Anula, verb
Sinonime: a desfiinţa, a suprima, a abroga, a aboli, a revoca, a contramanda, a decomanda, a şterge, a radia, a casa, a rezilia, a distruge.  Anulabil, adjectiv
Sinonime: atacabil, revocabil, reziliabil, rezolvabil.  Anulabilitate, substantiv
Sinonime: revocabilitate.  Anular (anulară), adjectiv
Sinonime: inelar, în formă de inel.  Anulare, substantiv
Sinonime: abrogare; nulitate relativă; reziliere; contramandare; desfiinţare, (figurat) ridicare, demitere; infirmare; eliminare, îndepărtare, înlăturare, scoatere, suprimare, ştergere, tăiere, ştersătură, tăietură.  Anulat, adjectiv
Sinonime: abrogat; reziliat; contramandat; eliminat, înlăturat, scos, suprimat, şters, tăiat.  Anulație, substantiv
Sinonime: anulare.  Anulațiune, substantiv
Sinonime: anulație.  Anulativ, adjectiv
Sinonime: infirmativ, invalidant.  

---

Anihila, verb
Sinonime: a nimici, a desfiinţa, a anula, a distruge, a reduce la zero (neant).  Bara, verb
Sinonime: a închide, a bloca, a astupa, a stăvili, a zăgăzui; (figurat) a împiedica, a opri, a întrerupe, a stopa; a anula, a desfiinţa, a şterge; a tăia; a obstrucţiona.

Bară, substantiv feminin
Sinonime: drug, stâlp, bârnă, grindă; semn, indiciu; levier, rangă; (regional) mocirlă, noroi.  Casa, verb
Sinonime: a anula, a desfiinţa; a scoate din serviciu, a scoate din uz.

Casă, substantiv feminin
Sinonime: imobil, clădire, locuinţă, cămin, domiciliu, familie, dinastie, neam; întreprindere, firmă; casierie, ghişeu de plăţi; coşmelie.

Casa, substantiv articulat
Sinonime: (astronomie) gemma, perla.  Contramanda, verb
Sinonime: a anula, a revoca, a decomanda.  Decomanda, verb
Sinonime: a anula, a renunţa, a desfiinţa.  Dejuca, verb
Sinonime: a zădărnici, a lichida, a anula.  Desface, verb
Sinonime: a descompune, a desprinde, a separa, a izola; a vinde, a face negoţ, a oferi; a anula, a contramanda, a desfiinţa, a despături, a dezdoi, (învechit) a răspica, a desfăşura, a dezlega, a despleti, a degaja, a elibera, a libera, a scoate, (învechit şi popular) a slobozi, a dezlipi, a întinde, a răsfira, a căsca, a crăpa, a (se) deschide, a se despica, a plesni, a rupe, a rezilia.  Desfiinţa, verb
Sinonime: a suprima, a abroga, a anula, a desface, a aboli, (figurat) a ridica, a dizolva, a lichida, a distruge, a nimici, a prăpădi, (figurat) a topi.  Dezice, verb
Sinonime: a dezavua, a dezminți, a infirma, a nega, a tăgădui, a anula, a retracta; a (se) contrazice.  Dezminţi, verb
Sinonime: a nega, a contesta, a tăgădui, a retracta, a retrage, a anula, a infirma, a fi în dezacord, a contrazice; a nu răspunde așteptărilor.  Elimina, verb
Sinonime: a îndepărta, a înlătura, a exclude, a da afară, a elida, a scoate, a da la o parte, a evacua, a expulza, a distanța; a suprima, a şterge, a anula, a curăţa.  Ieșire, substantiv feminin
Sinonime: anulare, apariție, atac, critică violentă, decolorare, eliberare, exit, ieșitor, ieșitură, invectivă, liberare, năvală, output, plecare, plimbare, poartă, portieră, publicare, purgație, răsărire, scaun, scăpare, spălăcire, ștergere, ușă, (figurat) dezlegare, (figurat) soluție, (învechit) cheltuire, (învechit) consecință, (învechit) dispariție, (învechit) părăsire, (învechit) purgare, (învechit) rămas-bun, (învechit) rezultat, (învechit) sfârșit, (învechit; despre ființe) origine, (rar) ieșit.  Infirma, verb
Sinonime: a aboli, a abroga, a anula, a contramanda, a contrazice, a declara nevalabil, a declara nul printr-un ordin, a demonstra ca fiind nefundat, a desfiinţa, a dezminţi, a dovedi ca neadevărat, a îndepărta, a nu admite, a răsturna, a revoca.  Oblitera, verb
Sinonime: a anula, a deveni neciteț, a pecetlui, a se estompa, a se spălăci, a se șterge treptat, a ștampila; (medicină) a (se) astupa, a (se) înfunda, a (se) obstrua.  Perima, verb
Sinonime: (reflexiv) a se învechi, a se demoda, a se uza; (juridic) a se stinge, a se anula, a se desfiinţa.  Perimat (perimată), adjectiv
Sinonime: anacronic, anulat, arhaic, caduc, demodat, depăşit, desuet, ieșit din uz, inactual, invalidat, învechit, neactual, nul, obliterat, obsolet, retardatar, retrograd, revolut, rococo, scos din circulaţie, stins, uzat, vetust; (figurat) prăfuit, răsuflat, (familiar) fumat.  Prescrie, verb
Sinonime: a indica, a recomanda; a se stinge, a se anula, a se pierde.  Prescripţie, substantiv feminin
Sinonime: obligaţie, dispoziţie, prevedere; recomandaţie, reţetă; anulare, stingere, pierdere.  Radia, verb
Sinonime: a străluci, a lumina; a degaja, a propaga, a difuza, a răspândi, a împrăştia, a emana; a şterge, a anula, a desfiinţa.  Retracta, verb
Sinonime: a retrage, a anula, a se dezice; a se strânge, a se zgârci, a se contracta.  Retrage, verb
Sinonime: a lua înapoi, a aduce la sine; a da înapoi, a se da deoparte, a se refugia, a se adăposti, a se izola; a retracta, a dezice, a anula.  Revoca, verb
Sinonime: a anula, a abroga, a contramanda; a concedia, a destitui, a rechema.  Ridica, verb
Sinonime: a înălţa, a sălta; a construi, a face, a zidi; a crește, a spori, a mări, a majora, a urca; (figurat) a suspenda, a desfiinţa, a anula  Strica, verb
Sinonime: a deteriora, a degrada, a defecta, a sparge; a se descompune, a se altera; a vătăma, a răni; a tulbura, a deranja, a zădărnici; a se corupe, a decădea, a se deprava, a se desfrâna; a dărâma, a nărui, a distruge; (figurat) a anula, a desfiinţa, a abroga; (figurat) a se certa, a se gâlcevi.  Suprima, verb
Sinonime: a înlătura, a elimina, a anula, a desfiinţa; a omorî, a extermina, a lichida.  Şterge, verb
Sinonime: a curăţa, a înlătura, a răzui, a rade, a face să dispară, a elimina; (figurat) a anula, a suprima, a radia, a desfiinţa; a fugi, a spăla putina, a o întinde.  Tăietură, substantiv feminin
Sinonime: anulare, circumcizie, contur, croială, curătură, decupaj, despicătură, incizie, înjunghietură, înțepătură, junghi, junghietură, linie, (botanică) lumânărica-pământului, rană, retezătură, săpătură, (minerit) șliț, ştersătură, teren despădurit, trăsătură, zvâcnet.  Aboli, verb
Sinonime: a abroga, a anula, a suprima, a contramanda, a revoca, a scoate din uz, a invalida, a declara nul, a infirma.  Abroga, verb
Sinonime: (a scoate din vigoare un act normativ) a aboli, a anula, a desființa, a infirma, a invalida, a revoca, a suprima.  Abrogare (abrogări), substantiv feminin
Sinonime: abrogație, anulare, desființare, infirmare, invalidare, suprimare.  Abrogat (abrogată), adjectiv
Sinonime: (despre legi, ordine sau dispoziții oficiale) anulat, desființat, invalidat, înlăturat, suprimat.  Anihilare, substantiv
Sinonime: anulare, contracarare, împiedicare, neutralizare, zădărnicire.  Barat, adjectiv
Sinonime: anulat, baricadat, blocat, invalidat, închis, stăvilit, tăiat, zăgăzuit.

Barat, substantiv
Sinonime: barare, (învechit) berat; (biserica catolică) călugăr, preot, sacerdot, (învechit) bărat.

Bărat, substantiv (învechit)
Sinonime: (biserica catolică) călugăr, preot, (învechit) barat; (învechit) berat.  Casabil, adjectiv
Sinonime: casant, destructibil, distructibil, fragil, friabil, (despre o hotărâre judecătorească) anulabilă.  Contramandare, substantiv
Sinonime: anulare, revocare, (învechit) revocaţie.  Contramandat, adjectiv
Sinonime: anulat, revocat, suprimat.  Suprimat, adjectiv
Sinonime: anulat, abrogat, abolit, interzis, suspendat, șters; omorât, eliminat, înlăturat, lichidat, desființat.  Desfiinţare, substantiv
Sinonime: anulare, abolire, (figurat) ridicare, suprimare, dizolvare, lichidare.  Desfiinţat, adjectiv
Sinonime: abrogat, anulat, invalidat, înlăturat, suprimat.  Eliminare, substantiv
Sinonime: abandon, aboliție, anulare, curăţare, eradicație, infirmare, invalidare, lacună, lichidare, resciziune, reziliere, revocație, suprimare, evacuare, excludere, înlăturare, torpilare.  Eliminat, adjectiv
Sinonime: anulat, exclus, expulzat, respins, rejectat.  Revocare, substantiv
Sinonime: anulare, contramandare, (învechit) revocaţie.  Revocat, adjectiv
Sinonime: abrogat, anulat, contramandat; scos din funcție, demis, destituit.  Deprograma, verb
Sinonime: a anula un program, a decondiționa.  Infirmare, substantiv
Sinonime: abrogare, anulare, invalidare, răsturnare.  Rezoluțiune, substantiv
Sinonime: anulare, hotărâre, rezoluție; (medicină) resorbție.  Casație, substantiv
Sinonime: abrogație, anulație, remiză, rezoluție, (variantă) casațiune.  Redibiție, substantiv
Sinonime: (referitor la o vânzare) anulare; (variante) redhibițiune, redibițiune.  Revocație, substantiv (învechit)
Sinonime: anulare, anulație, contramandare, destituire, destituție, invalidare, redibiție, retractare, revocare, reziliere; (variante) revocațiune, (rar) revocăciune.  Ştersătură, substantiv
Sinonime: anulare, răsătură, (învechit) ştersură.