Dezvăţa, verb Sinonime:
a (se) dezobişnui, a (se) dezbăra, a-şi pierde obişnuinţa.
Dezvăţare, substantiv
Sinonime:
dezbărare, dezobişnuire.
Debarasa, verb
Sinonime:
a (se) descotorosi, a (se) dezbăra, a (se) dezobișnui, a (se) dezvăța, a (se) lăsa, a lepăda, a scăpa, a se degaja, (Bucovina) a se coroti, (familiar și figurat) a înțărca, (figurat) a (se) scutura, (figurat) a se curăța, (grecism învechit) a exoflisi, (regional) a se cortorosi.
Descotorosi, verb
Sinonime:
a (se) debarasa, a (se) dezbăra, a (se) dezobișnui, a (se) dezvăța, a (se) lăsa, a scăpa, a se degaja, a se elibera, (Bucovina) a se coroti, (familiar; figurat) a înțărca, (figurat) a (se) scutura, (figurat) a se curăța, (grecism învechit) a exoflisi, (regional) a se cortorosi.
Dezbăra, verb
Sinonime:
a elibera, a scăpa, a (se) debarasa, a (se) descotorosi, a (se) dezobişnui, a (se) dezvăţa, a (se) lăsa, (figurat) a (se) scutura, (familiar, figurat) a înţărca.
Dezbărare, substantiv
Sinonime:
debarasare, dezobişnuire, dezvăţ, dezvăţare, scăpare.
Dezobişnui, verb
Sinonime:
a (se) dezvăța, a (se) dezbăra.
Dezobişnuire, substantiv
Sinonime:
dezbărare, dezvățare.
Dezvăț, substantiv
Sinonime:
debarasare, dezbărare, dezobișnuință, dezobișnuire, dezvățare, înțărcare, înțărcat, lecuire, renunțare, scăpare, vindecare, (rar) spunere, (variantă) (învechit) desvăț.
Desobișnui, verb (învechit)
Sinonime:
a se dezobișnui, a se dezvăța.
Desbăra, verb (desuet)
Sinonime:
a desface, a dezvăța, (învechit) a desvăța.
