Scăpa, verb
Sinonime: a se elibera, a se desprinde, a se salva; a se debarasa, a se descotorosi, a renunţa, a da drumul; a apune, a scăpăta, a fi în declin; a pierde, a nu mai apuca, a nu mai prinde; a nu lua în seamă, a omite, a pierde din vedere, a nesocoti.  Scăpăciune, substantiv
Sinonime: mizerie, sărăcie.  Scapăr, substantiv
Sinonime: scăpărare.  Scăpăra, verb
Sinonime: (figurat) a apărea, a se ivi; a fulgera, a scânteia, a sclipi, a străluci, a sticli, a luci.  Scăpărământ, substantiv
Sinonime: scăpărătoare.  Scăpărar, substantiv
Sinonime: scăpărătoare.  Scăpărare, substantiv feminin
Sinonime: scânteie, fulger, fulgerare, strălucire, lucire, sclipire.  Scăpărat, substantiv
Sinonime: fulger, scăpărare, sclipire.  Scăpărătoare, substantiv feminin
Sinonime: cremene, amnar, iască.  Scăpărător (scăpărătoare), adjectiv
Sinonime: scânteietor, lucitor, sclipitor; (figurat) inteligent, subtil; (figurat) uimitor, impresionant, strălucit.  Scăpărătură, substantiv
Sinonime: licăr, licărire, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, scăpărătoare, scânteie, scânteiere, sclipeală, sclipire, sclipit, străfulgerare.  Scăpare, substantiv
Sinonime: adăpost, cădere, descotorosire, desfacere, dezbărare, eliberare, evadare, ieşire, inadvertenţă, omisiune, pierdere, salvare, (regional) întrelăsare.  Scăpărușă, substantiv (regional)
Sinonime: chibrit.  Scăpăta, verb
Sinonime: a apune, a asfinţi, a se însera; a aluneca, a cădea, a se cufunda, a fi în declin; a sărăci, a-și pierde averea.  Scăpătăciune, substantiv
Sinonime: mizerie, sărăcie.  Scăpătare, substantiv
Sinonime: apus, asfinţire, asfinţit, decadenţă, decădere, declin, degenerare, mizerie, regres, sărăcie, sărăcire.  Scăpătat, substantiv neutru
Sinonime: (popular) asfinţit, apus; declin, coborâş, pantă.  Scăpătiş, substantiv
Sinonime: apus, asfinţit, vest.  Scăpător, substantiv
Sinonime: eliberator, salvator.  Scăpătură, substantiv
Sinonime: eliberare, liberare, salvare, scăpare, scoatere.  Scăpău, substantiv
Sinonime: alunecuș, gaură de scăpare, ieșire; neglijare, omisiune, omitere, trecere cu vederea; căcat, excrement, (la plural) fecale.  

---

Apune, verb
Sinonime: a asfinţi, a scăpăta, a fi în declin, a dispare; a deceda, a muri.  Apus, substantiv neutru
Sinonime: asfinţit, scăpătatul soarelui, înserare; declin, decădere; occident, vest.

Apus, adjectiv
Sinonime: trecut.  Asfinţi, verb
Sinonime: a apune, a scăpăta, a coborî.  Cădere, substantiv feminin
Sinonime: picare, căzătură, prăbuşire, dărâmare, năruire, prăvălire, răsturnare; (geografie) (cădere de apă) cascadă; scăpare, lăsare, dispariţie; eşec, insucces, nereuşită, (livresc) fiasco, chix; (figurat) calitate, competenţă, capacitate, pricepere, drept.  Chichiță, substantiv feminin
Sinonime: alibi, cârciob, clenci, cutioară, cutiuță, ladă, lădișoară, lădiță, pretext, prilej, raclă, sertar, sertărel, stratagemă, subterfugiu, șiretenie, şiretlic, şmecherie, tertip, truc, viclenie, vicleşug, (figurat) nod în papură, (figurat) portiţă de scăpare, (figurat; la plural) subtilități, (figurat; la plural) taină, (Moldova) chelnă.  Curăţa, verb
Sinonime: a face curat, a deretica, a limpezi, a (se) purifica; (familiar) a omorî, a ucide, a distruge; a elimina, a îndepărta, a înlătura, a şterge, (învechit şi regional) a cura, (Transilvania) a tăgăşi, a dezinfecta; a asasina, a se debarasa, a deceda, a se descotorosi, a dispărea, a duce, a izbăvi, a mântui, a muri, a pieri, a (se) prăpădi, a răposa, a răscumpăra, a salva, a scăpa, a sfârşi, a (se) stinge, a sucomba, a suprima.  Debarasa, verb
Sinonime: a (se) descotorosi, a (se) dezbăra, a (se) dezobișnui, a (se) dezvăța, a (se) lăsa, a lepăda, a scăpa, a se degaja, (Bucovina) a se coroti, (familiar și figurat) a înțărca, (figurat) a (se) scutura, (figurat) a se curăța, (grecism învechit) a exoflisi, (regional) a se cortorosi.  Declin, substantiv neutru
Sinonime: regres, decădere, degradare; apus, asfinţire, asfinţit, crepuscul; scăpătare, decadenţă, (învechit) descreştere, scădenie, scădere.  Declina, verb
Sinonime: a refuza, a respinge, a renunţa, a abandona; a apune, a scăpăta, a asfinţi, a coborî, a dispărea, a pieri; (gramatică) (învechit) a (se) pleca.  Degajat (degajată), adjectiv
Sinonime: curățat, deblocat, descongestionat, dezinvolt, eliberat, emanat, exalat, firesc, împrăştiat, înlăturat, liber, natural, neafectat, neartificial, necăutat, nepăsător, neprefăcut, nesilit, nestânjenit, nestudiat, radiat, răspândit, retras, scăpat, simplu, spontan, (figurat) luat înapoi, (învechit) prostatic, (livresc) nonșalant.  Descărca, verb
Sinonime: a scăpa de, a se uşura; a se dezlănţui, a se revărsa, a deşerta, a goli, (rar) a vida, (popular) a zvânta, (învechit şi regional) a scurge, (prin vestul Munteniei) a sicni; a trage, (învechit şi popular) a slobozi.  Descotorosi, verb
Sinonime: a (se) debarasa, a (se) dezbăra, a (se) dezobișnui, a (se) dezvăța, a (se) lăsa, a scăpa, a se degaja, a se elibera, (Bucovina) a se coroti, (familiar; figurat) a înțărca, (figurat) a (se) scutura, (figurat) a se curăța, (grecism învechit) a exoflisi, (regional) a se cortorosi.  Desprinde, verb
Sinonime: a deduce, a despărţi, a detaşa, a dezlega, a dezlipi, a disloca, a distinge, a însemna, a presupune, a reieşi, a rezulta, a scăpa, a se elibera, a se libera, a separa, a urma, a (se) decroşa, a (se) desface, a (se) scoate.  Dezbăra, verb
Sinonime: a elibera, a scăpa, a (se) debarasa, a (se) descotorosi, a (se) dezobişnui, a (se) dezvăţa, a (se) lăsa, (figurat) a (se) scutura, (familiar, figurat) a înţărca.  Elibera, verb
Sinonime: a dezrobi, a izbăvi, a descătuşa, a scăpa, a emancipa; a fi lăsat la vatră, a (se) slobozi, a (se) volnici; a desărcina, a scoate, a destitui, a exclude, a îndepărta, a da afară (dintr-o funcţie); a da, a preda, a înmâna, a emite, a livra, a distribui, a libera, a salva, (popular) a mântui, (învechit) a apuca, a ierta, a ieşi, a desprinde, a desface, a debloca, a evacua.  Eliberat (eliberată), adjectiv
Sinonime: independent, emancipat, dezrobit, descătuşat, liber; scăpat, salvat, izbăvit.  Evaziune, substantiv feminin
Sinonime: evadare, fugă, scăpare, dezertare.  Expedia, verb
Sinonime: a trimite, a transmite; (familiar) a îndepărta, a se descotorosi, a se degaja, a se elibera, a scăpa, (regional) a mâna, (învechit) a porni, (grecism învechit) a proftaxi, a adresa, a scrie, a înainta.  Faliment, substantiv neutru
Sinonime: sărăcie, scăpătare, mofluzie, bancrută, crah, (învechit şi regional) selamet, (învechit) mofluz, mofluzenie, mofluzlâc, (învechit, în Transilvania) cridă; (figurat) ruină, eșec total, eșec complet, nereușită totală, fiasco.  Falit (falită), adjectiv
Sinonime: insolvabil, mofluz, sărăcit, scăpătat, aflat în faliment; (figurat) prăbușit, ruinat, distrus.  Fofila, verb
Sinonime: a se strecura, a se furişa, a se introduce, a pătrunde; (figurat) a se sustrage, a se eschiva, a scăpa.  Fugă, substantiv feminin
Sinonime: alergare, alergătură, dezertare, evadare, goană, refugiu, repezeală, repezitură, scăpare, viteză, (Bucovina) scopcă, (figurat) zbor, (învechit) repeziş.

Fuga, adverb
Sinonime: curând, iute, în grabă, într-un ritm rapid, repede.  Fugi, verb
Sinonime: a alerga, a curge, a dezerta, a dispărea, a evada, a evita, a goni, a merge în fugă, a o întinde, a o lua la goană, a o șterge, a o tuli, a ocoli, a scăpa (din), a se căra, a se eschiva, a se feri, a se mătrăși, a se mişca repede, a se perinda, a se refugia, a se scurge (rapid), a se sustrage, a trece prin faţa ochilor, a trece (repede), (Bucovina) a scopci, (despre anumite lichide) a da în foc, (familiar) a se cărăbăni, (învechit și regional) a cure, (popular) a lipsi, (regional) a (se) încura; (locuţiune) (a fugi în lume) a pleca de acasă; (locuţiune) (a fugi printre degete) a-i aluneca cuiva ceva din mână, (figurat) a nu se lăsa prins.

Fugi, interjecție
Sinonime: pleacă, (popular) tiva, (prin nord-estul Olteniei) tiutiu; (locuţiune) (fugi de-aici!) pleacă! nu mai spune!; (locuţiune) (fugi de-acolo!) da` de unde! nici gând să fie așa!  Fulger, substantiv neutru
Sinonime: fulgerare, fulgerătură, sclipire, străfulgerare, (popular) scăpărare, scăpărat, (regional) sfulger, (învechit şi popular, la figurat) săgeată; (fulger electronic) bliț.  Fulgera, verb
Sinonime: a izbi, a lovi, a luci, a scânteia, a sclipi, a străluci, a trăsni, (popular) a scăpăra, (regional) a sfulgera, (regional, la figurat) a săgeta.  Hălădui, verb
Sinonime: a domicilia, a fi, a izbuti, a înainta, a locui, a merge, a o duce, a petrece, a propăşi, a reuşi, a salva, a scăpa, a sta, a şedea, a trăi, a vieţui.  Izbăvi, verb
Sinonime: a scăpa, a salva, a mântui, a elibera.  Împuţina, verb
Sinonime: a (se) diminua, a (se) micșora, a (se) reduce, a (se) restrânge, a descreşte, a scădea, a slăbi, a-i scădea forța fizică, (învechit și regional) a (se) strâmta, (învechit) a (se) puțina, (Transilvania) a scăpăta.  Lapsus, substantiv neutru
Sinonime: scăpare, uitare, lacună, eroare, lipsă.  Lipsă, substantiv feminin
Sinonime: absenţă, inexistenţă; imperfecţiune, defect, lacună, scădere, omisiune, scăpare, carenţă; nevoie, sărăcie, neajunsuri, privaţiune, mizerie.  Mântuire, substantiv feminin
Sinonime: dezrobire, eliberare, emancipare, emancipație, fine, iertare (de păcate), ispăşire, isprăvire, isprăvit, izbăvire, încheiere, liberare, mântuit, salvare, scoatere, sfârșire, sfârșit, terminare, terminat, (învechit) jertfă, (învechit) liniște și siguranță, (învechit) măntuire, (învechit) mântuință, (învechit) mântuitură, (învechit) prinos, (învechit) scăpare, (învechit) spăseală, (învechit) spăsenie, (învechit) spăsire, (livresc) redempțiune.  Năzuinţă, substantiv feminin
Sinonime: adăpost, aspiraţie, azil, dorinţă, refugiu, scăpare, ţel, ţintă.  Omisiune, substantiv feminin
Sinonime: neglijare, uitare, lipsă, lacună, scăpare.  Providenţă, substantiv feminin
Sinonime: divinitate, Dumnezeu, dumnezeire, pronie; (figurat) salvare, scăpare.  Rata, verb
Sinonime: a nu reuşi, a nu izbuti, a suferi un eşec, a da greş, a capota, a scăpa ocazia.

Rată, substantiv feminin
Sinonime: cotă, parte, contribuţie.  Răsufla, verb
Sinonime: a respira; a se odihni, a poposi, a avea pace, a fi liniştit, a avea răgaz; a se scurge, a curge, a scăpa un lichid; a dezvălui, a transpira, a deconspira.  Ruina, verb
Sinonime: a se dărăpăna, a se nărui, a se surpa, a se degrada, a se distruge, a se preface în ruină; a sărăci, a scăpăta, a da faliment, a mofluzi, a rămâne falit, a decădea.

Ruină, substantiv feminin
Sinonime: dărâmătură, surpătură, risipitură; faliment, bancrută, dezastru, mofluzie.  Salva, verb
Sinonime: a scăpa, a apăra, a feri de (ceva sau cineva).  Sărac (săracă), adjectiv
Sinonime: sărman, nevoiaş, strâmtorat, împovărat, scăpătat, ruinat, calic, în mizerie, cerşetor, golan; biet, nenorocit; neroditor, neproductiv, nefertil, sec, steril.  Sărăci, verb
Sinonime: a scăpăta, a calici, a se ruina, a ajunge în sapă de lemn, a decădea, a da de fundul sacului, a rămâne pe drumuri; a despuia, a jecmăni, a fura, a sustrage, a lăsa pe drumuri.  Sărăcie, substantiv feminin
Sinonime: lipsă, penurie, paupertate, strâmtorare, împovărare, scăpătare, mizerie, calicie.  Sări, verb
Sinonime: a sălta, a zvâcni, a ţâşni, a zburda, a ţopăi; a escalada, a trece peste (ceva); a se repezi, a năvăli, a se da la (cineva), a ataca, a da năvală, a se năpusti; a exploda, a face explozie, a se face praf; a omite, a uita, a trece cu vederea, a scăpa din vedere, a nu lua la rând; a interveni, a sprijini, a ajuta.  Sărman (sărmană), adjectiv
Sinonime: sărac, lipsit, nevoiaş, fără mijloace, strâmtorat, împovărat, scăpătat; amărât, nenorocit, biet.  Scădea, verb
Sinonime: a reduce, a micşora, a diminua, a împuţina, a scurta, a pierde, a concentra; a reține, a opri; a detaşa, a defalca, a desprinde; (figurat) a se potoli, a descreşte, a se domoli; a scăpăta, a apune.  Scânteietor (scânteietoare), adjectiv
Sinonime: licăritor, lucios, lucitor, luminos, scăpărător, sclipitor, strălucit, strălucitor, viu, (astăzi rar) sclipind, (figurat) inteligent, (figurat) subtil, (învechit și regional) strălucios, (învechit și regional) vederos, (învechit) scânteind, (învechit) scânteios, (învechit) schinteietor, (învechit) sclivisit, (popular și familiar) sclipicios, (rar) luciu, (rar) sticlitor, (regional) stelos.  Sclipitor (sclipitoare), adjectiv
Sinonime: lucitor, lucios, strălucitor, scânteietor, scăpărător; (figurat) remarcabil, excelent, deosebit; inteligent, dotat, subtil.  Scoate, verb
Sinonime: a extrage, a elimina, a smulge, a extirpa; a da afară, a izgoni, a alunga, a goni, a destitui; a scăpa, a salva, a elibera, a degaja, a lăsa liber; a se dezbrăca, a se descălţa; a dobândi, a obţine, a câştiga; a tipări, a edita, a publica, a da la iveală; a crea, a elabora, a inventa, a da naştere, a produce.  Scuti, verb
Sinonime: a dispensa; a feri, a scăpa, a cruţa, a menaja; a lăsa în pace, a nu plictisi, a nu bate la cap, a nu agasa.  Scutura, verb
Sinonime: a (se) curăţa, a deretica; (figurat) a arunca, a lepăda, a îndepărta; a scăpa, a se debarasa, a se descotorosi; a se desprinde, a cădea; a zgâlţâi, a agita, a zdruncina; a se cutremura, a se înfiora, a se înfrigura; (familiar) a critica, a certa, a muștrului, a trage un perdaf.  Sticli, verb
Sinonime: a luci, a străluci, a sclipi, a scânteia, a licări, a strălumina, a scăpăra.