Defeca, verb
Sinonime:
(fiziologie) a ieşi, (popular) a se căca, a se cufuri, a se scârnăvi, a se spârcâi, (regional) a se spurca.
Defecant, substantiv
Sinonime:
(reactiv chimic) dezalbuminant.
Defecare, substantiv
Sinonime:
clarificație, defecat, defecaţie, defecațiune, dezalbuminare, evacuație, ieşire, purgaţie, purificație, (eufemistic) scaun, (învechit) purgare, (popular) căcare, (popular) cufureală.
Defecat, adjectiv
Sinonime:
căcat, limpezit, precipitat; (despre zahăr) extras din sfeclă. Defecat, substantiv
Sinonime:
defecare.
Defecație (defecații), substantiv feminin
Sinonime:
defecare, defecațiune; (eliminarea materiilor fecale) evacuare, expulzare.
Expulza, verb
Sinonime:
a izgoni, a surghiuni, a exila, a expatria, a relega; a destitui, a licenția; a da afară, a sili să iasă; (medicină) a scuipa, a defeca, a excreta, a expectora, a urina, a voma.
Uşura, verb
Sinonime:
a alina, a ceda, a descărca, a deveni mai ușor, a elibera, a face mai lesne de realizat, a face să se ușureze, a facilita, a favoriza, a feri prin scutire, a înlesni, a potoli, a salva, a scădea din greutate, a scăpa de o povară, a scuti, a slăbi, a (se) despovăra, a (se) diminua, a (se) micşora, a (se) reduce; a defeca, a se pișa, a se uda, a urina, a-și face nevoile.
Caca, substantiv
Sinonime:
excrement, căcat; (figurat) rahat, lipsa mare. Căca, verb
Sinonime:
a defeca, a ieşi; a face lipsa mare.
Căcare, substantiv
Sinonime:
defecare, defecaţie, ieşire, purgaţie.
Cufureală, substantiv
Sinonime:
defecare, defecaţie, diaree, ieşire, purgaţie.
Cufuri, verb
Sinonime:
a (se) defeca, a avea diaree; a muri de frică.
Excreţie, substantiv
Sinonime:
defecație, expectorație, salivație, vomisment, secreţie exocrină, secreţie externă.
Expulzare, substantiv
Sinonime:
relegare, relegaţie, proscripţie, deportare; defecație.
Purgare, substantiv
Sinonime:
defecare, defecaţie, ieşire, purgaţie.
Expulsie, substantiv
Sinonime:
defecație, delivrență, destituție, ejectare, ejecție, eliminare, emisie, epurație, eructație, evacuație, evicțiune, excluziune, excomunicare, excreție, exil, expatriere, expectorație, expulsiune, îndepărtare, licențiere, micțiune, ostracism, proscripție, puniție, radiere, rejet, relegație, revocare, vomisment.
Excrețiune, substantiv
Sinonime:
defecație, eliminare, evacuație, excrement, excreție, expectorație, expulsie, perspirație, rejet, salivație, salivă, scuipat, secreție, sudoare, transpirație, vomisment.
Dejectare, substantiv
Sinonime:
defecație, dejectat, dejecție, deversare, ejecție, evacuare.
Dischezie, substantiv
Sinonime:
defecație dificilă.
Evacuație, substantiv
Sinonime:
defecație, degorjare, dejecție, deversare, drenaj, ejaculație, ejecție, eliminație, evacuare, excreție, expulsie, ieșire, rejecție, vomisment, (variantă) evacuațiune.
Depurație, substantiv
Sinonime:
afinaj, antisepsie, asepsie, curățire, defecare, depurare, epurare, epurație, purificare.
Clarificație, substantiv
Sinonime:
clarificare, decantare, defecare, elucidare, epurație, filtraj, lămurire, limpezire, purificație, (variantă) clarificațiune.
Hinghi, verb (învechit)
Sinonime:
a defeca.
Encoprezis, substantiv
Sinonime:
(medicină) defecație involuntară, incontinență fecală, (variantă) encoprezie.
Căcăreza, verb
Sinonime:
(în special despre animale) a defeca.
