Renunţa, verb Sinonime:
a abandona, a părăsi, a nu mai voi, a se da deoparte.
Renunţare, substantiv
Sinonime:
abandon, abandonare, cedare, demisionare, dezertare, părăsire, (figurat) capitulare, (învechit) renunțiare, (învechit) repășire.
Abandon (abandonuri), substantiv neutru Sinonime:
abdicare, apostazie, capitulare, concesionare, oprire, părăsire, rejectare, lepădare, renunţare, resemnare.
Abandona, verb Sinonime:
a părăsi, a renunţa, a lepăda; a abdica, a capitula, a ceda, a înceta, a declara forfait, a demisiona, a dezerta, a îngropa, a neglija, a se debarasa, a se da bătut, a se retrage.
Abdica, verb
Sinonime:
a abandona, a capitula, a ceda, a demisiona, a părăsi (o funcție înaltă), a renunța, a se coborî din scaun, (figurat) a se resemna, (învechit și figurat) a coborî, (învechit și figurat) a se resigna, (învechit) a paretisi, (învechit) a se prosti.
Abjura, verb Sinonime:
a nega, a tăgădui, a se lepăda, a renega, a renunța public la religia sa, a renunța la o opinie, a abandona o practică.
Abnegaţie, substantiv feminin Sinonime:
devotament, tragere de inimă, dăruire, altruism, sacrificiu, renunțare.
Declina, verb
Sinonime:
a refuza, a respinge, a renunţa, a abandona; a apune, a scăpăta, a asfinţi, a coborî, a dispărea, a pieri; (gramatică) (învechit) a (se) pleca.
Decomanda, verb Sinonime:
a anula, a renunţa, a desfiinţa.
Devotament, substantiv neutru
Sinonime:
abnegație, atașament, cinste, credință, dăruire, fidelitate, lealitate, renunţare, statornicie, (învechit și regional) priință, (învechit) devotare, (învechit) devotațiune, (învechit) devoțiune, (învechit) sadacat; (variante) (franțuzism învechit) devoiement, (franțuzism învechit) devuement.
Dispensă, substantiv feminin Sinonime:
scutire, permisie; autorizaţie, îngăduinţă. Dispensa, verb
Sinonime:
a se lipsi, a renunţa; a scuti, a exonera, a se sustrage.
Lepăda, verb
Sinonime:
a abandona, a abjura, a afurisi, a alunga, a anatemiza, a arunca, a avorta, a azvârli, a blestema, a deborda, a descărca, a excomunica, a expulza, a goni, a izgoni, a înlătura, a lua, a năpârli, a nega, a nu mai fi de acord, a părăsi, a refuza, a renega, a renunţa, a respinge, a scoate, a se apăra, a se depărta, a se dezbăra, a se dezbrăca, a se dezice, a se dezvinovăți, a se feri, a se îndepărta, a se lăsa, a se păzi, a se schimba, a trage, a vărsa, a voma, a vomita, a zvârli, a-şi muta gândul, (învechit) a scutura, (regional) a lăpăda, (regional) a țipa.
Lăsa, verb Sinonime:
a părăsi, a abandona, a ceda, a renunţa, a lepăda; a învoi, a îngădui, a permite, a admite, a accepta; a produce, a întipări, a provoca; a se apleca, a se îndoi, a se denivela.
Lipsi, verb
Sinonime:
a absenta, a codi, a despărți, a dezerta, a dispărea, a ezita, a frustra, a fugi, a nu fi, a nu se găsi, a nu se prezenta, a nu-i trebui, a părăsi, a pregeta, a renunța la, a scoate, a se dispensa, a se priva de, a separa, a suprima, a șovăi, (figurat) a văduvi, (învechit) a se lăsa de, (învechit) a slăbi.
Părăsi, verb Sinonime:
a abandona, a renunţa, a lăsa; a evacua; a pleca, a se îndepărta, a abdica; a înceta, a întrerupe, a renunţa; a neglija.
Pleca, verb Sinonime:
a porni, a se duce, a merge, a se deplasa, a se urni, a se îndepărta, a o lua din loc, a se retrage; a renunţa, a părăsi, a abandona, a o şterge; (reflexiv) a se înclina, a se îndoi, a se încovoia, a se apleca; a se coborî; a se închina, a saluta; (figurat) a ceda, a se supune.
Priva, verb Sinonime:
a (se) lipsi (de ceva), a renunţa.
Privațiune, substantiv feminin
Sinonime:
abstinență, abținere, indigență, insuficiență, lipsă, mizerie, nevoie, privare, renunțare, sărăcie.
Pustnicie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
abstinenţă, ascetism, asceză, claustrare, izolare, renunțare, schimnicie, sihăstrie, (figurat) singurătate, (rar) schimnicit, (variantă) pusnicie, (variantă) pustenecie.
Refuz, substantiv neutru Sinonime:
respingere, neprimire, neacceptare, negare, renunţare.
Refuza, verb Sinonime:
a respinge, a nu primi, a nu accepta; a nu consimţi, a nu voi, a se priva, a renunţa.
Scăpa, verb Sinonime:
a se elibera, a se desprinde, a se salva; a se debarasa, a se descotorosi, a renunţa, a da drumul; a apune, a scăpăta, a fi în declin; a pierde, a nu mai apuca, a nu mai prinde; a nu lua în seamă, a omite, a pierde din vedere, a nesocoti.
Cala, verb
Sinonime:
a se opri brusc; a renunța, a se da bătut; (despre vehicule sau roţile lor) a imobiliza cu ajutorul unei cale; (despre piese mecanice) a orizontaliza.
Abdicare (abdicări), substantiv feminin
Sinonime:
cedare, renunțare, (figurat) coborâre, (figurat) coborât, (învechit) abdicație, (învechit) abdicațiune, (învechit) paretisire, (învechit) prostire.
Abjurare (abjurări), substantiv feminin
Sinonime:
abjurație, lepădare, renegare, renunțare publică la o idee (la o doctrină).
Capitulare, substantiv
Sinonime:
(militărie) cedare, predare, (învechit) închinare; renunţare.
Cedare, substantiv
Sinonime:
renunţare, (figurat) capitulare.
Demisie, substantiv
Sinonime:
abandon, abdicare, renunțare; (învechit) paretisire, paretisis, prostire.
Demisiona, verb
Sinonime:
a-și prezenta demisia, a abandona, a abdica, a renunța, a se retrage; (învechit) a paretisi, a se prosti.
Desista, verb
Sinonime:
a abandona, a abdica, a renunţa, a se lăsa de, a repudia, a rezilia.
Dezvăț, substantiv
Sinonime:
debarasare, dezbărare, dezobișnuință, dezobișnuire, dezvățare, înțărcare, înțărcat, lecuire, renunțare, scăpare, vindecare, (rar) spunere, (variantă) (învechit) desvăț.
Fatalism, substantiv
Sinonime:
cauzalitate, determinism, predestinare, predestinaţie; abandon, pasivitate, renunțare, resignație, resemnare.
Retractare, substantiv
Sinonime:
abjurație, apostazie, confirmație, palinodie, renegare, renunțare.
Resignație, substantiv
Sinonime:
abandon, abdicare, abjurare, demisie, fatalism, pasivitate, renunțare, resemnare, resignare, retractare, (variantă) resignațiune.
Capitulație, substantiv
Sinonime:
abandonare, abdicare, armistiție, înfrângere, renunțare, (variantă) capitulațiune.
Apostazie, substantiv
Sinonime:
abandon, abjurație, răzvrătire, renegare, renunțare, repudiere, retractare, revoltă, trădare, (variantă) apostasie.
Abstențiune, substantiv
Sinonime:
abstenționism, abstinență, abținere, neutralitate, nonbeligeranță, nonintervenție, privațiune, renunțare.
Desesiza, verb
Sinonime:
(termen juridic) a ceda, a deposeda, a renunța.
Abnega, verb
Sinonime:
a nega, a renunța, a se consacra în întregime, a se dedica, a se devota, a se lepăda, a tăgădui.
Abnegațiune, substantiv
Sinonime:
abnegare, abnegație, devotament (extrem), lepădare, renunțare, sacrificiu (voluntar).
Paretisi, verb (învechit)
Sinonime:
a demisiona, a lăsa, a părăsi, a renunța.
Resemnare, substantiv
Sinonime:
abandon, acceptare, împăcare (cu răul), renunțare, (învechit) resemnaţie, (învechit) resignare, (învechit) resignație.
Renegare, substantiv
Sinonime:
abjurare, apostazie, contestare, dezavuare, dezmințire, erezie, herezie, lepădare, negare, negație, palinodie, renunțare, repudiere, respingere, retractare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire, trădare, (învechit) rezignare, (învechit) tagă, (învechit) tăgăduință.
Resemnaţie, substantiv
Sinonime:
abnegație, detașare, dezinteresare, renunțare, resemnare, (învechit) resignare.
Repudiere, substantiv
Sinonime:
abandon, despărțire, divorț, rejet, renegare, renunțare, respingere, ruptură.
Abdicație, substantiv (învechit)
Sinonime:
abandon, abdicare, capitulare, demisie, desistare, renunțare, resignare, (variantă) abdicațiune.
Desistare, substantiv
Sinonime:
abandon, abdicare, abținere, desistat, lăsare, renunțare, retragere, (variantă) dezistare.
Abandonare, substantiv
Sinonime:
abandon, desistare, părăsire, renunțare.
Închinare, substantiv
Sinonime:
acceptare, adorare, aplecare, aprobare, asfințit, capitulare, chefuire, consacrare, dedicare, dedicație, destinare, devotament, devotare, închinat, înclinare, ofertă, ofrandă, plecare, plecăciune, predare, prosternare, rugă, rugăciune, salutare, subjugare, supunere, toast, (învechit și regional) ocinaș, (învechit) adăpostire, (învechit) închinăciune, (învechit) închinătură, (învechit) lăsare prin testament, (învechit) molitvă, (învechit) odihnă, (învechit) renunțare la o slujbă, (învechit) rugare, (învechit) rugăminte, (rar) prosternație.
Descerni, verb (învechit)
Sinonime:
a nu mai purta doliu, a renunța la doliu, (învechit) a descerna.
Descernire, substantiv (învechit)
Sinonime:
renunțare la doliu.
Dezapropriație, substantiv (învechit)
Sinonime:
abandon, renunțare, (figurat) depersonalizare, (variantă) dezapropriare, (variantă) dezapropiație.
