Respingere, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, dezaprobare, dezavuare, excludere, inacceptare, înfierare, neacceptare, neadmitere, neaprobare, recuzare, refuz, refuzare, rejectare, rejectat, renegare, reprehensiune, reprobare, reprobațiune, repudiere, repulsie, sancționare, stigmatizare, (figurat) veștejire, (învechit) prihană, (învechit) recuzație, (popular) osândire.
Prihană, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
abatere, acuzare, acuzație, blam, blamare, condamnare, culpabilitate, culpă, cusur, defect, dezaprobare, eroare, greșeală, impuritate, imputare, imputație, înfierare, învinovățire, învinuire, meteahnă, murdărie, neaprobare, necinste, pată, păcat, pângărire, profanare, reprobare, reproș, respingere, spurcare, stigmatizare, vină, vinovăție, (învechit) prighană, (învechit) prihănie, (învechit) prihănire.
Refuz, substantiv neutru Sinonime:
respingere, neprimire, neacceptare, negare, renunţare.
Repulsie, substantiv feminin
Sinonime:
antipatie, aversiune, dezgust, greață, îngrețoșare, oroare, ostilitate, pornire, repugnanță, resentiment, resimțământ, respingere, scârbă, silă, (învechit) urât, (popular și familiar) lehamite, (popular și figurat) saț, (rar) nesuferire, (variantă) repulsiune.
Blamare, substantiv
Sinonime:
blam, condamnare, condamnațiune, dezaprobare, dezavuare, facere de râs, înfierare, neaprobare, păcălire, reprehensiune, reprobare, reprobațiune, respingere, sancționare, stigmatizare, (figurat) veștejire, (învechit) prihană, (popular) osândire.
Dezaprobare, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare, (livresc) dezavuare, reprehensiune, (rar) reprobaţiune, sancţionare, (popular) osândire, (învechit) prihană, (figurat) veştejire.
Dezavuare, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, desolidarizare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare.
Refutație, substantiv (franțuzism)
Sinonime:
refutare, respingere, combatere, obiecție, prolepsă.
Excludere, substantiv
Sinonime:
anatemă, dare afară, eliminare, excluziune, interzicere, îndepărtare, înlăturare, respingere, scoatere; (variante învechite) eschidere, eschiudere, escludere.
Recuzaţie, substantiv
Sinonime:
apostazie, dezmințire, recuzare, refuzare, respingere.
Neacceptare, substantiv
Sinonime:
inacceptare, negativism, refuz, refuzare, respingere.
Neaprobare, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, dezaprobare, dezavuare, înfierare, reprehensiune, reprobare, reprobațiune, respingere, sancționare, stigmatizare, (figurat) veștejire, (învechit) prihană, (popular) osândire.
Refulare, substantiv
Sinonime:
autocenzură, înăbușire, îndesare, respingere.
Inacceptare, substantiv
Sinonime:
denegație, neacceptare, opoziție, recuzație, refuz, rejecție, respingere, veto.
Rejecție, substantiv
Sinonime:
dare înapoi, respingere.
Rejet, substantiv
Sinonime:
abandon, ejecție, eliminare, evacuație, excluziune, inacceptare, neacceptare, recuzație, refuz, repudiere, respingere, veto; (geologie) denivelare (produsă de o falie); (procedeu de versificație) enjambement, ingambament.
Reprobare, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, dezaprobare, dezavuare, înfierare, neaprobare, reprehensiune, reprobațiune, respingere, sancționare, stigmatizare, (figurat) veștejire, (învechit) prihană, (învechit) reprubare, (popular) osândire.
Reprobațiune, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, critică, dezaprobare, înfierare, neaprobare, objurgație, objurgațiune, reprobare, reproș, respingere, stigmatizare, vituperare, vituperație.
Înfierare, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, dezaprobare, dezavuare, înfierat, însemnare, neaprobare, reprehensiune, reprobare, reprobațiune, respingere, sancționare, stigmatizare, (figurat) veștejire, (învechit) pecetluire, (învechit) prihană, (popular) osândire, (regional) săgnire.
Refutare, substantiv
Sinonime:
combatere, confutație, contradicție, denegație, negație, obiecție, prolepsă, refutaţie, respingere, (învechit) refutațiune.
Combatere, substantiv
Sinonime:
contestare, disputare, duelare, eliminare, luptare, luptă, respingere.
Neadmitere, substantiv
Sinonime:
neacceptare, nerecunoaștere, refuz, respingere.
Refuzare, substantiv
Sinonime:
recuzare, refuz, respingere.
Negare, substantiv
Sinonime:
contestare, negație, respingere, tăgăduire.
Renegare, substantiv
Sinonime:
abjurare, apostazie, contestare, dezavuare, dezmințire, erezie, herezie, lepădare, negare, negație, palinodie, renunțare, repudiere, respingere, retractare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire, trădare, (învechit) rezignare, (învechit) tagă, (învechit) tăgăduință.
Repudiere, substantiv
Sinonime:
abandon, despărțire, divorț, rejet, renegare, renunțare, respingere, ruptură.
Stigmatizare, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, dezaprobare, dezavuare, înfierare, înfierat, neaprobare, reprehensiune, reprobare, reprobațiune, respingere, sancționare, (figurat) veștejire, (învechit) pecetluire, (învechit) prihană, (popular) osândire.
Condemnare, substantiv (învechit)
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, condamnațiune, dezaprobare, înfierare, neaprobare, osândă, pedeapsă, pedepsire, reprobare, reprobațiune, respingere, sancționare, stigmatizare, (figurat) veștejire, (învechit și regional) lege, (învechit și regional) ștraf, (învechit) certare, (învechit) judecată, (învechit) oblicire, (învechit) pilduire, (învechit) prihană, (livresc) dezavuare, (livresc) penitență, (livresc) reprehensiune, (popular) osândire, (regional) pedepsie.
Sancţionare, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, confirmare, consacrare, consfințire, dezaprobare, înfierare, întărire, neaprobare, pedepsire, penalizare, ratificare, reprobare, respingere, sancțiune, stigmatizare, validare, (învechit) sacrare, (învechit) sancțiunare.
Reprubare, substantiv (învechit)
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, dezaprobare, dezavuare, înfierare, neaprobare, reprehensiune, reprobare, reprobațiune, respingere, sancționare, stigmatizare, (figurat) veștejire, (învechit) prihană, (popular) osândire.
Reprobație, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, condamnațiune, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, reprobațiune, respingere, stigmatizare, (învechit) reprubare.
Dezagreare, substantiv
Sinonime:
denegare, displacere, inacceptare, neacceptare, respingere.
Împingere, substantiv
Sinonime:
expulsie, ghiontire, îmboldire, îmbrânceală, îmbrâncire, îmbrâncitură, împins, împinsătură, înghionteală, înghiontire, luptă, mers din greu, (figurat) izgonire, (figurat) respingere, (ironic) mituire, (învechit) dovedire, (regional) înghioldeală, (regional) înghioldire, (regional) înieptare.
