Întrerupe, verb
Sinonime: a opri, a suspenda, a curma, a conteni.  

---

Bara, verb
Sinonime: a închide, a bloca, a astupa, a stăvili, a zăgăzui; (figurat) a împiedica, a opri, a întrerupe, a stopa; a anula, a desfiinţa, a şterge; a tăia; a obstrucţiona.

Bară, substantiv feminin
Sinonime: drug, stâlp, bârnă, grindă; semn, indiciu; levier, rangă; (regional) mocirlă, noroi.  Conteni, verb
Sinonime: a înceta, a se linişti, a se opri, a se sfârşi, a (se) termina, a se întrerupe, a se curma, a se potoli, a sta, (învechit şi popular) a (se) ostoi, (prin Banat) a se prorupe, (Moldova) a tinchi, (învechit) a se precurma.  Curma, verb
Sinonime: a opri, a întrerupe, a pune capăt, a încheia, a suprima, a înceta, (figurat) a reteza, a stăvili, (figurat) a rupe, a tăia.

Curmă, substantiv (învechit și regional)
Sinonime: ascuțiș, tăiș.

Curma, substantiv
Sinonime: (botanică) curmală, (învechit) finică.  Deconecta, verb
Sinonime: a întrerupe, a suprima; a se odihni, a se reface, a se recrea.  Decupla, verb
Sinonime: a dezlega, a deconecta, a desface, a întrerupe.  Discontinuu (discontinuă), adjectiv
Sinonime: cu întreruperi, cuantificat, discret, episodic, inegal, intermitent, iregular, întrerupt, larvat, lipsit de continuitate, necontinuu, sacadat, sincopat, sporadic, variabil.  Frânge, verb
Sinonime: a bate, a birui, a curma, a devia, a extenua, a fractura, a înceta, a îndoi, a înfrânge, a întrece, a întrerupe, a învinge, a opri, a rupe, a se refracta.  Intermitenţă, substantiv feminin
Sinonime: discontinuitate, întrerupere, pauză, ritm neregulat, lipsă de continuitate; (locuţiune) (cu intermitență) în mod intermitent.  Lacună, substantiv feminin
Sinonime: gol, lipsă, vid; întrerupere, discontinuitate, spărtură.  Mereu, adverb
Sinonime: fără răgaz, neîncetat, fără întrerupere, neîntrerupt, fără încetare, necontenit, continuu, necurmat, într-una.  Necontenit, adverb
Sinonime: continuu, neîncetat, neîntrerupt, necurmat, fără întrerupere, fără răgaz, fără contenire, fără preget, neostoit, nepregetat, într-una, mereu, asiduu, susţinut.  Neîncetat, adverb
Sinonime: continuu, necurmat, neîntrerupt, necontenit, neostoit, fără încetare, fără întrerupere, fără răgaz, fără preget, asiduu, susţinut, mereu, într-una.  Opri, verb
Sinonime: a stăvili, a înceta, a curma, a bara, a întrerupe, a stopa, a împiedica, a nu îngădui, a ţine pe loc; a zăbovi, a rămâne undeva, a staţiona; a (se) stăpâni, a (se) înfrâna, a (se) abţine.  Pauză, substantiv feminin
Sinonime: repaus, odihnă, răgaz, recreaţie; întrerupere, suspensie; antract.  Părăsi, verb
Sinonime: a abandona, a renunţa, a lăsa; a evacua; a pleca, a se îndepărta, a abdica; a înceta, a întrerupe, a renunţa; a neglija.  Sacadat (sacadată), adjectiv
Sinonime: cu întreruperi, intermitent; cadenţat.  Sista, verb
Sinonime: a întrerupe, a suspenda, a opri.  Sta, verb
Sinonime: a se opri, a rămâne locului, a poposi, a conteni, a înceta; a nu munci, a se întrerupe, a nu funcţiona, a staţiona, a stagna; a trăi, a vieţui, a locui, a şedea, a fi situat; (popular) a fi, a exista, a se afla, a se petrece, a avea loc; a fi fixat, a atârna; (figurat) a consta, a se limita, a se reduce la; a fi gata să, a fi pe punctul de a, a fi cât pe ce să.  Suspenda, verb
Sinonime: a atârna, a lega de (ceva); (figurat) a întrerupe, a interzice, a opri.  Suspensie, substantiv feminin
Sinonime: întrerupere, oprire.  Zăticni, verb
Sinonime: a împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca; a opri, a întrerupe, a bara, a suspenda.  Contenire, substantiv
Sinonime: sfârșit, încetare, întrerupere; (locuțiune adverbială) (fără contenire) neîncetat, mereu.  Curmare, substantiv
Sinonime: încetare, contenire, întrerupere, oprire, (figurat) stăvilire.  Decroșaj, substantiv
Sinonime: decroșare, dezangajare, întrerupere.  Discontinuitate, substantiv
Sinonime: lipsă de continuitate, intermitenţă, întrerupere, sporadicitate, suspensie.  Anacolut, substantiv
Sinonime: întrerupere, ruptură.  Aposiopeză, substantiv
Sinonime: reticență; întrerupere a vorbirii.  Strătăia, verb
Sinonime: a interfera, a intersecta, a încrucişa, a întrerupe, a întretăia, a tăia.  Vacație, substantiv
Sinonime: întrerupere, (variantă) vacațiune.  Întrerumpere, substantiv
Sinonime: întrerupere.  Întrerumpe, verb
Sinonime: a întrerupe.  Răsuflet, substantiv
Sinonime: răsuflare, respiraţie, suflare; întrerupere, pauză, răgaz, repaus scurt.  Hiatus, substantiv
Sinonime: blanc, carență, cupură, decalaj, discontinuitate, fantă, gol, hiat, interstițiu, întrerupere, lacună, omisiune, pauză, ruptură, spațiu.  Sempitern, adjectiv
Sinonime: continuu, durabil, etern, fără întrerupere, fix, imortal, imperisabil, imprescriptibil, imuabil, inalterabil, indefectibil, indefinit, indestructibil, infinit, interminabil, invariabil, neîntrerupt, nemuritor, nepieritor, nesfârșit, neuitat, peren, permanent, perpetual, perpetuu, persistent, veșnic, viu.  Debranșa, verb
Sinonime: a deconecta, a decupla, a întrerupe, a rupe, a suprima un branșament, a tăia.  Opreală, substantiv
Sinonime: (învechit și popular) arest, arestare, contenire, detențiune, dificultate, frână, greutate, impas, impediment, inconvenient, interdicție, interzicere, încetare, închisoare, întrerupere, neajuns, nevoie, obstacol, opreliște, oprire, piedică, prohibire, prohibiție, proptea, stavilă, (variantă) oprea.  Încontinuu, adverb
Sinonime: continuu, fără încetare, fără întrerupere, întotdeauna, întruna, mereu, neapărat, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, nelipsit, neobosit, neostenit, permanent, perpetuu, pururi, tot timpul, totdeauna, veșnic, (învechit și regional) nepristan, (regional) hojma, (regional) necunten, (variantă) incontinuu.  Proroga, verb
Sinonime: a amâna, a întârzia, a întrerupe, a prelungi, a retarda, a suspenda, a temporiza.  Moratoriu, substantiv
Sinonime: amânare, întrerupere, prorogare, prorogație, suspendare.  Intermisiune, substantiv (învechit)
Sinonime: intermitență, întrerupere, pauză, relaș, remisiune.  Stază, substantiv
Sinonime: încetinire, întrerupere, oprire, retenție, stagnare, stagnație.  Sincopă, substantiv
Sinonime: afereză, cădere, colaps, elipsă, întrerupere, leșin, lipotimie, pauză.

Sincopa, verb
Sinonime: a face o sincopă, a suferi o sincopă.  Sacadă, substantiv
Sinonime: mișcare bruscă și neregulată, zmucire, zmuncire.

Sacada, verb
Sinonime: a rosti cu întreruperi scurte și regulate, a vorbi sacadat; a scutura, a smuci, a zmuci, a zmunci.  Sacadare, substantiv
Sinonime: întrerupere, scuturare.  Discontinuare, substantiv
Sinonime: (ieşit din uz) întrerupere.  Discontinua, verb
Sinonime: (ieşit din uz) a întrerupe.  Încetare, substantiv
Sinonime: contenire, curmare, dispariție, întrerupere, oprire, potolire, sfârșit, sistare, stingere, suspendare, terminare, trecere, (învechit și popular) opreală, (învechit și regional) spargere, (învechit) precurmare, (popular) spart.  Pristoi, verb (învechit)
Sinonime: a conteni, a debarca, a înceta, a întrerupe, a opri, a sta, a zăbovi.  Cuntinământ, substantiv (învechit)
Sinonime: contenire, încetare, întrerupere, oprire, (învechit) cuntinire, (învechit) cuntinit.  Precurmare, substantiv (învechit)
Sinonime: curmare, încetare, întrerupere, oprire, potolire.