Despărţenie, substantiv
Sinonime:
despărţire, divorţ, separare, separaţie.
Divorţ, substantiv
Sinonime:
despărţire, dezacord, nepotrivire, repudiere, ruptură, separare, separaţie; (învechit) divorciu, divors, divorția, divorțium; (popular) despărţenie, (regional) dihorț.
Separare, substantiv
Sinonime:
delimitare, demarcaj, demarcare, demarcație, descompunere, desfacere, despărțire, despărțit, desprindere, detașare, diferențiere, dihotomie, disjuncție, disjungere, disociație, disociere, divizare, diviziune, divorț, fracționare, hotărnicie, izolare, împărțire, scindare, scizionare, separație, (învechit) dezunire, (popular) despărțenie, (rar) dezalcătuire, (rar) segregare, (rar) segregație.
Despărțiciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
bifurcare, clasificare, deosebire, desfacere, despărțire, despărțit, despărțitură, despicare, divorț, împărțire, rupere, (figurat) învrăjbire, (învechit) despărțeală, (învechit) despărțenie, (învechit) parte, (învechit) subdiviziune.
Despărțeală, substantiv (învechit)
Sinonime:
bifurcare, clasificare, deosebire, desfacere, despărțire, despărțit, despărțitură, despicare, divorț, împărțire, rupere, (figurat) învrăjbire, (învechit) despărțiciune, (învechit) despărțenie, (învechit) parte, (învechit) subdiviziune.
