Negare, substantiv
Sinonime:
contestare, negație, respingere, tăgăduire.
Refuz, substantiv neutru Sinonime:
respingere, neprimire, neacceptare, negare, renunţare.
Contestaţie (contestaţii), substantiv feminin
Sinonime:
dispută, contradicţie, controversă, critică, dezbatere, ceartă, negare, dezacord, provocare, discuţie, luptă, opoziţie, revoltă, subversiune; (juridic) plângere, întâmpinare.
Contestare, substantiv
Sinonime:
dezminţire, negare, negaţie, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire, (învechit) tagă, tăgăduinţă.
Dezminţire, substantiv
Sinonime:
contestare, contrazicere, deszicere, dezavuare, dezicere, infirmare, negare, recuzare, refutare, retractare, tăgăduire.
Denegație, substantiv
Sinonime:
denegare, denegațiune, dezmințire, infirmare, negare (în justiție).
Dezicere, substantiv
Sinonime:
dezmințire, negare, retractare, (variantă) deszicere.
Tăgăduinţă, substantiv
Sinonime:
contestare, dezmințire, negare, negație, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire.
Tagă, substantiv (învechit)
Sinonime:
contestare, dezmințire, negare, negație, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire.
Autonegare, substantiv
Sinonime:
autonegat, negare de către sine însuși.
Tăgăduire, substantiv
Sinonime:
contestare, dezmințire, negare, negație, renegare, tăgadă, tăgăduială, (învechit) făgăduință, (învechit) tagă.
Renegare, substantiv
Sinonime:
abjurare, apostazie, contestare, dezavuare, dezmințire, erezie, herezie, lepădare, negare, negație, palinodie, renunțare, repudiere, respingere, retractare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire, trădare, (învechit) rezignare, (învechit) tagă, (învechit) tăgăduință.
Negaţie, substantiv
Sinonime:
contestare, denegare, dezmințire, negare, nihilism, refutație, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire, (învechit) denegație, (învechit) infirmație, (învechit) negațiune, (învechit) tagă, (învechit) tăgăduință.
Lepădare, substantiv
Sinonime:
abjurare, aruncare, azvârlire, călugărire, descălțare, dezbrăcare, dezicere, lepădat, negare, nemenționare, părăsire, refuz, renegare, renunțare, rupere, zvârlire, (popular) avort, (popular) scuipat, (popular) vomă, (variantă) lăpădare.
Lepădat, adjectiv
Sinonime:
abandonat, aruncat, avortat, eliminat, exclus, excomunicat, înlăturat, născut, părăsit, pierdut, renegat, respins, trădat, uitat, (popular) scuipat, (popular) vomat. Lepădat, substantiv
Sinonime:
aruncare, lepădare, negare, nemenționare, refuz, rupere, (popular) avort, (popular) scuipat, (popular) vomă.
Tăgăduială, substantiv
Sinonime:
contestare, dezmințire, negare, negație, nerecunoaștere, renegare, tăgadă, tăgăduință, tăgăduire, (învechit) făgăduință, (învechit) tagă.
Nerecunoaștere, substantiv
Sinonime:
contestare, declinare, dezavuare, inacceptare, invalidare, neacceptare, negare, negație, neidentificare, nerecunoștință, tăgăduială, tăgăduire.
Ergotare, substantiv
Sinonime:
contestare, ergotat, negare, obiectare, șicanare.
Atacare, substantiv
Sinonime:
asaltare, atacat, distrugere, negare, ofensivă, vătămare, (familiar) enervare, (popular) contaminare.
