Sfărâma, verb Sinonime:
a sparge, a fărâma, a zdrobi; (figurat) a destrăma, a spulbera, a împrăştia; a suprima, a distruge, a nimici; (figurat) a se zbate, a se chinui, a se strădui.
Sfărâmabil, adjectiv
Sinonime:
casabil, casant, destructibil, distructibil, fragil, friabil.
Sfărâmare, substantiv
Sinonime:
agitare, agitație, caznă, căznire, chin, chinuire, concasare, dărâmare, dărâmătură, desființare, destrămare, distrugere, fărâmare, fărâmițare, frământare, frământat, frângere, împrăștiere, măcinare, măcinat, măciniș, mărunțire, mărunțit, melițare, melițat, nimicire, osteneală, pisare, pisat, potopire, prăpădire, râșnit, sfărâmat, silire, spargere, spart, spulberare, străduială, străduință, străduire, strivire, tocare, tocat, trudă, trudire, trudnicie, turtire, zbatere, zbucium, zbuciumare, zdrobire, (învechit și popular) pierdere, (învechit și popular) pistoseală, (învechit și popular) risipire, (învechit și regional) strucinătură, (învechit și regional) strucire, (învechit și regional) strucitură, (învechit) afanisire, (învechit) înfrângere, (învechit) învăluire, (învechit) năslire, (învechit) nevoie, (învechit) nevoință, (învechit) osârdie, (învechit) osârdnicie, (învechit) osârduință, (învechit) osârduire, (învechit) sârguială, (învechit) sfărmăt, (învechit) sodomire, (învechit) strădănuire, (învechit) strucinare, (învechit) topire, (învechit) volnicie, (învechit) zdruncinare, (popular și familiar) stropșeală, (popular și familiar) stropșire, (popular) canoneală, (popular) canonire, (popular) isprăvire, (popular) sârguință, (popular) zdrobeală, (popular) zdrumicare, (popular) zobire, (rar) casare, (rar) chinuială, (rar) mărunțișare, (rar) prăbușire, (regional) verpelire; (variante) (învechit și regional) sfărmare, (învechit) sfărămare, (învechit) sfărâmire.
Sfărâmător, substantiv
Sinonime:
(tehnică) berbec, dezmembrator, (rar) distrugător, (variantă) sfărmător, (variantă) sfrâmător.
Afanisi, verb (învechit)
Sinonime:
a anihila, a distruge, a nimici, a potopi, a prăpădi, a sfărâma, a zdrobi, a zvânta, (rar) a (se) enerva, (rar) a plictisi, (variantă) a afinisi.
Berbec (berbeci), substantiv masculin
Sinonime:
(zoologie) batal, (Banat, Transilvania şi Moldova) arete; (tehnică) sfărâmător; (militărie și istorie) (învechit) arete; (astronomie; articulat) (învechit) aretele.
Brac, substantiv neutru (regional)
Sinonime:
rest, rămăşiţă; sfărâmătură, bucată.
Bucăţică, substantiv feminin Sinonime:
părticică, bucăţea, fărâmă, firimitură, sfărâmătură, (regional) mangură, (Banat) smicurătură.
Canoni, verb
Sinonime:
a (se) căzni, a (se) chinui, a (se) munci, a (se) trudi, a depune eforturi susținute, a impune penitență, a îndura, a năsli, a pedepsi, a schingiui, a se forța, a se frământa, a se necăji, a se obosi, a se osârdnici, a se osârdui, a se osteni, a se sforța, a se sili, a se strădui (din răsputeri), a se supune unui canon, a se volnici, a se zbate, a se zbuciuma, a strânge, a suferi, a tortura, (figurat) a se sfărâma, (învechit și popular) a (se) nevoi, (învechit) a se învălui, (învechit) a străstui, (Moldova) a se strădănui, (popular) a se sârgui, (regional) a negăti, (regional) a se verpeli.
Cură, substantiv feminin Sinonime:
tratament, îngrijire, dietă. Cura, verb
Sinonime:
a apăra, a căuta, a curăţa, a defrişa, a despăduri, a dezghioca, a dezvinovăţi, a disculpa, a distruge, a îngriji, a justifica, a nimici, a potopi, a prăpădi, a scuza, a sfărâma, a trata, a zdrobi, a zvânta.
Despica, verb
Sinonime:
a (se) crăpa, a spinteca, a despărţi, a separa, a desface, a sparge, a tăia, (regional) a sfărâma, a (se) deschide, a străbate.
Destrăma, verb
Sinonime:
a rupe, a (se) desfira, a desface, a descompune, a dizolva, a dezmembra, a îmbucătăţi, a (se) deşira, a (se) strica, (învechit) a (se) rânji, a se rări, (rar) a se dezlâna, a risipi; a sfărâma.
Distruge, verb
Sinonime:
a (se) nimici, a (se) ruina, a desfiinţa, a face praf, a stârpi, a devasta, a pârjoli, a (se) prăpădi, a pustii, (regional) a pustului, (învechit) a sfârşi, a (se) strica, a lichida, (figurat) a topi; a masacra, a rade, a zdrobi, (învechit şi regional) a sparge, (figurat) a pulveriza, a şterge; a (se) nenoroci, (învechit şi regional) a (se) ticăloşi, a vătăma, a mistui, (figurat) a sfărâma, a ucide, a (se) mânca, a (se) roade.
Dumica, verb Sinonime:
a sfărâma, a rupe, a fărămiţa, a ciopârţi; a distruge, a nimici.
Eşua, verb
Sinonime:
a fi înfrânt; a se sfărâma, a se zdrobi, a cădea, a suferi un eșec, a da greș, a nu reuși, a nu izbuti, a rata.
Exploda, verb Sinonime:
a face explozie, a detona; a se sfărâma, a se zdrobi, a împroşca; (figurat) a răbufni, a izbucni, a-şi pierde răbdarea, a-şi pierde cumpătul, a-şi ieşi din pepeni, a-i sări muştarul.
Fărâmă, substantiv feminin
Sinonime:
firimitură, bucăţică, ruptură, frântură, fărâmătură, pic. Fărâma, verb
Sinonime:
a (se) sfărâma, a (se) sparge, a (se) zdrobi, a (se) frânge, a (se) distruge, a (se) nimici, a (se) prăpădi.
Fărâmătură, substantiv feminin
Sinonime:
fărâmă, sfărâmătură, brac, firimitură, pișcătură, strop, dram, pic.
Fărâmiţa, verb Sinonime:
a sfărâma, a zdrobi, a zobi, a pisa, a sparge; a distruge, a nimici, a descompune. Fărâmiţă, substantiv feminin Sinonime:
firimitură, fărâmă, bucăţică.
Firimitură, substantiv feminin
Sinonime:
firmitură, fărâmiţă, bucăţică, fărâmă, (regional) fărâmătură, sfărâmă.
Frământa, verb
Sinonime:
a amesteca, a malaxa; a se mişca, a se foi, a nu avea astâmpăr, a merge de colo-colo, a (se) agita; a nelinişti, a preocupa, a tortura, a roade, a (se) chinui, (Bucovina) a se frăsui, (figurat) a se sfărâma, (învechit) a soage, (regional) a se marghioli, (regional) a zolga, a forfoti, a îngrijora, a învârti, a obseda, a plămădi, a răsuci, a se consuma, a se zbate, a (se) zbuciuma, a strădui, a suci, a zoli, a zvârcoli.
Înfrânge, verb Sinonime:
a învinge, a birui, a răpune, a supune; a înăbuşi, a frânge, a sfărâma, a doborî.
Pisa, verb
Sinonime:
a sfărâma, a zdrobi, a fărâmiţa, a mărunţi; (figurat) a sâcâi, a tracasa, a plictisi, a cicăli, a agasa, a enerva, a supăra; (învechit şi popular) a smicura, a zdrumica, (regional) a pisălogi, a pisăza, (familiar) a pisăgi; a bate, a bătători, a bătuci, a bodogăni, a dăscăli, a decortica, a îndesa, a piua, a presa.
Pulveriza, verb Sinonime:
a risipi, a împrăştia, a difuza, a presăra, a iriza; a sfărâma, a face praf.
Răpune, verb
Sinonime:
a anihila, a asasina, a bate, a birui, a copleşi, a covârși, a cuprinde, a distruge, a doborî, a extermina, a face să piardă, a împovăra, a înfrânge, a întrece, a învinge, a lipsi de viață, a mântui, a muri, a năpădi, a nimici, a omorî, a pierde, a potopi, a prăpădi, a răzbi, a sfărâma, a sfârși, a suprima, a ucide, a zdrobi, a zvânta, a-și pierde viața.
Sparge, verb Sinonime:
a crăpa, a sfărâma, a rupe, a ciobi, a plesni, a găuri; a despica, a tăia, a distruge, a nărui, a nimici; a jefui, a fura, a prăda; (figurat) a se termina, a se sfârşi, a se încheia, a se stinge; (figurat, învechit) a birui, a înfrânge, a zdrobi, a pune pe fugă, a împrăştia, a goni.
Strivi, verb Sinonime:
a turti, a zdrobi, a sfărâma, a nimici, a distruge; a îngrămădi, a înghesui, a înăbuşi, a copleşi, a apăsa, a doborî, a frânge.
Stropşi, verb Sinonime:
a se răsti, a se burzului, a se oţărî; a zdrobi, a sfărâma, a strivi, a nimici; (figurat) a poci, a schimonosi.
Stropşit (stropşită), adjectiv Sinonime:
zdrobit, sfărâmat, strivit, stricat, deformat; (figurat) zăpăcit, smintit, năbădăios, îndrăcit; pocit, desfigurat, schimonosit.
Terciui, verb Sinonime:
a strivi, a zdrobi, a fărâma, a sfărâma, a turti; (figurat) a nimici, a distruge.
Ţăndări, verb (popular) Sinonime:
a sfărâma, a sparge, a distruge, a rupe.
Ucide, verb
Sinonime:
a bate foarte tare, a (se) bate, a (se) lovi rău, a (se) sfărâma, a asasina, a desființa, a distruge, a doborî, a făcălui, a nimici, a omorî, a răpune, a se sinucide, a snopi în bătaie, a stâlci, a tăbăci, a toropi, a (se) zdrobi, (familiar) a achita; (locuțiune populară) (ucigă-l-crucea) dracul, diavolul; (locuțiune populară) (ucigă-l-toaca) dracul, diavolul.
Zdrobi, verb Sinonime:
a strivi, a sfărâma, a destrăma, a nimici, a distruge; a (se) frământa, a (se) agita, a (se) zbuciuma.
Zdrobit (zdrobită), adjectiv Sinonime:
strivit, sfărâmat; distrus, nimicit, învins; copleşit, amărât, demoralizat; obosit, sleit, extenuat.
Zobi, verb Sinonime:
a sfărâma, a zdrobi, a strivi.
Brac (bracuri), substantiv neutru
Sinonime:
sfărâmătură, (regional) fărâmătură; (de brac) care nu este bun de nimic, de neîntrebuințat.
Casare, substantiv
Sinonime:
fărâmare, sfărâmare, spargere, zdrobire. Caşare, substantiv
Sinonime:
(acoperire a unei țesături cu o peliculă care imită pielea) caşurare.
Dezarticula, verb
Sinonime:
a luxa, a ieși din articulații, a se disloca, a se scrânti, a ieși din încheieturi; (figurat) a se sfărâma, a se spulbera, a se dezagrega; a-și pierde coeziunea, a se dezmembra.
Fărâmare, substantiv
Sinonime:
casare, sfărâmare, spargere.
Fărâmat, adjectiv
Sinonime:
sfărâmat, spart, zdrobit, frânt, nimicit, distrus.
Fărâmițare, substantiv
Sinonime:
atomizat, dezmembrare, dilacerare, fracționare, mărunțire, rupere, sfărâmare, (învechit și regional) smăcinătură, (învechit) crâmpeiere, (învechit) fărâmicare, (învechit) smăcinare, (popular) dumicare, (regional) groire, (variantă) fărămițare, (variantă) fărămițire.
Mărunţit (mărunţită), adjectiv
Sinonime:
fărâmiţat, sfărâmat, pisat, tocat.
Zobit, adjectiv
Sinonime:
sfărâmat, stâlcit, strivit, turtit, zdrobit.
Zobire, substantiv
Sinonime:
sfărâmare, stâlcire, strivire, turtire, zdrobire.
Fracţie, substantiv
Sinonime:
fracțiune, parte, porțiune, (învechit) sfărâmătură; (fracţie zecimală) număr zecimal.
Concasa, verb
Sinonime:
a aplatiza, a dezagrega, a fărâmița, a pulveriza, a sfărâma un material solid, a sparge în bucăți mici.
Destructibil, adjectiv
Sinonime:
disolubil, fragmentabil, fungibil, putrescibil, sfărâmabil, (variantă) distructibil.
Zdrobeală, substantiv
Sinonime:
sfărâmare, stâlcire, strivire, turtire, zdrobire.
Triturație, substantiv
Sinonime:
aplatizare, concasare, ecrasare, malaxare, pulverizare, sfărâmare, triturare, zdrobire.
Mărunţire, substantiv
Sinonime:
fărâmițare, pisare, sfărâmare, tocare, zdrobire.
Litrosi, verb
Sinonime:
(popular) a despărți, a distruge, a elibera, a face să dispară, a nimici, a potopi, a prăpădi, a pune în libertate, a salva, a scăpa, a scutura, a separa, a sfărâma, a zdrobi, a zvânta; (figurat) a fura, a mătrăși.
Smicura, verb
Sinonime:
a biciui, a dezghioca, a dumica, a frânge, a lovi, a mărunți, a pisa, a sdruncina, a sfărâma, a șfichiui, a zdrobi, (figurat) a călca în picioare, (variantă) a smicuri.
Smicurare, substantiv
Sinonime:
(regional) sfărâmare, zdrobire, zobire; plânset, scâncet, tristețe.
Pisăgi, verb
Sinonime:
a bate, a bătători, a bătuci, a îndesa, a mărunți, a pisa, a pisălogi, a presa, a sfărâma, a zdrobi, (familiar) a muia oasele (cuiva), (regional) a chisăgi, (regional) a chisoli.
