindere, obicei, regulă, rânduială, rost, socoteală, noimă, datină, cuviinţă, rând, ordine.  Tabiet, substantiv neutru
Sinonime: obicei, nărav, deprindere, capriciu, manie.  Temă, substantiv feminin
Sinonime: problemă, subiect, motiv; exerciţiu, lecţie, deprindere.  Tic, substantiv neutru
Sinonime: deprindere, obicei, nărav.  Aclimatizare, substantiv feminin
Sinonime: acomodare, adaptare, dedare, deprindere, familiarizare, obişnuire; naturalizare.  Melic, substantiv (regional)
Sinonime: deprindere rea, nărav, obicei prost, patimă, rană (mică), viciu, (variantă) malec, (variantă) malic; fustă (mini), șorț (mic).

Melic, adjectiv
Sinonime: (poezie melică) poezie lirică greacă.  Modă (mode), substantiv feminin
Sinonime: deprindere, manieră, obicei, preferință; (de modă veche) depășit, demodat, desuet, ieșit din uz.  Consuetudine, substantiv
Sinonime: (livresc) obișnuință, obicei, deprindere, cutumă.  Familiarizare, substantiv
Sinonime: deprindere, aclimatizare, acomodare, obișnuire.  Habitudine, substantiv
Sinonime: deprindere, manie, marotă, obicei, obişnuinţă, tic.  Sabat, substantiv
Sinonime: (la mozaici) sâmbătă; obicei, deprindere; adunare de vrăjitoare; gălăgie, hărmălaie, șarivari, tohu-bohu, zarvă; (variante) sabaș, șabăț.  Pont, substantiv
Sinonime: aluzie personală, aluzie răutăcioasă, apucătură, articol, capitol, capriciu, chef, comportament, comportare, conduită, deprindere, extras, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, fragment, idee, insinuare, ironie, împunsătură, limită, maimuţăreală, moft, moment oportun, naz, ocazie, paragraf, pasaj, poftă, pontator, (rar) pontagiu, (învechit) pontaş, prilej, prosteală, punct, purtare, sclifoseală, toană, vorbă înțepătoare, (plural) maniere, (plural) moravuri, (plural) năravuri, (plural) obiceiuri.  Săbaş, substantiv
Sinonime: aer, aspect, chip, comportament, comportare, conduită, deprindere, expresie, faţă, figură, fizionomie, înfăţişare, mină, obicei, obişnuinţă, obraz, purtare.

Sabaș, substantiv
Sinonime: origine.  Obicină, substantiv
Sinonime: deprindere, obicei, obişnuinţă, practică religioasă, ritual.  Taifet, substantiv
Sinonime: apucătură, deprindere, obicei, obişnuinţă, tabiet; taifas, (variantă) taefet.  Nacafa, substantiv
Sinonime: (învechit și regional) belea, bucluc, capriciu, chef, dandana, defect, deprindere, fandoseală, fantezie, fason, fiță, încurcătură, maimuțăreală, moft, naz, năcăfală, năpastă, nărav, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, obicei, obișnuință, pacoste, pasiune, pocinog, poftă, preocupare, pretenție, prosteală, rău, sclifoseală, supărare, toană, viciu.  Ogod, substantiv
Sinonime: (învechit) apucătură, chef, cinste, deprindere, dispoziție, dorință, fire, gust, nărav, obicei, obișnuință, omenie, plac, plăcere, poftă, rost, seamă, socoteală, uz, voie, voință, vrere; (variante) ogoadă, ugod.  Nedeprins, adjectiv
Sinonime: lipsit de deprindere, neobișnuit.  Metahirisire, substantiv (învechit)
Sinonime: administrare, deprindere, dorință, practicare, utilizare.  Nărăvire, substantiv
Sinonime: ceartă, deprindere, învăț, nărav, nărăveală, obicei (rău), obișnuință, (ironic) neînțelegere, (învechit) păsuire, (învechit) permisiune, (regional) împăcare, (regional) înțelegere.  Nadă, substantiv
Sinonime: adaos, adăugare, ademenire, amorsă, atracție, călcâi, coc artificial, imbold, înnăditură, legătură, momeală, natră, pretext, seducere, seducție, stimulent, (figurat) cursă, (figurat) ispită, (figurat) tentație, (învechit, în Transilvania) podmet, (rar) momitură, (regional) ic, (regional) mârșă, (regional) nad, (regional) nadilă, (regional) nadră, (regional) pană, (regional) papură, (regional) plaz, (regional) stuf, (regional) talpă (la plug), (regional) trestie, (regional; figurat) deprindere (rea).  Obişnuire, substantiv
Sinonime: aclimatizare, acomodare, adaptare, dedare, deprindere, familiarizare, practicare, utilizare (frecventă), (învechit) obicinuire, (învechit) obiciuire.  Talâm, substantiv (învechit)
Sinonime: apucătură, ceremonial, compliment, comportament, comportare, conduită, deprindere, gest, închinăciune, manieră, maniere, mătanie, moravuri, năravuri, obiceiuri, plecăciune, ploconeală, purtare, reverență, temenea, (variantă) talim, (variantă) tălim.  Talim, substantiv (învechit)
Sinonime: apucătură, ceremonial, deprindere, gest, lingușeală, obicei, plecăciune, reverență, (variantă) talâm.