Diviziune, substantiv feminin
Sinonime:
împărţire, fragmentare, separare, scindare, despărţire, secţiune, gradaţie; (biologie) (diviziune directă) amitoză.
Bifurcaţie, substantiv feminin Sinonime:
bifurcare, despărţire, desfacere, scindare, separație, separare, diviziune; branșă; bretea; intersecție.
Capitol, substantiv neutru Sinonime:
fragment, diviziune, parte.
Fracţiune, substantiv feminin
Sinonime:
(învechit) ruptură, bucată, diviziune, fragment, frântură, grup, parte, porțiune; fracție.
Fragment, substantiv neutru
Sinonime:
(regional) crâmpot, bucată, corpuscul, crâmpei, diviziune, episod, fracţiune, frântură, parte, porţiune; alineat, extras, pasaj, text.
Gen, substantiv masculin
Sinonime:
categorie, diviziune, factură, fason, fel, grup, manieră, mod, regim, sens, sex, soi, specie, stil, teapă, tip, varietate.
Îmbucătăţire, substantiv feminin
Sinonime:
dividere, divizare, diviziune, fracționare, fragmentare, împărțire, rupere, secționare, segmentare, tăiat, tăiere, (figurat) destrămare, (rar) segmentație.
Partaj, substantiv neutru Sinonime:
împărţire, divizare, distribuţie, repartizare, diviziune, separare, fracţionare, fragmentare, partiționare, sciziune; dezmembrare.
Ram, substantiv neutru Sinonime:
cracă, creangă; diviziune, ramificaţie, ramificare, sector.
Ramificaţie, substantiv feminin
Sinonime:
arborizație, branșă, braţ, despărțitură, diviziune, parte, prelungire, ramificare, ramură, schimbător de cale, subdiviziune, subîmpărțire, tranșă, tronson, (chimie) catenă laterală, (învechit) ramificațiune.
Ecuaţional (ecuaţională), adjectiv
Sinonime:
care implică utilizarea unei ecuații; (botanică) care implică diviziunea în două părți egale.
Decan (decani), substantiv masculin
Sinonime:
conducător al unei facultăţi; decurion; diviziune zodiacală.
Clivaj (clivaje), substantiv neutru
Sinonime:
(geologie) clivare, diviziune.
Amitoză, substantiv
Sinonime:
(biologie) sciziparitate, diviziune directă.
Diferenţiere, substantiv
Sinonime:
catalogare, deosebire, distincție, diversificație, diviziune, fracționare, individuație, modificație, segmentație, segregaţie, separare, separaţie, transformație, transformare.
District, substantiv
Sinonime:
arondisment, canton, circumscripție, comitat, departament, diviziune, prefectură, sector, ținut, (învechit, în Transilvania) varmeghie; (turcism învechit) caza, sandjacat, sangiac.
Dividere, substantiv
Sinonime:
divizare, diviziune, fracționare, fragmentare, îmbucătățire, împărțire, secționare, segmentare, tăiat, tăiere, (rar) segmentație.
Disjuncție, substantiv
Sinonime:
bifurcație, excludere reciprocă, despărțire, diviziune, divorț, sciziune, separare; diastază; asindent, asindeton; conectiv.
Zonă, substantiv
Sinonime:
arondisment, bidonvil, district, diviziune, foburg, porţiune, raion, regiune, teren, ţinut, meleag, (învechit) oblastie, olat; cadru, cerc, câmp, domeniu, sector, sferă, tărâm; (geografie) (zonă tropicală) tropice; suprafață, teritoriu, loc, spațiu; (medicină) (zona zoster) herpes zoster, (Transilvania) foc viu; (botanică) (zonă apicală) caliptră, piloriză, scufie.
Mitoză, substantiv
Sinonime:
(biologie) diviziune indirectă, cariochineză, cariocineză, meioză.
Gradaţie, substantiv
Sinonime:
gradare, diviziune; elevație, evoluție, ierarhie, progresie; enumerație.
Meioză, substantiv
Sinonime:
(biologie) diviziune reducţională, cariocineză, mitoză.
Bisecțiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
bipartiție, cupură, diviziune, împărțire, partajare, tăietură.
Subdiviziune, substantiv
Sinonime:
cazier, celulă, circumscripție, compartiment, district, diviziune, epocă, eră, etaj, fracțiune, fragment, lot, parcelă, parte, perioadă, porțiune, ramificație, sciziune, secțiune, separație, subîmpărțire, tranșă, varietate.
Segmentaţie, substantiv
Sinonime:
decupaj, dividere, divizare, diviziune, fracţionare, fragmentare, fragmentație, îmbucătăţire, împărţire, (biologie) metamerie, partaj, (biologie) sciziparitate, sciziune, secţionare, segmentare, separație, tăiat, tăiere, (variantă) segmentațiune.
Dihotomie, substantiv
Sinonime:
bifurcare, disjuncțiune, diviziune, partaj, ramificație, sciziune, separație, subdiviziune, (variantă) dicotomie.
Vilaiet, substantiv
Sinonime:
(Imperiul Otoman) diviziune administrativ-teritorială, provincie.
Dezagregație, substantiv
Sinonime:
decompoziție, degradare, degradație, delabrare, delichescență, destrucție, deteriorare, deteriorațiune, dezagregare, dezintegrare, dezintegrație, dezmembrare, dezorganizare, dezorganizație, dezunire, disjuncție, dislocare, dislocație, disociație, disociere, disoluție, dispersie, diviziune, fracționare, fragmentare, fragmentație, lichefacție, lichefiere, pulverizare, pulverizație, ruptură, scizionare, sciziune, separare, separație.
Cloison, substantiv
Sinonime:
cloazon, despărțire, diafragmă, diviziune, ecran, membrană, menisc, perete despărțitor subțire, separare, separație.
Diereză, substantiv
Sinonime:
diviziune, împărțire, separare, soluție de continuitate, (învechit) diareză.
Secţie, substantiv
Sinonime:
arondisment, atelier, branșă, brigadă, capitol, celulă, circă, circumscripție, comisariat, compartiment, cvartal, district, diviziune, falangă, grupă, local, miliție, poliție, raion, ramificare, ramură, sală, secțiune, subdiviziune, subfilială, subunitate, trupă, unitate, (învechit) despărțire.
Nomă, substantiv
Sinonime:
(medicină) stomatită, ulcer; (Egiptul antic și în Grecia actuală) circumscripție, diviziune administrativă, guvernământ, prefectură.
Ramură, substantiv
Sinonime:
brahiblast, cracă, creangă, lemn, ram, rămurea, rămurică, (învechit și regional) stâlp, (regional) ratină, (regional) rază, (Transilvania) cloambă, (Transilvania, Bucovina și Oltenia) crac; branșă, disciplină, diviziune, domeniu, parte, rămureală, sector, specialitate, subdiviziune, subramură; ramificare, ramificație. Rămura, verb
Sinonime:
a se rămuri.
Dichotomie, substantiv
Sinonime:
bifurcare, dicotomie, dihotomie, diviziune.
Secţionare, substantiv
Sinonime:
debitare, debitat, dividere, divizare, diviziune, fracționare, fragmentare, îmbucătățire, împărțire, scindare, secțiune, segmentare, separare, subdivizare, tăiat, tăiere, (rar) segmentație.
Divisiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
diviziune.
Segmentare, substantiv
Sinonime:
dividere, divizare, diviziune, fracționare, fragmentare, îmbucătățire, împărțire, secționare, segmentație, tăiat, tăiere.
Dezmembrământ, substantiv
Sinonime:
defalcare, diviziune, lotizare, partaj, scindare, separație.
Sciziparitate, substantiv
Sinonime:
(biologie) amitoză, diviziune, fisiune, reproducere asexuată, schizogamie, segmentație, (desuet) fisiparitate.
Separare, substantiv
Sinonime:
delimitare, demarcaj, demarcare, demarcație, descompunere, desfacere, despărțire, despărțit, desprindere, detașare, diferențiere, dihotomie, disjuncție, disjungere, disociație, disociere, divizare, diviziune, divorț, fracționare, hotărnicie, izolare, împărțire, scindare, scizionare, separație, (învechit) dezunire, (popular) despărțenie, (rar) dezalcătuire, (rar) segregare, (rar) segregație.
Bipartiție, substantiv
Sinonime:
bipolarism, diviziune, mitoză, sciziune.
