Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Descompune
Descompune, verb
Sinonime: a destrăma, a dezmembra; a (se) altera, a se strica, a putrezi, a râncezi; a (se) desface, a (se) despărţi, a (se) divide, a (se) fracţiona, a (se) împărţi, a (se) scinda, a (se) separa, (rar) a (se) dezalcătui.  
Descompunere
Descompunere, substantiv
Sinonime: desfacere, despărţire, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, separare, (rar) dezalcătuire; putrefacţie, alterare, râncezire; corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, dezmembrare, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune.  

Altera
Altera, verb
Sinonime: a (se) strica, a (se) degrada, a (se) descompune, a (se) modifica, a (se) deforma, a (se) îmbătrâni, a (se) învechi.  
Atomiza
Atomiza, verb
Sinonime: a pulveriza, a descompune, a destrăma, a dezintegra, a distruge, a vaporiza.  
Borși
Borși, verb
Sinonime: a se acri, a se înăcri, a fermenta, a se altera, a se descompune, a se strica.  
Cangrenă
Cangrenă, substantiv feminin
Sinonime: infecţie, alterare, putrezire, distrugere, descompunere.

Cangrena, verb
Sinonime: (medicină) a se necroza, a putrezi, (livresc) a se mortifica.  
Corupţie
Corupţie, substantiv feminin
Sinonime: coruptibilitate; decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, prevaricațiune, stricăciune, viciu, (rar) deşănţare, (învechit) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (figurat) descompunere, putreziciune, (rar, figurat) putrefacţie, (învechit, figurat) putrejune; seducere.  
Decadenţă
Decadenţă, substantiv feminin
Sinonime: declin, decădere, regres, degradare, depravare, descompunere morală.  
Desface
Desface, verb
Sinonime: a descompune, a desprinde, a separa, a izola; a vinde, a face negoţ, a oferi; a anula, a contramanda, a desfiinţa, a despături, a dezdoi, (învechit) a răspica, a desfăşura, a dezlega, a despleti, a degaja, a elibera, a libera, a scoate, (învechit şi popular) a slobozi, a dezlipi, a întinde, a răsfira, a căsca, a crăpa, a (se) deschide, a se despica, a plesni, a rupe, a rezilia.  
Despărţire
Despărţire, substantiv feminin
Sinonime: delimitare, răzleţire, hotărnicire; îndepărtare, distanţare, înstrăinare; separare, divorţ; desprindere, detaşare, izolare, separaţie, (învechit) dezunire, (rar) segregare, segregaţie, descompunere, desfacere, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, (rar) dezalcătuire, compartiment; circă, circumscripţie, secţie.  
Destrăma
Destrăma, verb
Sinonime: a rupe, a (se) desfira, a desface, a descompune, a dizolva, a dezmembra, a îmbucătăţi, a (se) deşira, a (se) strica, (învechit) a (se) rânji, a se rări, (rar) a se dezlâna, a risipi; a sfărâma.  
Dezmembra
Dezmembra, verb
Sinonime: a desfiinţa, a desface, a (se) descompune, a (se) destrăma, a (se) dezarticula, a (se) dezbina, a (se) dezagrega; a dezosa, a disloca, a diseca; a decapita, a mutila.  
Divide
Divide, verb
Sinonime: a (se) diviza, a (se) împărţi, a (se) descompune.  
Fărâmiţa
Fărâmiţa, verb
Sinonime: a sfărâma, a zdrobi, a zobi, a pisa, a sparge; a distruge, a nimici, a descompune.

Fărâmiţă, substantiv feminin
Sinonime: firimitură, fărâmă, bucăţică.  
Fracţiona
Fracţiona, verb
Sinonime: a dedubla, a descompune, a divide, a diviza, a fărămiţa, a fragmenta, a îmbucătăţi, a împărţi, a partaja, a rupe, a scinda, a secționa, a subdiviza.  
Gangrenă
Gangrenă, substantiv feminin
Sinonime: cancer, cangrenă, descompunere, infecţie, lepră, mortificație, necroză, putrefacţie, sfacel, șancru; (figurat) alterare, corupție, descompunere morală, destrucție.  
Necroză
Necroză, substantiv feminin
Sinonime: infecţie, alterare, putrezire, descompunere, distrugere (a unui ţesut).  
Pulbere
Pulbere, substantiv feminin
Sinonime: praf, colb; (figurat) descompunere, distrugere, fărâmiţare, nimicire, dezagregare; puzderie; praf de puşcă.  
Putrefacţie
Putrefacţie, substantiv feminin
Sinonime: putrezire, dezagregare, descompunere, alterare, stricare.  
Putrefia
Putrefia, verb
Sinonime: a se descompune, a se altera, a se strica, a se distruge.  
Putregai
Putregai, substantiv neutru
Sinonime: putreziciune, stricăciune; (figurat) corupţie, josnicie, viciu, descompunere.  
Putrezi
Putrezi, verb
Sinonime: a se strica, a se descompune, a se distruge, a se degrada, a se dezagrega, a se dărăpăna, a se altera; a se cangrena; (figurat) a lâncezi, a mucegăi; a stagna, a lenevi.  
Putreziciune
Putreziciune, substantiv feminin
Sinonime: cadavru, corupţie, decadență, decădere, depravare, descompunere, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, hoit, imoralitate, mortăciune, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, putrefacție, putregai, putrezire, stricăciune, viciu, (învechit și regional) putrejune, (învechit) putrezeală, (livresc) putriditate, (rar) putrezime.  
Strica
Strica, verb
Sinonime: a deteriora, a degrada, a defecta, a sparge; a se descompune, a se altera; a vătăma, a răni; a tulbura, a deranja, a zădărnici; a se corupe, a decădea, a se deprava, a se desfrâna; a dărâma, a nărui, a distruge; (figurat) a anula, a desfiinţa, a abroga; (figurat) a se certa, a se gâlcevi.  
Stricăciune
Stricăciune, substantiv feminin
Sinonime: avarie, corupție, daună, decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, deteriorare, dezmăț, hernie, imoralitate, lepră, lezare, pagubă, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierdere, pierzanie, pierzare, prejudiciu, viciu, (figurat) descompunere, (figurat) putreziciune, (învechit și popular) pricaz, (învechit și regional) smintă, (învechit și regional) sminteală, (învechit) aselghiciune, (învechit) aselghie, (învechit) desfătare, (învechit) preacurvie, (învechit) preacurvire, (învechit) preaiubire, (învechit) scădere, (învechit) stricare, (învechit) stricătură, (învechit) vătămătură, (învechit, figurat) putrejune, (popular) vătămare, (prin Banat) ștetă, (rar) deșănțare, (rar, figurat) putrefacție.  
Decompoziție (decompoziții)
Decompoziție (decompoziții), substantiv feminin
Sinonime: decompozițiune, descompunere; separare, separație.  
Degenerescență (degenerescențe)
Degenerescență (degenerescențe), substantiv feminin
Sinonime: alterare, alterație, atrofie, degenerare, degradare, descompunere, deteriorare, declin.  
Alterare
Alterare, substantiv
Sinonime: acrire, descompunere, fermentare, împuţire, înăcrire, stricare; râncezire; poluare; denaturare.  
Demontare
Demontare, substantiv
Sinonime: demantelare, demontat, depontare, descompunere, descompus, desfacere, dezasamblare, dezasamblat, dezmembrare, dezmembrat, (figurat) deprimare, (figurat) descurajare, (figurat) dezorientare, (figurat) extenuare.  
Desfacere
Desfacere, substantiv
Sinonime: despăturire, dezdoire, desfăşurare, deschidere, dezlegare, desprindere, eliberare, liberare, scăpare, (învechit şi popular) slobozire, dezlipire, scoatere, descompunere, vânzare, rupere, reziliere.  
Disociere
Disociere, substantiv
Sinonime: disociaţie, descompunere, dezagregație, dezintegrare, disoluție, separare.  
Despărţi
Despărţi, verb
Sinonime: a (se) desprinde, a (se) detaşa, a (se) izola, a (se) rupe, a (se) separa, a răzleţi, a divorţa, (învechit şi regional) a despreuna, (învechit) a dezuni, (rar) a (se) segrega, (învechit şi popular) a (se) deosebi, a (se) osebi, a (se) descompune, a (se) desface, a (se) divide, a (se) fracţiona, a (se) împărţi, a (se) scinda, (rar) a (se) dezalcătui, a compartimenta; a dezbina, a învrăjbi.  
Dezmembrare
Dezmembrare, substantiv
Sinonime: descompunere, destrămare, dezbinare, mutilare.  
Dezalcătuire
Dezalcătuire, substantiv
Sinonime: descompunere, desfacere, despărţire, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, separare.  
Dezalcătui
Dezalcătui, verb
Sinonime: a descompune, a desface, a despărţi, a divide, a fracţiona, a împărţi, a scinda.  
Dezintegra
Dezintegra, verb
Sinonime: a atomiza, a decompoza, a descompune, a (se) dezagrega, a disocia, a ruina, a scinda, a separa.  
Dezintegrare
Dezintegrare, substantiv
Sinonime: autodistrugere, descompunere, dezagregare, dezintegrație, distrugere, fisiune, partiție, transmutație.  
Divizare
Divizare, substantiv
Sinonime: împărţire, descompunere; fisiune.  
Disoluție
Disoluție, substantiv
Sinonime: descompunere, dezagregare, dezintegrare; decădere, degradare, corupție, dezmăț.  
Fracţionare
Fracţionare, substantiv
Sinonime: împărţire, descompunere, scindare.  
Mocni
Mocni, verb
Sinonime: a acri, a altera, a arde înăbușit (fără flacără), a arde sub cenușă, a descompune, a fermenta, a fi pe punctul de a se stinge, a fierbe, a împuţi, a înăcri, a lâncezi, a macera, a sta inactiv, a sta posomorât și tăcut, a strica, a vegeta, a zăcea, a-și trece vremea fără folos, (regional) a mocăi, (Moldova) a se uda, a se muia, a se umezi.  
Putrescenţă
Putrescenţă, substantiv
Sinonime: degradație, descompunere, deteriorare, putrefacţie, putreziciune, putrezire.  
Putrejune
Putrejune, substantiv
Sinonime: (învechit) corupție, decadență, decădere, depravare, descompunere, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, putrefacție, putregai, putreziciune, putrezire, stricăciune, viciu.  
Delicvescență
Delicvescență, substantiv
Sinonime: corupție, decadență, decompoziție, decrepitudine, degenerare, degenerescență, descompunere, ruină.  
Viciere
Viciere, substantiv
Sinonime: alterare, avariere, corupere, denaturare, depravare, descompunere, deteriorare, pervertire, poluare, stricare.  
Corupțiune
Corupțiune, substantiv
Sinonime: adulterare, alterare, alterație, alterațiune, coruptibilitate, corupție, decadență, decădere, declasare, decompoziție, degenerare, degenerescență, degradare, degradație, degradațiune, delicvescență, denaturare, depravare, desfătare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, falsificare, imoralitate, malversație, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pestilență, pierzanie, pierzare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, prevaricare, putreziciune, seducere, stricăciune, turpitudine, venalitate, viciu, (figurat) cangrenă, (figurat) descompunere, (învechit, figurat) putrejune, (rar, figurat) putrefacție, (rar) deșănțare; (învechit) aselghiciune, aselghie.  
Metabolit
Metabolit, substantiv
Sinonime: (biologie) produs de descompunere.  
Dezasambla
Dezasambla, verb
Sinonime: a demonta, a deranja, a descompune, a desface, a desperechea, a dezagrega, a dezuni, a disjunge, a disloca, a disocia, a diviza, a separa.  
Deteriorație
Deteriorație, substantiv
Sinonime: aneantizare, avarie, avariere, coroziune, decadență, decădere, declin, degradare, delabrare, descompunere, deteriorare, diminuare, distrugere, eroziune, învechire, ponosire, putrefacție, ruinare, stricare, uzare, uzură, (învechit) degradație, (învechit) deteriorațiune.  
Atmosferiza
Atmosferiza, verb
Sinonime: a se descompune, a se integra (în atmosferă).  
Atmosferizare
Atmosferizare, substantiv
Sinonime: atmosferizat, descompunere, dizolvare, integrare (în atmosferă).  
Demonta
Demonta, verb
Sinonime: a demantela, a deponta, a descompune, a desface, a dezarticula, a dezasambla, a dezmembra; (figurat) a deconcerta, a deprima, a deruta, a descuraja, a dezorienta, a extenua, a obosi.  
Website, versiune 2011: https://sin0nime.com/dexx/
Website, versiune pentru PC: http://sin0nime.com/pc/



Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie