Noimă, substantiv feminin
Sinonime: accepție, bun-simț, cauză, coerență, considerent, conținut, îndreptățire, însemnare, înțeles (adânc), justificare, logică, menire, mobil, motiv, motivare, motivație, obiectiv, pricină, prilej, rațiune, rol, rost, scop, semnificaţie, sens, simbol, șir, tâlc, temei, ţel, țintă, valoare.  

---

Brambura, adverb (familiar)
Sinonime: fără rost, fără căpătâi, fără noimă, alandala, aiurea.  Schepsis, substantiv neutru (familiar)
Sinonime: acuitate, agerime, analiză, calcul, chibzuială, chibzuință, chibzuire, clarviziune, cugetare, cumințenie, cumpăt, cumpătare, gândire, investigare, înțelepciune, judecată, măsură, meditare, meditație, minte, moderație, noimă, pătrundere, perspicacitate, pricepere, rațiune, reflectare, reflecție, reflexie, semnificație, sens, socoteală, socotință, subtilitate, tact.  Semnificaţie, substantiv feminin
Sinonime: înţeles, sens, noimă, tâlc, accepţie; însemnătate, importanţă, valoare.  Sens, substantiv neutru
Sinonime: înţeles, semnificaţie, accepţie, tâlc; rost, noimă, raţiune, logică; scop, menire, ţel, destinaţie, tendinţă; direcţie, curs, orientare; latură, parte.  Şart, substantiv neutru (regional)
Sinonime: deprindere, obicei, regulă, rânduială, rost, socoteală, noimă, datină, cuviinţă, rând, ordine.  Motivare, substantiv
Sinonime: argument, explicare, explicaţie, justificare, logică, motiv, motivație, noimă, raţiune, rost, scuză, sens, temei.  Scopoșenie, substantiv (învechit)
Sinonime: obiectiv, scop, țel, țintă, (învechit) sfârșit, (popular) noimă.  Merchez, substantiv
Sinonime: (învechit) ascuns, înțeles, noimă, rațiune, rost, semnificație, sens, stratagemă, subterfugiu, șiretenie, șiretlic, șmecherie, taină, tâlc, tertip, truc, viclenie, vicleșug.  Întifiga, verb (învechit și regional)
Sinonime: a se întinde fără noimă, a se întinde prostește.  Îndreptăţire, substantiv
Sinonime: autoritate, calitate, cădere, competență, drept, dreptate, îndrituire, justificare, legitimare, legitimitate, motivare, motivație, rațiune, temei, (învechit) rezon, (învechit) voinicie, (popular) noimă.  Prostește, adverb
Sinonime: ca un prost, dobitocește, fără noimă, în mod prostesc, năucește, nebunește, necugetat, neghiobește, nerozește, orbește, stupid, (învechit) cu simplitate, (învechit) prostatic.