Scăpa
Scăpa, verb
Sinonime: a se elibera, a se desprinde, a se salva; a se debarasa, a se descotorosi, a renunţa, a da drumul; a apune, a scăpăta, a fi în declin; a pierde, a nu mai apuca, a nu mai prinde; a nu lua în seamă, a omite, a pierde din vedere, a nesocoti.  
 
Scăpăciune
Scăpăciune, substantiv
Sinonime: mizerie, sărăcie.  
 
Scapăr
Scapăr, substantiv
Sinonime: scăpărare.  
 
Scăpăra
Scăpăra, verb
Sinonime: (figurat) a apărea, a se ivi; a fulgera, a scânteia, a sclipi, a străluci, a sticli, a luci.  
 
Scăpărământ
Scăpărământ, substantiv
Sinonime: scăpărătoare.  
 
Scăpărar
Scăpărar, substantiv
Sinonime: scăpărătoare.  
 
Scăpărare
Scăpărare, substantiv feminin
Sinonime: scânteie, fulger, fulgerare, strălucire, lucire, sclipire.  
 
Scăpărat
Scăpărat, substantiv
Sinonime: fulger, scăpărare, sclipire.  
 
Scăpărătoare
Scăpărătoare, substantiv feminin
Sinonime: cremene, amnar, iască.  
 
Scăpărător (scăpărătoare)
Scăpărător (scăpărătoare), adjectiv
Sinonime: scânteietor, lucitor, sclipitor; (figurat) inteligent, subtil; (figurat) uimitor, impresionant, strălucit.  
 
Scăpărătură
Scăpărătură, substantiv
Sinonime: licăr, licărire, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, scăpărătoare, scânteie, scânteiere, sclipeală, sclipire, sclipit, străfulgerare.  
 
Scăpare
Scăpare, substantiv
Sinonime: adăpost, cădere, descotorosire, desfacere, dezbărare, eliberare, evadare, ieşire, inadvertenţă, omisiune, pierdere, salvare, (regional) întrelăsare.  
 
Scăpărușă
Scăpărușă, substantiv (regional)
Sinonime: chibrit.  
 
Scăpăta
Scăpăta, verb
Sinonime: a apune, a asfinţi, a se însera; a aluneca, a cădea, a se cufunda, a fi în declin; a sărăci, a-și pierde averea.  
 
Scăpătăciune
Scăpătăciune, substantiv
Sinonime: mizerie, sărăcie.  
 
Scăpătare
Scăpătare, substantiv
Sinonime: apus, asfinţire, asfinţit, decadenţă, decădere, declin, degenerare, mizerie, regres, sărăcie, sărăcire.  
 
Scăpătat
Scăpătat, substantiv neutru
Sinonime: (popular) asfinţit, apus; declin, coborâş, pantă.  
 
Scăpătiş
Scăpătiş, substantiv
Sinonime: apus, asfinţit, vest.  
 
Scăpător
Scăpător, substantiv
Sinonime: eliberator, salvator.  
 
Scăpătură
Scăpătură, substantiv
Sinonime: eliberare, liberare, salvare, scăpare, scoatere.  
 
Scăpău
Scăpău, substantiv
Sinonime: alunecuș, gaură de scăpare, ieșire; neglijare, omisiune, omitere, trecere cu vederea; căcat, excrement, (la plural) fecale.  
 

Apune
Apune, verb
Sinonime: a asfinţi, a scăpăta, a fi în declin, a dispare; a deceda, a muri.  
 
Apus
Apus, substantiv neutru
Sinonime: asfinţit, scăpătatul soarelui, înserare; declin, decădere; occident, vest.

Apus, adjectiv
Sinonime: trecut.  
 
Asfinţi
Asfinţi, verb
Sinonime: a apune, a scăpăta, a coborî.  
 
Cădere
Cădere, substantiv feminin
Sinonime: picare, căzătură, prăbuşire, dărâmare, năruire, prăvălire, răsturnare; (geografie) (cădere de apă) cascadă; scăpare, lăsare, dispariţie; eşec, insucces, nereuşită, (livresc) fiasco, chix; (figurat) calitate, competenţă, capacitate, pricepere, drept.  
 
Chichiță
Chichiță, substantiv feminin
Sinonime: alibi, cârciob, clenci, cutioară, cutiuță, ladă, lădișoară, lădiță, pretext, prilej, raclă, sertar, sertărel, stratagemă, subterfugiu, șiretenie, şiretlic, şmecherie, tertip, truc, viclenie, vicleşug, (figurat) nod în papură, (figurat) portiţă de scăpare, (figurat; la plural) subtilități, (figurat; la plural) taină, (Moldova) chelnă.  
 
Curăţa
Curăţa, verb
Sinonime: a face curat, a deretica, a limpezi, a (se) purifica; (familiar) a omorî, a ucide, a distruge; a elimina, a îndepărta, a înlătura, a şterge, (învechit şi regional) a cura, (Transilvania) a tăgăşi, a dezinfecta; a asasina, a se debarasa, a deceda, a se descotorosi, a dispărea, a duce, a izbăvi, a mântui, a muri, a pieri, a (se) prăpădi, a răposa, a răscumpăra, a salva, a scăpa, a sfârşi, a (se) stinge, a sucomba, a suprima.  
 
Debarasa
Debarasa, verb
Sinonime: a (se) descotorosi, a (se) dezbăra, a (se) dezobișnui, a (se) dezvăța, a (se) lăsa, a lepăda, a scăpa, a se degaja, (Bucovina) a se coroti, (familiar și figurat) a înțărca, (figurat) a (se) scutura, (figurat) a se curăța, (grecism învechit) a exoflisi, (regional) a se cortorosi.  
 
Declin
Declin, substantiv neutru
Sinonime: regres, decădere, degradare; apus, asfinţire, asfinţit, crepuscul; scăpătare, decadenţă, (învechit) descreştere, scădenie, scădere.  
 
Declina
Declina, verb
Sinonime: a refuza, a respinge, a renunţa, a abandona; a apune, a scăpăta, a asfinţi, a coborî, a dispărea, a pieri; (gramatică) (învechit) a (se) pleca.  
 
Degajat (degajată)
Degajat (degajată), adjectiv
Sinonime: curățat, deblocat, descongestionat, dezinvolt, eliberat, emanat, exalat, firesc, împrăştiat, înlăturat, liber, natural, neafectat, neartificial, necăutat, nepăsător, neprefăcut, nesilit, nestânjenit, nestudiat, radiat, răspândit, retras, scăpat, simplu, spontan, (figurat) luat înapoi, (învechit) prostatic, (livresc) nonșalant.  
 
Descărca
Descărca, verb
Sinonime: a scăpa de, a se uşura; a se dezlănţui, a se revărsa, a deşerta, a goli, (rar) a vida, (popular) a zvânta, (învechit şi regional) a scurge, (prin vestul Munteniei) a sicni; a trage, (învechit şi popular) a slobozi.  
 
Descotorosi
Descotorosi, verb
Sinonime: a (se) debarasa, a (se) dezbăra, a (se) dezobișnui, a (se) dezvăța, a (se) lăsa, a scăpa, a se degaja, a se elibera, (Bucovina) a se coroti, (familiar; figurat) a înțărca, (figurat) a (se) scutura, (figurat) a se curăța, (grecism învechit) a exoflisi, (regional) a se cortorosi.  
 
Desprinde
Desprinde, verb
Sinonime: a deduce, a despărţi, a detaşa, a dezlega, a dezlipi, a disloca, a distinge, a însemna, a presupune, a reieşi, a rezulta, a scăpa, a se elibera, a se libera, a separa, a urma, a (se) decroşa, a (se) desface, a (se) scoate.  
 
Dezbăra
Dezbăra, verb
Sinonime: a elibera, a scăpa, a (se) debarasa, a (se) descotorosi, a (se) dezobişnui, a (se) dezvăţa, a (se) lăsa, (figurat) a (se) scutura, (familiar, figurat) a înţărca.  
 
Elibera
Elibera, verb
Sinonime: a dezrobi, a izbăvi, a descătuşa, a scăpa, a emancipa; a fi lăsat la vatră, a (se) slobozi, a (se) volnici; a desărcina, a scoate, a destitui, a exclude, a îndepărta, a da afară (dintr-o funcţie); a da, a preda, a înmâna, a emite, a livra, a distribui, a libera, a salva, (popular) a mântui, (învechit) a apuca, a ierta, a ieşi, a desprinde, a desface, a debloca, a evacua.  
 
Eliberat (eliberată)
Eliberat (eliberată), adjectiv
Sinonime: independent, emancipat, dezrobit, descătuşat, liber; scăpat, salvat, izbăvit.  
 
Evaziune
Evaziune, substantiv feminin
Sinonime: evadare, fugă, scăpare, dezertare.  
 
Expedia
Expedia, verb
Sinonime: a trimite, a transmite; (familiar) a îndepărta, a se descotorosi, a se degaja, a se elibera, a scăpa, (regional) a mâna, (învechit) a porni, (grecism învechit) a proftaxi, a adresa, a scrie, a înainta.  
 
Faliment
Faliment, substantiv neutru
Sinonime: sărăcie, scăpătare, mofluzie, bancrută, crah, (învechit şi regional) selamet, (învechit) mofluz, mofluzenie, mofluzlâc, (învechit, în Transilvania) cridă; (figurat) ruină, eșec total, eșec complet, nereușită totală, fiasco.  
 
Falit (falită)
Falit (falită), adjectiv
Sinonime: insolvabil, mofluz, sărăcit, scăpătat, aflat în faliment; (figurat) prăbușit, ruinat, distrus.  
 
Fofila
Fofila, verb
Sinonime: a se strecura, a se furişa, a se introduce, a pătrunde; (figurat) a se sustrage, a se eschiva, a scăpa.  
 
Fugă
Fugă, substantiv feminin
Sinonime: alergare, alergătură, dezertare, evadare, goană, refugiu, repezeală, repezitură, scăpare, viteză, (Bucovina) scopcă, (figurat) zbor, (învechit) repeziş.

Fuga, adverb
Sinonime: curând, iute, în grabă, într-un ritm rapid, repede.  
 
Fugi
Fugi, verb
Sinonime: a alerga, a curge, a dezerta, a dispărea, a evada, a evita, a goni, a merge în fugă, a o întinde, a o lua la goană, a o șterge, a o tuli, a ocoli, a scăpa (din), a se căra, a se eschiva, a se feri, a se mătrăși, a se mişca repede, a se perinda, a se refugia, a se scurge (rapid), a se sustrage, a trece prin faţa ochilor, a trece (repede), (Bucovina) a scopci, (despre anumite lichide) a da în foc, (familiar) a se cărăbăni, (învechit și regional) a cure, (popular) a lipsi, (regional) a (se) încura; (locuţiune) (a fugi în lume) a pleca de acasă; (locuţiune) (a fugi printre degete) a-i aluneca cuiva ceva din mână, (figurat) a nu se lăsa prins.

Fugi, interjecție
Sinonime: pleacă, (popular) tiva, (prin nord-estul Olteniei) tiutiu; (locuţiune) (fugi de-aici!) pleacă! nu mai spune!; (locuţiune) (fugi de-acolo!) da` de unde! nici gând fie așa!  
 
Fulger
Fulger, substantiv neutru
Sinonime: fulgerare, fulgerătură, fulgerel, sclipire, străfulgerare, (popular) scăpărare, scăpărat, (regional) sfulger, (învechit şi popular, la figurat) săgeată; (fulger electronic) bliț.  
 
Fulgera
Fulgera, verb
Sinonime: a izbi, a lovi, a luci, a scânteia, a sclipi, a străluci, a trăsni, (popular) a scăpăra, (regional) a sfulgera, (regional, la figurat) a săgeta.  
 
Hălădui
Hălădui, verb
Sinonime: a domicilia, a fi, a izbuti, a înainta, a locui, a merge, a o duce, a petrece, a propăşi, a reuşi, a salva, a scăpa, a sta, a şedea, a trăi, a vieţui.  
 
Ieşire
Ieșire, substantiv feminin
Sinonime: anulare, apariție, atac, critică violentă, decolorare, eliberare, exit, ieșitor, ieșitură, invectivă, liberare, năvală, output, plecare, plimbare, poartă, portieră, publicare, purgație, răsărire, scaun, scăpare, spălăcire, ștergere, ușă, (figurat) dezlegare, (figurat) soluție, (învechit) cheltuire, (învechit) consecință, (învechit) dispariție, (învechit) părăsire, (învechit) purgare, (învechit) rămas-bun, (învechit) rezultat, (învechit) sfârșit, (învechit; despre ființe) origine, (rar) ieșit.  
 
Izbăvi
Izbăvi, verb
Sinonime: a scăpa, a salva, a mântui, a elibera.  
 
Împuţina
Împuţina, verb
Sinonime: a (se) diminua, a (se) micșora, a (se) reduce, a (se) restrânge, a descreşte, a scădea, a slăbi, a-i scădea forța fizică, (învechit și regional) a (se) strâmta, (învechit) a (se) puțina, (Transilvania) a scăpăta.  
 
Lapsus
Lapsus, substantiv neutru
Sinonime: scăpare, uitare, lacună, eroare, lipsă.  
 
Lipsă
Lipsă, substantiv feminin
Sinonime: absenţă, inexistenţă; imperfecţiune, defect, lacună, scădere, omisiune, scăpare, carenţă; nevoie, sărăcie, neajunsuri, privaţiune, mizerie.  
 
Mântuire
Mântuire, substantiv feminin
Sinonime: dezrobire, eliberare, emancipare, emancipație, fine, iertare (de păcate), ispăşire, isprăvire, isprăvit, izbăvire, încheiere, liberare, mântuit, salvare, scoatere, sfârșire, sfârșit, terminare, terminat, (învechit) jertfă, (învechit) liniște și siguranță, (învechit) măntuire, (învechit) mântuință, (învechit) mântuitură, (învechit) prinos, (învechit) scăpare, (învechit) spăseală, (învechit) spăsenie, (învechit) spăsire, (livresc) redempțiune.  
 
Năzuinţă
Năzuinţă, substantiv feminin
Sinonime: adăpost, aspiraţie, azil, dorinţă, refugiu, scăpare, ţel, ţintă.  
 
Omisiune
Omisiune, substantiv feminin
Sinonime: neglijare, uitare, lipsă, lacună, scăpare.  
 
Providenţă
Providenţă, substantiv feminin
Sinonime: divinitate, Dumnezeu, dumnezeire, pronie; (figurat) salvare, scăpare.  
 
Rata
Rata, verb
Sinonime: a nu reuşi, a nu izbuti, a suferi un eşec, a da greş, a capota, a scăpa ocazia.

Rată, substantiv feminin
Sinonime: cotă, parte, contribuţie.  
 
Răsufla
Răsufla, verb
Sinonime: a respira; a se odihni, a poposi, a avea pace, a fi liniştit, a avea răgaz; a se scurge, a curge, a scăpa un lichid; a dezvălui, a transpira, a deconspira.  
 
Ruina
Ruina, verb
Sinonime: a se dărăpăna, a se nărui, a se surpa, a se degrada, a se distruge, a se preface în ruină; a sărăci, a scăpăta, a da faliment, a mofluzi, a rămâne falit, a decădea.

Ruină, substantiv feminin
Sinonime: dărâmătură, surpătură, risipitură; faliment, bancrută, dezastru, mofluzie.  
 
Salva
Salva, verb
Sinonime: a scăpa, a apăra, a feri de (ceva sau cineva).  
 
Sărac (săracă)
Sărac (săracă), adjectiv
Sinonime: sărman, nevoiaş, strâmtorat, împovărat, scăpătat, ruinat, calic, în mizerie, cerşetor, golan; biet, nenorocit; neroditor, neproductiv, nefertil, sec, steril.  
 
Sărăci
Sărăci, verb
Sinonime: a scăpăta, a calici, a se ruina, a ajunge în sapă de lemn, a decădea, a da de fundul sacului, a rămâne pe drumuri; a despuia, a jecmăni, a fura, a sustrage, a lăsa pe drumuri.  
 
Sărăcie
Sărăcie, substantiv feminin
Sinonime: lipsă, penurie, paupertate, strâmtorare, împovărare, scăpătare, mizerie, calicie.  
 
Sări
Sări, verb
Sinonime: a sălta, a zvâcni, a ţâşni, a zburda, a ţopăi; a escalada, a trece peste (ceva); a se repezi, a năvăli, a se da la (cineva), a ataca, a da năvală, a se năpusti; a exploda, a face explozie, a se face praf; a omite, a uita, a trece cu vederea, a scăpa din vedere, a nu lua la rând; a interveni, a sprijini, a ajuta.  
 
Sărman (sărmană)
Sărman (sărmană), adjectiv
Sinonime: sărac, lipsit, nevoiaş, fără mijloace, strâmtorat, împovărat, scăpătat; amărât, nenorocit, biet.  
 
Scădea
Scădea, verb
Sinonime: a reduce, a micşora, a diminua, a împuţina, a scurta, a pierde, a concentra; a reține, a opri; a detaşa, a defalca, a desprinde; (figurat) a se potoli, a descreşte, a se domoli; a scăpăta, a apune.  
 
Scânteietor (scânteietoare)
Scânteietor (scânteietoare), adjectiv
Sinonime: licăritor, lucios, lucitor, luminos, scăpărător, sclipitor, strălucit, strălucitor, viu, (astăzi rar) sclipind, (figurat) inteligent, (figurat) subtil, (învechit și regional) strălucios, (învechit și regional) vederos, (învechit) scânteind, (învechit) scânteios, (învechit) schinteietor, (învechit) sclivisit, (popular și familiar) sclipicios, (rar) luciu, (rar) sticlitor, (regional) stelos.  
 
Sclipitor (sclipitoare)
Sclipitor (sclipitoare), adjectiv
Sinonime: lucitor, lucios, strălucitor, scânteietor, scăpărător; (figurat) remarcabil, excelent, deosebit; inteligent, dotat, subtil.  
 
Scoate
Scoate, verb
Sinonime: a extrage, a elimina, a smulge, a extirpa; a da afară, a izgoni, a alunga, a goni, a destitui; a scăpa, a salva, a elibera, a degaja, a lăsa liber; a se dezbrăca, a se descălţa; a dobândi, a obţine, a câştiga; a tipări, a edita, a publica, a da la iveală; a crea, a elabora, a inventa, a da naştere, a produce.  
 
Scuti
Scuti, verb
Sinonime: a dispensa; a feri, a scăpa, a cruţa, a menaja; a lăsa în pace, a nu plictisi, a nu bate la cap, a nu agasa.  
 
Scutura
Scutura, verb
Sinonime: a (se) curăţa, a deretica; (figurat) a arunca, a lepăda, a îndepărta; a scăpa, a se debarasa, a se descotorosi; a se desprinde, a cădea; a zgâlţâi, a agita, a zdruncina; a se cutremura, a se înfiora, a se înfrigura; (familiar) a critica, a certa, a muștrului, a trage un perdaf.  
 
 



Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

Reduceri online!
RSS
...
Meniu
Dictoo.eu
Dictoo.eu
Reduceri
Dicționar