Terminaţie, substantiv
Sinonime: capăt, coadă, coda, concluziune, desinenţă, extremitate, sufix, terminare.  

---

Basta, interjecție
Sinonime: destul, gata, s-a terminat, ajunge!  Buză, substantiv feminin (figurat)
Sinonime: margine, limită, capăt, terminaţie; ascuţiş, tăiş, lamă; culme, geană, vârf, pisc, creastă.

Buza, verb
Sinonime: a olări, a teşi.  Cap, substantiv neutru
Sinonime: ţeastă, craniu, căpăţână, (jargon) dovleac, glavă, tărtăcuţă, doxă, cutiuţă; căpătâi; (figurat) individ, ins, persoană, om; (figurat) minte, gândire, judecată, cugetare, cuget, raţionament, memorie; căpetenie, conducător, comandant, bulibaşă, şef, ştab, boss, patron, bonz; punct final, limită, extremitate, terminaţie, sfârşit, capăt, margine; început, frunte.  Capăt (capete), substantiv neutru
Sinonime: punct final, margine, extremitate, limită, cap, terminaţie; fragment, rămăşiţă, bucată; (capete de lege, locuțiune) articole.  Definitiv (definitivă), adjectiv
Sinonime: încheiat, terminat, finit; categoric, irevocabil, ireversibil, de neschimbat.  Finit (finită), adjectiv
Sinonime: limitat, mărginit, delimitat, circumscris; terminat, sfârşit, isprăvit, încheiat, închis.  Gata, adjectiv
Sinonime: definitivat, finisat, isprăvit, lichid, pregătit, terminat.

Gata, adverb
Sinonime: aproape (să), cât p-aci să, dispus să, în stare să, mai, pe cale de, pe punctul de.

Gata, interjecție
Sinonime: adio, ajunge, destul.

Găta, verb
Sinonime: a epuiza, a găti, a isprăvi, a încheia, a sfârşi, a termina.  Mântuire, substantiv feminin
Sinonime: dezrobire, eliberare, emancipare, emancipație, fine, iertare (de păcate), ispăşire, isprăvire, isprăvit, izbăvire, încheiere, liberare, mântuit, salvare, scoatere, sfârșire, sfârșit, terminare, terminat, (învechit) jertfă, (învechit) liniște și siguranță, (învechit) măntuire, (învechit) mântuință, (învechit) mântuitură, (învechit) prinos, (învechit) scăpare, (învechit) spăseală, (învechit) spăsenie, (învechit) spăsire, (livresc) redempțiune.  Sfârşit (sfârșită), adjectiv
Sinonime: isprăvit, terminat, încheiat, finalizat, dus la capăt; istovit, obosit, sleit, epuizat, vlăguit.  Amin, interjecție
Sinonime: adevărat, adio, așa să fie, gata, s-a terminat, (familiar) aleluia, (învechit) parapanghelos, (variantă) amen.  Consumat, adjectiv
Sinonime: epuizat, sleit, terminat; zbuciumat; (despre fapte) care s-au petrecut.  Sufix, substantiv
Sinonime: afix, adăugire, terminație.  Reglat, adjectiv
Sinonime: calculat, configurat, decis, determinat, fixat, măsurat, ordonat, regulat, reparat, rezolvat, terminat.  Desinenţă, substantiv
Sinonime: (gramatică) afix, declinație, terminație.  Epuizat, adjectiv
Sinonime: terminat, sfârșit, isprăvit; istovit, sleit, slăbit, extenuat.  Clauzulă, substantiv
Sinonime: capăt, terminație, limită.  Gătare, substantiv
Sinonime: isprăvire, isprăvit, încheiere, sfârşire, sfârşit, terminare, terminat.  Secătuit, adjectiv
Sinonime: epuizat, extenuat, gol, obosit, sleit, stors, terminat.  Sfârșală, substantiv
Sinonime: final, isprăvit, leșin, moarte, slăbiciune, terminat.  Revolut, adjectiv
Sinonime: complet, dispărut, expirat, împlinit, îndeplinit, suprimat, terminat; îndoit, întors, răsfrânt, răsucit, (învechit) reflex.  Finală, substantiv
Sinonime: coda, codă, finalisma, joc final, terminație, ultima probă.  Cauda, substantiv
Sinonime: (anatomie) coadă; (muzică) coda, final, terminație.  Conclusiv, adjectiv
Sinonime: terminativ, (variantă) concluziv.  Istovire, substantiv
Sinonime: deșelare, extenuare, isprăvire, isprăvit, istoveală, încheiere, oboseală puternică, sfârșire, sfârșit, spetire, terminare, terminat, (învechit) ivire, (învechit) naștere, (Muntenia și Transilvania) dăulare.  Isprăvire, substantiv
Sinonime: absolvență, absolvire, consumare, epuizare, executare, isprăvit, încheiere, sfârșire, sfârșit, terminare, terminat, (învechit) corectare, (învechit) izbândă, (învechit) săvârșire, (popular) gătare, (popular) isprăvenie, (popular) istovire, (popular) mântuire, (popular) ucidere.  Terminare, substantiv
Sinonime: absolvență, absolvire, consumare, epuizare, isprăvire, isprăvit, încetare, încheiere, închidere, lichidare, sfârșire, sfârșit, terminat, (învechit și regional) spargere, (învechit și regional) spart, (învechit) săvârșire, (popular) gătare, (popular) istovire, (popular) mântuire, (rar) terminație.  Executat, adjectiv
Sinonime: adus la îndeplinire, aplicat, asasinat, concretizat, confecționat, decapitat, denigrat, discreditat, efectuat, eliminat, expropriat, fabricat, făcut, ghilotinat, interpretat, îndeplinit, prelucrat, realizat, reprezentat, sechestrat, suprimat, terminat, ucis, (învechit) executarisit.  Dezinență, substantiv
Sinonime: (gramatică) afix, flexiune, sufix, terminație, (învechit) desinință, (variantă) desinență.  Finalizat, adjectiv
Sinonime: dus până la capăt, încheiat, terminat.