Despărţi, verb
Sinonime:
a (se) desprinde, a (se) detaşa, a (se) izola, a (se) rupe, a (se) separa, a răzleţi, a divorţa, (învechit şi regional) a despreuna, (învechit) a dezuni, (rar) a (se) segrega, (învechit şi popular) a (se) deosebi, a (se) osebi, a (se) descompune, a (se) desface, a (se) divide, a (se) fracţiona, a (se) împărţi, a (se) scinda, (rar) a (se) dezalcătui, a compartimenta; a dezbina, a învrăjbi.
Despărţimânt, substantiv
Sinonime:
căsuţă, compartiment, despărţire, despărţitură.
Despărţire, substantiv feminin
Sinonime:
delimitare, răzleţire, hotărnicire; îndepărtare, distanţare, înstrăinare; separare, divorţ; desprindere, detaşare, izolare, separaţie, (învechit) dezunire, (rar) segregare, segregaţie, descompunere, desfacere, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, (rar) dezalcătuire, compartiment; circă, circumscripţie, secţie.
Despărţit, adjectiv
Sinonime:
răzleţit, divorţat, separat; deosebit, dezbinat, diferit, divers, felurit, învrăjbit, variat.
Despărţitor, adjectiv
Sinonime:
izolator, separator.
Despărţitură, substantiv feminin Sinonime:
ramificaţie, subdiviziune, parte, felie.
Bifurca, verb Sinonime:
a se despărţi, a se desface, a se scinda, a se împărți, a se diviza.
Bifurcaţie, substantiv feminin Sinonime:
bifurcare, despărţire, desfacere, scindare, separație, separare, diviziune; branșă; bretea; intersecție.
Boxă, substantiv feminin Sinonime:
compartiment, despărțitură; ladă, cutie; incintă acustică. Boxa, verb
Sinonime:
(sport) (rar) a pugila.
Caza, verb Sinonime:
a găzdui, a instala, a încartirui. Caza, substantiv
Sinonime:
comitat, district. Cază, substantiv
Sinonime:
căsuţă, compartiment, despărţire, despărţitură.
Cerne, verb Sinonime:
a alege, a discerne, a despărţi, a elimina; a ploua mărunt, a bura, a burniţa, a ţârâi.
Coloană, substantiv
Sinonime:
stâlp, cariatidă, (învechit) columnă; rubrică, despărțitură; șir, rând, serie, (popular) şirag, (învechit) stol; convoi, vârtej; (anatomie) (coloană vertebrală) şira spinării, (regional) şira spatelor, (învechit) greabănul spinării, osul spinării; (cinema) (coloană sonoră) pistă sonoră; (coloană de extracţie) ţeavă de extracţie; (coloană de sinteză) reactor catalitic; (coloană de marș) grup de oameni.
Compartiment, substantiv neutru
Sinonime:
căsuţă, despărţire, despărţitură, (învechit) despărţământ, (franţuzism învechit) cază; (învechit) cupeu; sferă, domeniu, sector, secţie.
Demarca, verb Sinonime:
a delimita, a hotărnici, a despărţi, a separa.
Demarcaţie, substantiv feminin Sinonime:
despărţire, delimitare, separare; precizare, fixare.
Deosebi, verb
Sinonime:
a recunoaşte, a distinge, a identifica, (învechit, regional) a deschilini; a (se) remarca, a se evidenţia, a excela, a desluşi, a diferenţia, a discerne, a discrimina, (învechit şi popular) a osebi, (figurat) a cerne, a diferi; a despărţi, a izola, a separa.
Deosebi, adverb
Sinonime:
aparte, deosebit, separat.
Descompune, verb
Sinonime:
a (se) altera, a (se) decompoza, a (se) desface, a (se) despărți, a (se) destrăma, a (se) divide, a (se) fracționa, a (se) împărți, a (se) putregăi, a (se) râncezi, a (se) scinda, a (se) separa, a dezmembra, a fermenta, a putrezi, a se acri, a se împuți, a se înăcri, a se strica, (figurat) a se contracta, (figurat) a se crispa, (învechit și regional) a se sărbezi, (învechit și regional) a se sminti, (prin Banat) a se pâșcăvi, (prin Transilvania) a se scoace, (rar) a (se) dezalcătui, (rar) a (se) putrefia, (regional) a se mocni, (regional) a se zeri.
Despica, verb
Sinonime:
a (se) crăpa, a spinteca, a despărţi, a separa, a desface, a sparge, a tăia, (regional) a sfărâma, a (se) deschide, a străbate.
Desprinde, verb
Sinonime:
a deduce, a despărţi, a detaşa, a dezlega, a dezlipi, a disloca, a distinge, a însemna, a presupune, a reieşi, a rezulta, a scăpa, a se elibera, a se libera, a separa, a urma, a (se) decroşa, a (se) desface, a (se) scoate.
Detaşa, verb
Sinonime:
a desprinde, a desface, a dezlipi, a despărţi, a izola; a deplasa, a muta, a schimba; a se distanţa.
Dezbina, verb Sinonime:
a desface, a dezuni; a despărţi, a separa, a pune în conflict, a învrăjbi.
Dezlipi, verb
Sinonime:
a detaşa, a despărţi, a (se) desface, a (se) desprinde, a (se) depărta, a (se) îndepărta.
Disocia, verb
Sinonime:
a distinge, a discerne, a deosebi; a despărţi, a separa, a desprinde, a disjunge.
Diviza, verb
Sinonime:
a împărţi, a divide, a scinda, a fragmenta; a despărţi, a dezbina, a segmenta; a fisiona.
Diviziune, substantiv feminin
Sinonime:
împărţire, fragmentare, separare, scindare, despărţire, secţiune, gradaţie; (biologie) (diviziune directă) amitoză.
Felurit (felurită), adjectiv
Sinonime:
amestecat, deosebit, diferit, divers, eterogen, împestrițat, neasemănător, pestriţ, variat, (învechit și popular) osebit, (învechit) despărțit, (învechit) variu, (regional) feliurit, (regional) mistreț.
Fractura, verb
Sinonime:
a frânge, a rupe, a zdrobi. Fractură, substantiv
Sinonime:
ruptură, (popular) frântură; (la figurat) despărțire; casură; falie.
Izola, verb Sinonime:
a despărţi, a detaşa, a separa; a se retrage, a se îndepărta, a trăi ca un călugăr.
Izolat (izolată), adjectiv Sinonime:
despărţit, separat, îndepărtat, detaşat; retras, singuratic, solitar, răzleţ; dosnic, ascuns, ferit.
Împărţi, verb Sinonime:
a diviza, a fragmenta, a desface, a despărţi, a separa; a distribui, a repartiza, a da; a răspândi, a risipi, a împrăştia.
Lipsi, verb
Sinonime:
a absenta, a codi, a despărți, a dezerta, a dispărea, a ezita, a frustra, a fugi, a nu fi, a nu se găsi, a nu se prezenta, a nu-i trebui, a părăsi, a pregeta, a renunța la, a scoate, a se dispensa, a se priva de, a separa, a suprima, a șovăi, (figurat) a văduvi, (învechit) a se lăsa de, (învechit) a slăbi.
Paravan, substantiv neutru Sinonime:
perete, despărţire; adăpost, camuflaj; (figurat) alibi, pretext, acoperire.
Ramificaţie, substantiv feminin
Sinonime:
arborizație, branșă, braţ, despărțitură, diviziune, parte, prelungire, ramificare, ramură, schimbător de cale, subdiviziune, subîmpărțire, tranșă, tronson, (chimie) catenă laterală, (învechit) ramificațiune.
Schismă, substantiv feminin
Sinonime:
despărţire, dezbinare, disidență, donatism, erezie, eterodoxie, ruptură, sacrilegiu, sciziune, secesiune, separație, (figurat) neînţelegere.
Scinda, verb Sinonime:
a despărţi, a fracționa, a separa, a subdiviza.
Sciziune, substantiv feminin Sinonime:
despărţire, ruptură, fracţionare, divizare, dezbinare, scizionare.
Secesiune, substantiv feminin Sinonime:
separare, despărţire, izolare.
Separa, verb Sinonime:
a despărţi, a desface, a desprinde, a izola, a detaşa, a dezmembra, a disloca, a divide, a diviza, a tăia, a fracţiona, a împărţi, a fragmenta, a secţiona.
Separat (separată), adjectiv Sinonime:
despărţit, izolat, rupt de (ceva), desprins, detaşat, dislocat; în parte, unilateral, distinct, diferenţiat.
Separaţie, substantiv feminin Sinonime:
despărţire, desfacere, izolare, desprindere, detaşare, dislocare, fragmentare, secţionare, tăiere; diferenţiere, distincţie, discriminare.
Smulge, verb Sinonime:
a trage, a scoate, a desprinde; (figurat) a obţine, a lua; a despărţi, a dezlipi.
Tăia, verb Sinonime:
a despărţi, a separa, a împărţi; a despica; a suprima, a scoate, a elimina; a brăzda, a tatua, a vărga; a săpa, a sculpta; (figurat) a croi; a străbate, a traversa, a trece; (reflexiv) a se întretăia; (reflexiv) a se destrăma, a se rupe; (reflexiv) a se coagula, a se brânzi; (tranzitiv şi reflexiv) a (se) spinteca, a se omorî, a se ucide; a tunde, a micşora, a reteza, a scurta.
Trunchia, verb Sinonime:
a ciunti, a tăia, a reteza, a mutila, a despărţi, a fragmenta.
Variat (variată), adjectiv
Sinonime:
amestecat, deosebit, diferit, divers, felurit, pitoresc, variu, (învechit şi popular) osebit, (învechit) despărţit.
Bifurcat, adjectiv
Sinonime:
(popular) încrăcit, înfurcit, despărțit.
Descompunere, substantiv
Sinonime:
desfacere, despărţire, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, separare, (rar) dezalcătuire; putrefacţie, alterare, râncezire; corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, dezmembrare, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune.
Despărţenie, substantiv
Sinonime:
despărţire, divorţ, separare, separaţie.
Desperecheat, adjectiv
Sinonime:
despărțit, separat, izolat, descompletat, disparat, stingher.
Despreuna, verb
Sinonime:
a despărţi, a separa.
Desprindere, substantiv
Sinonime:
despărţire, dezlipire, scoatere, desfacere, dislocare; (tehnică) decroşare.
Detaşare, substantiv
Sinonime:
desfacere, desprindere, dezlipire; despărţire, separaţie; dezinteresare, indiferență, insensibilitate, nepăsare.
Dezalcătuire, substantiv
Sinonime:
descompunere, desfacere, despărţire, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, separare.
Dezalcătui, verb
Sinonime:
a descompune, a desface, a despărţi, a divide, a fracţiona, a împărţi, a scinda.
Dezuni, verb
Sinonime:
a (se) desface, a (se) dezlipi, a (se) separa, a (se) dezbina, a (se) învrăjbi, a despărţi.
Dezunire, substantiv
Sinonime:
animozitate, ceartă, conflict, despărţire, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînţelegere, separare, vrajbă, zâzanie.
Disjunct, adjectiv
Sinonime:
disjunctiv, despărțit, separat.