Abroga, verb
Sinonime:
(a scoate din vigoare un act normativ) a aboli, a anula, a desființa, a infirma, a invalida, a revoca, a suprima.
Abrogare (abrogări), substantiv feminin
Sinonime:
abrogație, anulare, desființare, infirmare, invalidare, suprimare.
Abrogat (abrogată), adjectiv
Sinonime:
(despre legi, ordine sau dispoziții oficiale) anulat, desființat, invalidat, înlăturat, suprimat.
Abrogativ, adjectiv
Sinonime:
anulativ, infirmativ, invalidant, revocator, suspensiv.
Anula, verb Sinonime:
a desfiinţa, a suprima, a abroga, a aboli, a revoca, a contramanda, a decomanda, a şterge, a radia, a casa, a rezilia, a distruge.
Desfiinţa, verb
Sinonime:
a suprima, a abroga, a anula, a desface, a aboli, (figurat) a ridica, a dizolva, a lichida, a distruge, a nimici, a prăpădi, (figurat) a topi.
Distructiv (distructivă), adjectiv
Sinonime:
destructiv, destructor, devastator, disruptiv, distrugător, nimicitor, nuizibil, ucigător, zdrobitor; abrogativ, dirimant, suspensiv.
Infirma, verb
Sinonime:
a aboli, a abroga, a anula, a contramanda, a contrazice, a declara nevalabil, a declara nul printr-un ordin, a demonstra ca fiind nefundat, a desfiinţa, a dezminţi, a dovedi ca neadevărat, a îndepărta, a nu admite, a răsturna, a revoca.
Revoca, verb Sinonime:
a anula, a abroga, a contramanda; a concedia, a destitui, a rechema.
Strica, verb Sinonime:
a deteriora, a degrada, a defecta, a sparge; a se descompune, a se altera; a vătăma, a răni; a tulbura, a deranja, a zădărnici; a se corupe, a decădea, a se deprava, a se desfrâna; a dărâma, a nărui, a distruge; (figurat) a anula, a desfiinţa, a abroga; (figurat) a se certa, a se gâlcevi.
Aboli, verb
Sinonime:
a abroga, a anula, a suprima, a contramanda, a revoca, a scoate din uz, a invalida, a declara nul, a infirma.
Anulare, substantiv
Sinonime:
abrogare; nulitate relativă; reziliere; contramandare; desfiinţare, (figurat) ridicare, demitere; infirmare; eliminare, îndepărtare, înlăturare, scoatere, suprimare, ştergere, tăiere, ştersătură, tăietură.
Anulat, adjectiv
Sinonime:
abrogat; reziliat; contramandat; eliminat, înlăturat, scos, suprimat, şters, tăiat.
Suprimat, adjectiv
Sinonime:
anulat, abrogat, abolit, interzis, suspendat, șters; omorât, eliminat, înlăturat, lichidat, desființat.
Desfiinţat, adjectiv
Sinonime:
abrogat, anulat, invalidat, înlăturat, suprimat.
Suspensiv, adjectiv
Sinonime:
abrogativ, abrogatoriu, abrogator.
Infirmativ, adjectiv
Sinonime:
abrogativ, invalidant.
Invalidant, adjectiv
Sinonime:
abrogativ, infirmativ, suspensiv.
Revocat, adjectiv
Sinonime:
abrogat, anulat, contramandat; scos din funcție, demis, destituit.
Infirmare, substantiv
Sinonime:
abrogare, anulare, invalidare, răsturnare.
Casație, substantiv
Sinonime:
abrogație, anulație, remiză, rezoluție, (variantă) casațiune.
Revocator, adjectiv
Sinonime:
abrogativ, paulian, (variantă) revocatoriu.
Invalidare, substantiv
Sinonime:
abolire, abrogare, anulare, infirmare.
Absoluțiune, substantiv
Sinonime:
aboliție, abolițiune, abrogație, absolvire, achitare, amnistie, anulație, anulațiune, benedicțiune, casație, casațiune, clemență, expiaţie, grație, iertare, indulgență, mizericordie, pardon, penitență, prescripție, prescripțiune, redempțiune, remisiune, scutire, uitare.
Invalida, verb
Sinonime:
a aboli, a abroga, a anihila, a anula, a casa, a declara nul, a denunța, a desființa, a dizolva, a infirma, a neantiza, a revoca, a rezilia, a rupe, a socoti nevalabil, a suprima, a suspenda.
Invalidabil, adjectiv
Sinonime:
abrogabil, anulabil, contramandabil, desfiinţabil, eliminabil, infirmabil, revocabil, reziliabil.
Aboliție, substantiv
Sinonime:
abolire, aboliționism, abrogare, abrogație, amnistie, aneantizare, anulație, casație, desființare, destrucție, dispariție, extincție, grație, grațiere, infirmare, invalidare, pardon, revocație, reziliere, rezoluție, supresiune, suprimare, (variantă) (învechit) abolițiune.
Cancelație, substantiv
Sinonime:
abrogare, anulare, eliminare, revocare, (învechit) abolițiune.
Rupere, substantiv
Sinonime:
abrogare, anulare, aplecare, culegere, descompunere, desfacere, despărțire, desprindere, detașare, fracturare, frângere, izolare, împrăștiere, întrerupere, răsfirare, răzlețire, revărsare, risipire, roadere, rupt, ruptură, separare, sfâșiere, smulgere, spargere, spintecare, spintecat, stricare, surpare, uzare, zdrobire, (figurat) distrugere, (figurat) îndepărtare, (figurat) înstrăinare, (figurat) ruinare, (învechit) împărțire, (învechit) jefuire, (învechit) rumpere, (învechit; la figurat) întristare, (la jocul de cărți) tăiere, (rar) fărâmițare, (regional) sfărâmare.
Desființător, adjectiv (și substantiv)
Sinonime:
abrogativ, anulator, distrugător, eliminator, nimicitor, (învechit) suprimător.
Înlăturat, adjectiv
Sinonime:
abrogat, anulat, concediat, curățat, dat afară, dat la o parte, desființat, eliminat, exclus, invalidat, îndepărtat, scos, suprimat, șters, tăiat, (învechit) delăturat, (rar) izolat. Înlăturat, substantiv
Sinonime:
eliminare, excludere, îndepărtare.
